Un an la Oxford de Julia Whelan, Editura RAO – recenzie

14

Un an la Oxford

(My Oxford Year – 2018)

Julia Whelan

Editura RAO

Nr. pagini: 368

Traducere: Graal Soft

An apariție: 2019

Julia Whelan este scriitoare, scenaristă și actriță. A studiat la Colegiul Middlebury şi Universitatea din Oxford, fiind licențiată în engleză şi scriere creativă. Cât timp a stat în Anglia, pasiunea ei pentru ceai s-a transformat într-o adevărată poveste de dragoste, care a culminat cu obținerea unei certificări de maestru de ceai. Un an la Oxford este romanul său de debut.
Un roman despre prietenie, dragoste și maturizare
Personajul principal, Ella Durran, este o americancă tânără și ambițioasă ce a primit o bursă la Oxford. Aventura în Oxford devine pentru Ella o adevărată  călătorie inițiatică. Împreună cu bărbatul care îi stă alături, aceasta trece printr-o experiență marcantă, ce îi va schimba pentru totdeauna perspectiva asupra vieții și o va ajuta să se cunoască mai bine pe ea însăși. Deși aventura în care se implică nu are inițial nicio miză sentimentală, aceasta devine pe parcurs o poveste incredibil de profundă.
În ciuda dramatismului acțiunii, scrierea este presărată cu scene și replici pline de umor. Ella este adeseori înconjurată de o mulțime de prieteni haioși, împreună cu care trece prin întâmplări memorabile.
Acțiunea romanului se petrece aproape în totalitate în cadrul mirific al Oxfordului. Autoarea oferă descrieri detaliate ale celebrelor colegii și biblioteci din orașul universitar. Totodată, sunt prezentate localurile ce au devenit renumite datorită personalităților care le-au trecut pragul.
Iată ce spunea Julia Whelan la publicarea cărții: „Cu exact zece ani în urmă, eram în Oxford, în fața tatei, în timp ce trenul în care ne aflam pornea încet la drum. Primul meu an de facultate în străinătate se termina şi urma să mă întorc la Middlebury College, în Vermont, toamna. Programul redus de studii derulat în colaborare de Middlebury şi Lincoln College, Oxford, nu seamănă cu majoritatea programelor de un semestru destinate studenților americani. Eu am fost înmatriculată ca membru al colegiului, ceea ce mi-a oferit acces Bodleian, acces la facultate şi, printre altele, am figurat acolo ca studentă: pe scurt, am mers la Oxford „pe bune“. Chestia cu americanul care merge la Oxford îmi era cunoscută. Înțelegeam ce te atrage acolo, supraviețuisem şocului cultural, mi-a plăcut atât de mult cât poate să-ți placă cineva care n-are aceleaşi sentimente pentru tine. Dar ceea ce chiar m-a intrigat la această poveste a fost faptul că personajul principal, o tânără debordând de potențial, a fost forțată pe neaşteptate să se confrunte cu perspectiva morții, pentru că, la vremea aceea, era pentru prima oară când eu însămi mă luptam cu durerea pierderii cuiva.”
O lectură absolut încântătoare, cu profunzimi nebănuite… O scriere care este în aceeași măsură veselă și captivantă, pe cât este de plină de forță și înțelepciune. Romanul îți va rămâne în minte mult timp după ce l-ai citit.“ – Taylor Jenkins Read, autoarea romanului  The Seven Husbands of Evelyn Hugo
Un an la Oxford este un roman de debut incredibil de frumos.“ – Robinne Lee,  autoarea romanului The Idea of You
Un an la Oxford de Julia Whelan este un roman fascinant, sensibil, profund și bulversant despre iubire, idealuri, maturizare și puterea destinului de a-ți da peste cap întreaga viață.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Ella Duran, o tânără americancă ambițioasă ce dorea să schimbe lumea, fixându-și obiective precise de urmat. Dar, așa cum cum se întâmplă adesea, în final lumea a transformat-o pe ea…
Pe când avea treisprezece ani, Ella a citit povestea unei tinere care studiase un an la Oxford. Toate experiențele descrise de aceasta au impresionat-o profund, astfel că și-a propus, încă de atunci, să obțină o bursă pentru a studia acolo, scop pe care, urmărindu-l cu multă perseverență, l-a atins după absolvirea facultății, aplicând pentru a studia limba și literatura engleză dintre anii 1830-1914. De altfel, la începutul fiecărui capitol este un citat foarte inspirat și sugestiv, ales din câte o operă publicată în acea perioadă.
Însă, tocmai când era pe punctul de a se îmbarca în avionul ce pleca spre Londra, Ella primește o propunere halucinantă: să fie consilier pe teme de educație pentru următoarea candidată la președenția Americii. Postul oferit era tot ceea ce visa ea să obțină după întoarcerea de la Oxford, știind că respectiva experiență ar fi cântărit greu în CV. Cu toate că era extrem de tentată de propunere, Ella nu putea renunța nici la visul ei urmărit cu ardoare de ani de zile. Încercând să le împace pe amândouă, Ella s-a oferit să lucreze de la distanță pentru campania electorală, propunere ce i-a fost acceptată, întrucât se părea că eseul ei publicat, în care-și exprimase convingeri ferme pe tema educației din perspective psihologice, afirmând că în materie de educație artele sunt esențiale pentru a crea persoane care gândesc liber, o recomandaseră ca o candidată ideală pentru respectiva poziție.
Începutul cărții este destul de lin și relaxant. O însoțim pe Ella în campusul universitar, în pub-urile englezești renumite pentru celebrele concursuri de rezistență la băutură, savurăm umorul sec englezesc, ne plimbăm pe străzi, vizitând obiective turistice și respirând atmosfera locului.
Ella își face cu ușurință noi prieteni: Charlie, un tip fermecător dar gay, Maggie, o tânără simpatică și exuberantă, îndrăgostită de Tom, un tânăr zăpăcit și simpatic, care flirta cu toată lumea, mai puțin însă cu Maggie.
De departe însă, cel care avea să-și lase cea mai puternică amprentă asupra ei a fost James Davenport, un bărbat fascinant și enigmatic, cu ochi hipnotizanți și o voce profundă și melodioasă.
Prima întâlnire dintre ei a fost de-a dreptul catastrofală, mai întâi James fiind cât pe ce să dea cu mașina peste ea pe stradă, ca mai apoi să se ciocnească de ea într-un restaurant, vărsându-i toată farfuria cu mâncare pe pieptul ei. Scuzele lui au fost departe de a fi satisfăcătoare, scoțând-o din fire pe Ella când i-a întins drept compensație o hârtie de cincizeci de lire, pe care aceasta a refuzat-o categoric, făcându-l pe față ”nerod cu pretenții”.
A doua zi însă, Ella avea să aibă o surpriză uriașă, descoperind că ”nerodul cu pretenții” era chiar unul dintre profesorii ei! De data aceasta, după curs, James a oprit-o pe Ella și și-a cerut sincer scuze, explicându-i că primise o veste proastă cu o zi în urmă, în urma căreia se îmbătase, fapt ce îi determinase acel comportament necioplit.
În scurt timp, Ella și-a dat seama că prima ei impresie fusese, într-adevăr, complet eronată. James era un bărbat extrem de inteligent, cult, amuzant și carismatic.
Deși a fost prevenită de prietenii ei că James avea o reputație de fustangiu notoriu, Ella nu a putut să reziste farmecelor acestuia, începând o relație pasională cu el, care se va dovedi însă o adevărată capcană emoțională.
Cei doi conveniseră încă de la început că aventura lor va fi doar pe perioada studiilor ei din Anglia și că, în cazul în care unul dintre ei se plictisește și vrea să iasă din relație, doar să-i spună sincer celuilalt și fiecare își va continua viața pe drumul lui, separat de celălalt, fără reproșuri sau resentimente. Totul pare perfect și simplu. Așa să fie oare?
”Ce faceți voi doi nu e un secret. Prietenilor tăi le face plăcere să te tachineze cu asta. El ți-a spus că în anumite zile are diverse angajamente, despre care nu afli dinainte, despre care nu întrebi și prietenii tăi se bucură că petreci acel timp cu ei. Timp în care îți spun că ești o idioată, că te îndrăgostești de el, că nu te vei alege cu nimic din toate astea, doar cu o inimă frântă. Zâmbești pentru că știi că este o chestie sigură. Știi că de data asta este diferit. Știi că pleci. Știi că o să îți fie bine, și lui la fel. Nu ai crezut niciodată că ești o ființă sexuală. Mereu ți-a fost oarecum indiferent. Acum îți dai seama că nu-i adevărat. Nu vrei să dai vina pe ceilalți bărbați cu care ai fost, dar să zicem că acea chestie pe care-o făceai cu ei n-ar trebui să se numească sex. Este ca și cum ai agăța un Monet lângă o mâzgăleală de la grădiniță care nici măcar nu merită un loc pe ușa de la frigider. Este și aia tot artă? Poate. Dar preferi Monet-ul.”
În scurt timp însă, Ella a realizat că relația tinde să se transforme în ceva mult mai profund.
”Apoi, într-o zi, te întreabă ce faci în seara următoare. Nu spui nimic. El îți cere să i-o rezervi lui.
E vorba de un plan.
Îți spune că te va lua din camera ta, ceea ce nu face niciodată și să te îmbraci gros, ceea ce contrazice oarecum principiul pe care-l urmezi când alergi ce să porți în preajma lui: mai puțin înseamnă mai mult. Nu pare genul de chestie pe care o faceți voi doi. Sună a întâlnire.
În seara următoare îl auzi că urcă pe scări, îi auzi pașii mânați de dorință, respirația greoaie. Deschizi ușa și el se oprește în capul scărilor, părând obosit și având în privire acea apreciere care îți face stomacul să se transforme într-o centrifugă.
Apoi, cu vocea aceea a lui, întreabă? ”Mergem?” și știi că niciodată nu vei răspunde decât ”da” la întrebarea asta.”
În ciuda faptului că nu dorise să se implice deloc emoțional, Ella și-a dat seama că sentimentele ei deveniseră extrem de puternice pentru James, fiind extrem de tulburată când a descoperit că acesta o mințise de mai multe ori, ascunzându-i intenționat mai multe informații și inducând-o în eroare.
Mai mult, deși Connor, un american chipeș, student și el cu bursă la Oxford, i-a propus o prietenie cu beneficii, care altădată probabil că ar fi tentat-o, Ella a refuzat categoric, deși James o anunțase că trebuie să ia o lună pauză de la relația lor, pretextând că trebuie să-l însoțească pe fratele lui Oliver la Londra, unde acesta trebuia să urmeze un tratament pentru mielom multiplu, o boală extrem de gravă, cu un diagnostic sumbru.
Până în acest moment, cartea părea să fie o carte obișnuită young adult – cu mici drame, trădări și împăcări, iar eu abia așteptam să descopăr cum li se va netezi calea, depășind toate piedicile, spre o viață fericită împreună.
Am resimțit din plin șocul când Ella a aflat secretul lui Oliver, ca și cum cineva mi-ar fi golit tot aerul din plămâni. Când ești detașat emoțional, faci doar un exercițiu de imaginație despre cum ai proceda în respectiva situație. Însă, indiferent câte scenarii ai face în minte, ceea ce ai face cu adevărat nu știi decât în momentul în care ai trăi aievea o astfel de situație dramatică. Bine ar fi să nu ajungi niciodată să-ți testezi ipotezele…
S-ar putea crede că nu ai cum să mai fii fericit trăind cu sabia deasupra capului. Ei bine, se poate! Creierul uman are resurse nebănuite, iar când auzi încontinuu ticăitul unui cronometru înveți să trăiești la intensitate maximă și să apreciezi orice lucru ce ți se oferă. Iar speranța este, dintotdeauna, cel mai puternic motor al omenirii.
Ultima parte a cărții am citit-o cu lacrimi în ochi. M-au înduioșat și impresionat multe pasaje, precum și mesajele transmise. Iubirea are marea capacitate de a acționa ca un balsam asupra sufletului, oferindu-i forța necesară de a lupta. Iar când trăirile sunt la intensitate maximă și prioritățile se schimbă, făcându-te să-ți reconsideri dorințele și obiectivele.
”Și dacă viața nu te surprinde, atunci ce rost are?”
Cartea se termină într-o notă pozitivă, finalul fiind oarecum deschis. Eu aleg să cred în varianta optimistă, întrucât viața are propriile ei resurse de miracole neașteptate.
Vă recomand această carte deosebit de emoționantă, o mică bijuterie literară, care ne reamintește faptul că în viață nimic nu este garantat pentru totdeauna și, tocmai de aceea, trebuie să învățăm să apreciem tot ceea ce avem și să ne bucurăm de orice clipă trăită. 
”Am crezut că lucrul cel mai greu pe care va trebui să-l fac era să îl părăsesc în iunie.
Dar cel mai greu este să rămân. Să trăiesc cu ideea de moarte. Să iubesc în prezența ideii de moarte. Cel mai greu este să iubesc, fără dată de expirare, fără calificative, fără plasă de siguranță. O iubire care cere acceptarea tuturor lucrurilor pe care nu le pot schimba. Iubirea care nu urmează un plan.”
”Povestea noastră există pur și simplu. Este viața.
Apa continuă să curgă în timp ce noi venim și plecăm.”
”Nimic nu este în viață pentru totdeauna. Dar dacă iubești pe cineva și ești iubit, ai putea găsi eternitatea.
Sub orice formă și oriunde s-ar afla.”

Cartea Un an la Oxford de Julia Whelan poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Foarte emotionanta recenzia!
    M-ai facut curioasa cu aceasta carte. O trec pe listă . Sunt sigură ca o sa imi placa!

  2. Carolina Bianca on

    Wow! Ce recenzie frumoasa! Vreau și eu cartea neapărat! Felicitări!

  3. Daniela Balan on

    Foarte frumoasă,tentantă și emoționantă recenzia ! felicitări ❤️

  4. Felicitari Tyna! O recenzie minunata, sensibila si emotionanta, care m-a facut foarte curioasa in privinta acestei carti deosebite. Cred ca mi-ar placea mult povestea asta impresionanta.

  5. Felicitări! ❤️❤️❤️ O recenzie pe care am citit-o cu sufletul la gura, plină de emoție! Tyna, mă bucur ca am cumpărat cartea. Abia aștept sa o citesc.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: