Un apartament la Paris de Guillaume Musso, Editura ALL – recenzie

27

Un apartament la Paris (Un appartement à Paris – 2017)

Guillaume Musso

Editura ALL

Traducere: Liliana Urian
Nr. pagini: 432
An apariție: 2018
1. Chemarea îngerului Editura ALL – L’appel de l’ange 2011 – recenzie
2. Un apartament la Paris – Editura ALL – Un appartement à Paris – 2017
Bestseller internațional
Te afli în fața unui thriller irezistibil, pe care pur și simplu nu îl vei putea lăsa din mână. Așa cum te-ai aștepta de la orice poveste care poartă semnătura lui Musso. În rest, tot ceea ce ține de acest roman este 100% surprinzător.
„Cine sunteți dumneavoastră și ce căutați la mine în casă?”, întreabă o voce misterioasă. „Exact aceeași întrebare voiam să vă pun și eu”, i se răspunde cu furie. Dintr-o întâmplare inexplicabilă, Madeleine și Gaspard au închiriat același apartament în Paris. Madeleine lucrase în brigada criminalistică din Manchester, apoi la New York. Locuiese și la Paris o vreme, iar aici se întorcea de fiecare dată când simțea nevoia să își oblojească rănile. Gaspard, un scriitor în căutarea inspirației, obișnuia să petreacă anual o lună în capitala Franței pentru a scrie o nouă piesă de teatru.
Al treilea personaj principal al romanului este chiar apartamentul din arondismentul 6 în care s-au întâlnit Madeleine și Gaspard. Clădirea se află pe aleea Jeanne-Hébuterne, o fundătură închisă cu o poartă metalică situată chiar în fața restaurantului Chez Dumonet. Din exterior, e un cub din beton armat care iese în evidență doar prin cărămizile roșii și negre cu aspect de tablă de șah. Deasupra porții tronează o inscripție din fier forjat: „Cursum Perficio“ – „Călătoria mea s-a sfârșit” –, totodată denumirea ultimei case în care a locuit Marilyn Monroe. De dincolo de poartă se ivește casa-atelier din anii 1920, perfect restaurată. Se întinde pe trei niveluri, iar în centrul ei vibrează o insulă de vegetație. Acest spațiu care i-a aparținut celebrului pictor Sean Lorenz este de-a dreptul seducător.
Devastat de asasinarea fiului său, Lorenz murise cu un an în urmă, la numai 49 de ani. Pentru că picta puțin, iar operele lui își câștigau imediat statutul de capodopere, acum ajunseseră aproape de negăsit și valorau enorm. Atelierul lui se află la primul etaj al apartamentului. Prin ferestrele înalte de peste patru metri se văd doar cerul și crestele copacilor. Pare că toate lucrurile au rămas exact așa cum le-a lăsat artistul: petele de pe podea, pânzele, șevaletele, tuburile de culori, pensulele, periile, recipientele metalice care păstrează încă memoria gesturilor lui. Pentru Madeleine și pentru Gaspard, această descindere în intimitatea pictorului va lua forma unei experiențe ciudate și tulburătoare. S-au trezit parcă într-o altă dimensiune, într-un spațiu familiar și în același timp misterios. Fascinați de povestea lui Sean Lorenz, cei doi află că pictorul a lăsat în urma lui trei tablouri încă nedescoperite. Atunci decid să își unească forțele pentru a le găsi. Dar tragica anchetă care va scoate la iveală secretul lui Lorenz le va schimba viețile pentru totdeauna. Fiecare dintre ei va fi pus în situația de a-și înfrunta proprii demoni pe parcursul acestei aventuri contracronometru.
O reușită totală. O carte a maturității și a cutezanței.” – RTL
Un autor care nu face compromisuri, inteligent ca o vulpe, Guillaume Musso rămâne cel mai uluitor romancier francez contemporan.” – Le Parisien
Îmi place Musso! Stilul său captivant, alert și elegant, plin de mistere de descoperit, personajele sale incredibile cu poveștile lor de viață aflate sub semnul destinului, îmi place felul în care oferă cititorului informații și detalii bine documentate – în cartea de față despre lumea artei, despre picturi celebre, despre arta graffiti (căci o putem considera o artă), despre pigmenții naturali folosiți în picturi. În acest context, știați că peruzeaua, albastrul mitic folosit de Michelangelo și Leonardo da Vinci este extras dintr-o rocă din Afganistan, iar în epoca Renașterii prețul său era mai mare decât al aurului? Sau că, pentru a obține un singur gram de purpură de Tyr, culoarea pe care o avea toga împăraților romani, știați că trebuia să se extragă sucul a zece mii de moluște?
Cel mai mult îmi plac la cărțile lui Musso răsturnările spectaculoase de situație, care te lasă „mască”. E unic din acest punct de vedere, iar la toate cărțile lui aștept cu maximă curiozitate surpriza de final.
Cartea e a doua din seria „Madelaine”, prima fiind Chemarea îngerului, care m-a încântat. Vă spun sincer că prima mea impresie când am început să citesc Un apartament la Paris a fost de dezamăgire pentru că autorul a ales ca personaj principal aceeași Madelaine din Chemarea îngerului, la câțiva ani după… despărțirea de Jonathan Lampereur! Am aflat acest lucru chiar din primul capitol al cărții, scris la persoana întâi din perspectiva lui Madelaine, care are parte de o întâlnire neașteptată cu acesta, care a bulversat-o complet, întrucât ea nu-și revenise după despărțirea lor. Jonathan se împăcase cu soția lui și o părăsise, iar intre timp avusese și un băiețel, care acum avea doi ani. Madelaine, care se apropia de 40 de ani, simțea tot mai acut ceasul biologic și se hotărâse să urmeze o procedură de fertilizare in vitro pentru a avea și ea un copil.
„Un apartament la Paris” așa sună anunțul dat de ea pentru închirierea unui loc unde să stea în Orașul Luminilor pe perioada tratamentului și intervenției medicale.
Celălalt protagonist al cărții este Gaspard Countances, un scriitor de piese de teatru de succes, care era „obligat” de agenta lui literară să stea în fiecare an o lună, în decembrie, la Paris, unde să scrie. Era un autor foarte talentat, dar ca om era un excentric, și asta e puțin spus. Era un pustnic ce evita compania oamenilor, ura orice tehnologie, nu folosea telefonul mobil sau internetul, era un alcoolic cinic și dezamăgit de lume.
Gaspard ura Parisul din cauza unei suferințe profunde din copilărie legate de felul în care mama lui se purtase cu tatăl lui, vom afla la un moment dat detaliile și sunt bulversante. Însă, deși ura orașul în sine, realitatea e că avea o inspirație și o efervescență a scrisului în luna petrecută aici, care justifica eforturile agentei sale de a-i închiria un apartament în fiecare an, unde să stea și să scrie.
Anul acesta, apartamentul închiriat era fosta locuință și atelier a unui pictor celebru, Sean Lorenz, care murise cu un an în urmă. După cum ne dezvăluie autorul la finalul cărții în capitolul „Surse”, nu este vorba de un pictor care să fi existat în realitate:
”Nu-l căutați pe Sean Lorenz în muzee și galerii de artă contemporană, el este reprezentarea a mai multor pictori pe care îi apreciez…”
Punctul de pornire al intrigii este dat de faptul că, dintr-o încurcătură, Madelaine și Gaspar vor închiria… același apartament!
„Cine sunteți dumneavoastră și ce căutați la mine în casă?”, întreabă o voce misterioasă. „Exact aceeași întrebare voiam să vă pun și eu”
De remarcat faptul că, deși decorul poveștii este ofertantul Paris, autorul a ales să ne arate nu fața turistică, idilică a acestuia, ci o față mai puțin cunoscută, dar se pare mai realistă: greve, birocrație, blocaje în trafic, munți de gunoaie, lume obosită și nervoasă… Asta la începutul cărții, căci pe parcurs, nu ai cum să nu fii totuși fermecat de aerul boem al orașului și de pitorescul său ce răzbat printre rânduri.
În peisaj apar personaje noi, care l-au cunoscut și au avut o legătură, într-un fel sau altul, cu pictorul. Din povestirile acestora, spuse fie lui Madelaine, fie lui Gaspard, aflăm detalii despre viața lui Sean Lorenz, începând din copilărie până cu un an în urmă, când a murit de inimă. De fapt, a murit de inimă rea, după ce îi fusese ucis copilul, Julian.
Cartea este scrisă la persoana a treia, iar capitolele îi urmăresc alternativ pe cei doi protagoniști, Madelaine și Gaspard, în timp ce descoperă informații despre Sean Lorenz, pe care apoi și le împărtășesc unul altuia pentru a reuși în demersul lor de a descoperi ultimele trei tablouri pictate de Sean, despre care doar se bănuia că există. Cum de și-au asumat cei doi această sarcină? Veți descoperi amănuntele în carte, vă spun doar că solicitarea a venit din partea executorului testamentar al lui Sean, cel care le închiriase apartamentul și care era și proprietarul galeriei de artă unde Sean își expusese mare parte din tablouri, și care adresase această rugăminte Madelenei, aflând că aceasta era o fostă polițistă (știm asta din Chemarea îngerului)
Așa cum ne-a obișnuit autorul în romanele sale, și de această dată la începutul fiecărui capitol este câte un foarte frumos și sugestiv citat. Subiectul cărții fiind legat de artă și de pictură în special, multe citate sunt alese din spusele unor pictori celebri (dar nu numai).
Povestea lui Lorenzo impresionează. Un graffer înzestrat, dar nu ceva excepțional, și-a descoperit adevăratul geniu atunci când și-a întâlnit muza: Pénélope, o tânără de optsprezece ani de care s-a îndrăgostit nebunește, dar scânteia care i-a aprins geniul s-a transformat în incendiul care i-a ars viața…
”Întâlnirea cu Pénélope a fost marea șansă, dar, în același timp, și cea mai mare nenorocire a lui Sean. Scânteia care i-a dezvăluit geniul, pentru ca mai apoi să aprindă incendiul care i-a distrus viața.”
Povestea se ramifică pe diferite fire, reconstituind, pas cu pas, povestea personajelor, în principal a lui Sean Lorenzo, dar firul principal, cel cu investigațiile făcute de Madelaine și Gaspard, acoperă în timp o perioadă de doar câteva zile, între 20 și 25 decembrie. Dar ce zile intense!
Mergând pe firul indicilor și informațiilor aflate, cei doi detectivi ad-hoc vor găsi cele trei tablouri – vă las să aflați singuri ce și cum – apoi, cu două zile înainte de Crăciun, Madelaine va pleca la Madrid, unde avea o programare medicală, iar Gaspard rămâne la Paris. Însă simțea că misiunea lor nu se încheiase odată cu găsirea tablourilor, și asta din cauza mesajului scris la nesfârșit cu litere fluorescente pe unul din tablouri: JULIAN ESTE ÎN VIAȚĂ JULIAN ESTE ÎN VIAȚĂ…
Cum oare ar putea fi posibil așa ceva, când copilul fusese ucis chiar în fața mamei sale, a lui Pénélope?!
Madelaine, ca și psihiatra lui Sean, cu care vorbise între timp, erau de părere că era de vină suferința exacerbată a lui Sean, plus influența medicamentelor cu care efectiv se droga pentru a face față durerii. Însă Gaspard are îndoieli, mai ales că trupul micuțului nu fusese găsit…
Așa încât Gaspard nu renunță, se duce după Madelaine la Madrid și o convinge să accepte să meargă amândoi la New York, acolo unde începuse și se sfârșise totul. Doar că se părea că finalul poveștii nu fusese încă scris. Lăsând în urmă un Madrid cenușiu în această perioadă, ajung într-un New York strălucitor și plin de viață, care le insufla parcă puterea de a merge mai departe pe calea încâlcitei anchete pe care și-o asumaseră. Cartea, departe de a fi una romantică (spre deosebire de majoritatea cărților lui Musso, Un apartament la Paris nu are romantismul printre ingredientele poveștii), este un thriller polițist în toată regula.
Pe vremea când era un mic geniu graffer, în perioada anilor 1980, a New York-ului dur și underground, Sean a făcut echipă cu doi tovarăși cu aceeași pasiune: graffiti. Se numiseră „Artificierii”. Ceilalți doi erau Adriano Sotomayor, poreclit Nightshift, un tânăr cu o privire aeriană, care a ajuns polițist, fiind ucis cu un an în urmă într-o încăierare pe stradă, și Beatriz Munoz, poreclită Ladybird, fiica unor imigranți chilieni, pe jumătate sălbatică și autistă, cu un corp de luptător de wrestling, îndrăgostită la acea vreme fără speranță de Sean. Ea fusese cea care îl răpise pe micul Julian, din răzbunare! Motivele ei aveau rădăcini adânci, care vor ieși la iveală. Nici ea nu mai era în viață, sinucizându-se la scurt timp după răpirea băiețelului.
Având în vedere că Sotomayor fusese polițist și că Sean îl contactase când venise la New York cu un an în urmă, cu puțin timp înainte de a muri, aceasta e direcția în care își îndreaptă Madelaine și Gaspard cercetările.
Mă opresc aici cu detaliile, spunându-vă doar că cele scoase la iveală au depășit orice închipuire, iar finalul, așa cum mă așteptam, ne oferă o răsturnare de situație marca Musso, senzațională!
”Conștient că era acum ori niciodată, el își luă inima în dinți și i se adresă lui Madelaine:
– Pe acești o sută de metri viitorul este încă deschis, după aceea va fi prea târziu. Madelaine opri radioul și îl privi întrebătoare. Gaspard continuă:
– Dacă o iei la dreapta, spre Manhattan, scrii prima poveste: Dacă mergi înainte spre nord, inventezi o alta.”
Care erau cele două posibile variante ale viitorului și ce va alege Madelaine, rămâne să aflați citind cartea. Călătoria pe care Madelaine și Gaspard au făcut-o la Paris s-a dovedit a fi punctul de plecare nu doar într-o altă direcție a vieții lor de până atunci, ci și într-o călătorie inițiatică în care fiecare în parte s-a redescoperit pe sine, și-a descoperit cea mai bună versiune a sa și și-au învins demoni despre care nu erau conștienți că îi devorau.
Rămân la părerea mea că aș fi preferat o altă eroină pentru această poveste, nu am „înghițit” prea bine despărțirea Madelainei de Johnatan, un cuplu care m-a încântat în Chemarea îngerului, însă pot înțelege ideea autorului că altul era destinul ei și a trebuit să se împlinească, împletindu-se astfel cu al lui Gaspard.
Un roman pe care îl recomand tuturor fanilor Musso și cititorilor care vor să se delecteze cu un thriller polițist foarte bine scris.

 

Cărțile autorului Guillaume Musso pot fi comandate pe all.rolibris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, librarie.net

Recenzii Guillaume Musso

Recenzii Editura ALL

About Author

27 de comentarii

  1. Superbă recenzia! Imi place foarte mult Musso și abia aștept să descopăr și această carte! M-ai făcut foarte curioasă!

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Oau Oli, minunata recenzie! Imi place mult Musso, inca nu am aceasta carte dar cu siguranta o voi citi!

    • Ana, sunt sigura ca iti va placea cartea asta, ti-o recomand! Cred ca vei fi placut surprinsa de cartile lui, iti astept cu interes parerea! Multumesc!

  3. Mirela Nenciu on

    Îmi place Musso și vreau să recuperez tot ce nu am citit! Felicitări pentru recenzia minunată, Oli!

  4. Imi place recenzia ta,Oli și imi place cum scrie Musso…nu am citit cartea dar, eu cred că trebuie să am o anumită stare de spirit pentru a savura cum trebuie acest autor …

  5. Un thriller care m-a surprins. Se știe că îmi place Musso. Dar, de această dată, am fost puțin dezamăgită. Aș fi vrut ca Madeleine să fie altcineva, nu personajul care mi-a plăcut atât de mult în Chemarea îngerului. Nu aș fi vrut ca acea poveste frumoasă să îmi fie distrusă aici. Apoi, am fost surprinsă că această carte nu are nici un strop de romantism… nu eram obișnuită cu așa ceva la Musso.

    Dar, mi-a plăcut cartea. Acțiunea care te ține în priză, suspansul care îți încordează simțurile, munca de detectiv, pericolele ce apar; totul este atât de captivant încât nu poți lăsa cartea din mână.

    • Multumesc ca ai revenit cu propriile impresii! Cele enuntate de tine sunt exact motivele pentru care am „sanctionat” si eu cartea, daca pot spune asa, si m-au facut sa ii dau 4 stelute pe goodreads si nu 5.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: