Un altfel de Romeo de Ilsa Madden-Mills, Editura Midnight Books
Un altfel de Romeo
(Not My Romeo – 2020)
Ilsa Madden-Mills
Editura Midnight Books
Una dintre cele mai bine vândute autoare Wall Street Journal, New York Times și USA Today, Ilsa Madden-Mills, scrie povești de dragoste contemporane pentru adulți cu mult suflet și umor. Fostă profesoară de limbă engleză și bibliotecară, aceasta iubește unicornii, cafeaua cu spumă și orice carte cu femei războinice. Adoră toate lucrurile care au legătură cu „Mândrie și prejudecată” și, desigur, domnul Darcy este eroul ei absolut.
Seria The Game Changers
1. Un altfel de Romeo – Not My Romeo – 2020
2. O altfel de partidă – Not My Match – 2021 – recenzie
Printre scene sexy, momente zbuciumate și un strop de umor, bărbatul arogant și aventurier ajunge la un pas de a deveni un Romeo iubitor. Oare își va cuceri Julieta sau o va lăsa să-i scape printre degete?
Totul începe cu minciuni dulci de Ziua Îndrăgostiților.
La întâlnirea mea pe nevăzute nu apare tipul studios la care mă așteptam, ci un sportiv superb cu buze incredibil de senzuale și ochi păcătoși de ambră. Seara se încheie la penthouse-ul lui. Dau vina pe ginul tonic.
A doua zi aflu că este Jack Hawke – fundaș profesionist într-o echipă faimoasă de fotbal american, având reputația unui ticălos arogant cu un trecut tulbure. Acordul de confidențialitate pe care m-a făcut să-l semnez ar trebui să fie un avertisment că nu este o persoană obișnuită. Dar l-am semnat cu numele fals de Julieta Capulet, așa că, la revedere, fotbalist renumit cu abdomen perfect, și noroc în a mă mai găsi pe viitor.
Dar Jack continuă să apară în locuri unde mă aștept cel mai puțin. Și tocmai când sunt sigură că a dispărut complet, el ajunge să câștige rolul de Romeo în piesa de teatru unde eu o joc pe Julieta. Cum ar putea o fată simplă, în mare parte inocentă, ca mine, să reziste unui bărbat atât de fermecător ca el?
Este Jack adevăratul meu Romeo... sau acest fotbalist cuceritor îmi va frânge inima?
Fragment din carte
„Îmi scot din poșetă ochelarii cu ramă stil cat eye și mi-i pun, să văd mai bine. Inima îmi tresare și am fluturi în stomac. Rahat, n-are cum să fie el. Este… pur și simplu superb, și nu doar chipeș, ci ca un star de cinema: păr negru, care-i încadrează fața în șuvițe ondulate, rebele, cu reflexe arămii, mătăsoase pe obrajii lui – un păr prea lung pentru un prezentator meteo, dar ce știu eu? Eu n-am televizor.
Ridică brațul să-și dea părul pe spate, iar ochii mai că-mi ies din cap când îi văd prin materialul cămășii mușchii încordați ai antebrațului și bicepsului, dar și umerii imposibil de lați.
Ca să vezi.
El trebuie să fie, nu?
Sunt în restaurantul corect. Este singur. Poartă cămașă albastră. E brunet. Șansele ar spune că el este. De obicei, cea mai simplă explicație este cea bună. Așadar, e tipul cu care mă întâlnesc.
Bărbatul cu pricina se întoarce să privească pe geam, bătând darabana cu degetele pe masă, nerăbdător, și eu îi analizez profilul. Are un nas lung și drept, sprâncene arcuite, pline și un maxilar ascuțit ca o lamă. Buze senzuale – cea de jos de-a dreptul decadentă. Aproape malițioasă. […] Știam tipi ca el la NYU, tipi sexy, atletici, care mergeau la sală sau făceau sport. Nu se uitau niciodată la mine a doua oară.”