Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson, Editura RAO – recenzie

Un băiat pe lista lui Schindler

(The Boy on the Wooden Box – 2013)

Leon Leyson

Editura RAO

Colectie: Biblioteca Rao

Ediție 2023

Nr. pagini: 240

Un băiat pe lista lui Schindler. Povestea imposibilului care a devenit posibil... pe lista lui Schindler

Leon Leyson avea numai 10 ani când naziştii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forţată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverenţă şi curaj, Leyson reuşeşte să supravieţuiască sadismului naziştilor. În final, generozitatea şi iscusinţa unui ofiţer german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viaţa lui Leon și pe a unor membri din familia sa. Numele lor au fost adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia – o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler.

Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un fost supraviețuitor copil de pe Lista lui Schindler. Romanul ilustrează perfect demnitatea autorului, o remarcabilă lipsă de resentimente, dar şi o faţă a războiului văzută prin ochii unui copil speriat, al cărui unic deziderat era să supravieţuiască fiecărei zile în parte.

Chiar și în cele mai întunecate vremuri – mai ales în cele mai întunecate vremuri – există loc pentru putere și curaj. Un băiat pe lista lui Schindler este un memoriu remarcabil al lui Leon Leyson, unul dintre cei mai mici copii care au supraviețuit Holocaustului de pe lista lui Oskar Schindler.

Un băiat pe lista lui Schindler, singurul memoriu publicat de un fost copil din Lista lui Schindler, surprinde perfect inocența unui băiețel care trece prin ceva de neconceput. Scrisă într-un stil accesibil tinerilor, elegant și sobru, cu o remarcabilă lipsă de ranchiună și venin, plină de demnitate, Un băiat pe lista lui Schindler este o moștenire a speranței.

Leon Leyson (născut Leib Lezkon) avea doar zece ani când naziștii au invadat Polonia și familia sa a fost nevoită să se mute în ghetoul din Cracovia. Cu un noroc, perseverență și seriozitate incredibile, Leyson a reușit să supraviețuiască sadismului naziștilor, inclusiv celui al demonicului Amon Goeth, comandantul lagărului de concentrare de lângă Cracovia – Plaszow. În cele din urmă, decisivă a fost generozitatea și viclenia unui bărbat, un bărbat pe nume Oskar Schindler, care a salvat viața lui Leon Leyson și viața mamei sale, a tatălui său și a doi dintre cei patru frați ai săi, adăugând numele lor pe lista sa de muncitori evrei din fabrica lui — o listă care a devenit renumită în lume: Lista lui Schindler. Un om care a adus o scânteie de umanitate într-un iad viu. În timp ce naziștii au încercat să-i dezumanizeze pe evrei, Leon a găsit adesea pe cineva, fie civil sau soldat, care a reprezentat binele în umanitate, iar povestea lui este temperată cu fapte bune în mijlocul angoasei.

Într-un limbaj ușor de urmărit, Leon Leyson povestește despre copilăria sa idilică în Narewka, un sat din nord-estul Poloniei, după care familia se mută la Cracovia, urmând capul familiei, care lucra deja acolo, de câțiva ani. Odată cu invazia nazistă, drepturile evreilor sunt din ce în ce mai restrânse, iar contactele sociale cu colegii și prietenii sunt distruse. Viața în ghetou, foametea cumplită, incertitudinea constantă și pericolul de a fi împușcat sau deportat la întâmplare, sunt îngrozitoare.

Pe măsură ce legile au eliminat drepturile civile evreiești de-a lungul timpului, Leon s-a mirat de prejudecățile colegilor săi, însă nu toți prietenii lor de familie i-au părăsit. Povestea lui Leon este presărată cu licăriri de speranță și umanitate, peste actele inumane împotriva evreilor. Viitorul devenise o noțiune abstractă, toate resursele fizice și emoționale ale acestor martiri ai sorții fiind canalizate spre un singur scop: de a mai supraviețui încă o zi. Și încă o zi…

Slujba tatălui lui Leon i-a pus familia în contact cu Oskar Schindler, nazistul german care a simpatizat cu evreii și a salvat 1200 dintre ei de la moarte, pretinzând că abilitățile lor unice sunt absolut necesare pentru ca el să-și conducă afacerea. La doar 15 ani, Leon a fost cea mai tânără persoană de pe „lista lui Schindler”. În mare parte prin legătura cu Schindler și multele mite pe care acesta le-a plătit pentru a salva viețile muncitorilor săi evrei și a familiilor acestora, familia Leyson a supraviețuit războiului.

Însă este dureros să citești cum, după război, familia Leyson – și mulți alți evrei – nu și-au putut relua viața la Cracovia de acolo de unde-o lăsase, populația civilă respingându-i, fiind astfel nevoiți să trăiască un timp într-un lagăr de persoane strămutate, arătând că sfârșitul războiului și eliberarea prizonierilor au fost doar începutul luptei pentru recunoaștere și integrare a acestora.

În timp ce publicul larg îi persecuta pe evrei, unii erau martori tăcuți. Leon îi distinge pe naziști de „germanii care și-au păstrat o oarecare umanitate”. ”Adevărații naziști” erau cei care spuneau: „Nu știam”, neasumându-și nicio responsabilitate. Civilii știau de atrocități, dar le era prea frică sau nu puteau face nimic în acest sens.

Când, după război, Leon ajunge în America și vede negrii discriminați, nu poate să creadă că vede din nou inegalitate și prejudecăți. Din păcate, tema persecuției, discriminării și prejudecăților există și astăzi la fel de mult ca și în trecut. Mesajul atemporal al lui Leon Leyson este speranța pentru o lume mai bună, guvernată de umanitate, nu de ură. Epilogul este o dovadă a perseverenței și curajului autorului în a-și depăși trauma și a trăi o viață lungă împlinită.

Fragment din volumul „Un băiat pe lista lui Schindler” de Leon Leyson:

“Pe măsură ce anul 1939 se apropia de sfârșit, mi-am dat seama că prevestirea tatei fusese greșită. Situația noastră părea disperată din toate punctele de vedere. Toate semnele arătau că războiul avea să dureze încă multă vreme. Naziștii nu se mulțumeau cu toate caznele la care ne supusesera pe noi, evreii; fiecare zi aducea o nouă umilință. Dacă se apropia un soldat german, evreii trebuiau să coboare de pe trotuar până trecea acesta. De la sfârșitul lunii noiembrie, evreilor cu vârste de la doisprezece ani în sus li s-a impus să poarte pe braț o banderolă cu Steaua albastră a lui David, pe care trebuia să o cumpărăm de la Consiliul Evreiesc, instituția de guvernământ însărcinată de naziști să se ocupe de toate problemele evreilor. Dacă erai prins fără banderolă, erai arestat și probabil torturat și ucis.
Eu nu aveam încă doisprezece ani și nu purtam banderola identificatoare; când am ajuns destul mare ca să o port, m-am hotărât să nu o fac. Deși încrederea îmi fusese zdruncinată de ceea ce văzusem și trăisem, erau și momente în care încălcam regulile și mă strâmbam la naziști. Într-un fel, le întorceam propriile stereotipuri împotriva lor, fiindcă nimic din înfățișarea mea nu mă scotea în evidență că fiind evreu. Semănam mult cu alți băieți polonezi, cu părul meu des și negru și cu ochii albaștri. Câteodată mă așezam pe o bancă din parc doar ca să dovedesc că pot face orice vreau, împotrivindu-mă naziștilor în felul meu mărunt. Bineînțeles că nu puteam face asta atunci când se află prin preajma cineva care mă cunoștea. Prietenii cu care mă jucam înainte priveau acum în altă parte când mă vedeau. Nu știu dacă m-ar fi trădat, dar probabil că ar fi făcut-o, încercând astfel să șteargă amintirea faptului că se jucaseră odată cu un evreu. Îi priveam plecând la școală dimineață, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat, când pentru mine totul era diferit. Nu mai eram băiatul îndrăzneț, lipsit de griji, care aștepta cu bucurie să meargă cu tramvaiul fără bilet. Cumva, devenisem o piedică în calea scopului Germaniei de a obține supremația mondială.”

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, libris.ro, librex.ro, cartepedia.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți emoționante

Recenzii și prezentări cărți Holocaust

Recenzii, prezentări cărți și articole Editura RAO