Un cal într-o mare de lebede de Raluca Nagy, Editura Nemira – recenzie

15

Un cal într-o mare de lebede

Raluca Nagy

Editura Nemira

An aparitie: 2018
Nr. pagini: 184
Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este doctor în științe sociale al Universității Libere din Bruxelles și al SNSPA București. A debutat în limba română în anul 2005, la Revista 22, și a continuat până în prezent la: Cuvântul, Dilema Veche, Decât o Revista, Totb, Arhiforum și Scenă 9. A contribuit cu o povestire la volumul colectiv Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români (Editura Trei, 2015). A mai publicat proză scurtă în revista Iocan (2016) și în Revista de Povestiri (2017–2018), al cărei atelier de scriere creativă l-a urmat. Un cal într-o mare de lebede este debutul său în volum individual.
Rosalyn are 24 de ani și este studentă la Londra. Cu un corp invadat de o boală ciudată, cu o poveste amoroasă complicată și o familie disfuncțională, la capătul puterilor, ea decide să plece cu o bursă de un an la Tokio, pentru a studia limba japoneză. Întâlnirea șocantă cu o cultură impresionantă va funcționa ca o oglindă necruțătoare, care o va ajuta să se desprindă de trecut și să se vindece.
Un cal într-o mare de lebede”, de Raluca Nagy m-a atras cu sinopsisul incitant, în primul rând. Îmi plac mult cărțile care se bazează pe experiențe reale, mai ales cele care implică descoperirea unor alte culturi, diferite de ceea ce cunoaștem mai îndeaproape. Cultura și civilizația japoneză au exercitat de-a lungul anilor o mare fascinație asupra mea, dar am citit mai mult cărți cu subiecte istorice decât cărți plasate în contemporan. Faptul că este scrisă de o autoare româncă mi-a stârnit atenția, deși nu a constituit un motiv principal pentru alegerea făcută, mai degrabă perspectiva occidentalului este cea care furnizează doza de interes.
Personajul-narator, Rosalyn este o tânără britanică înscrisă la SOAS (Școala de Studii Orientale și Africane). Având deja la activ o experiență în Maroc, aceasta decide să plece în Japonia pentru un an de studiu al limbii japoneze, într-un moment mai dificil din viața sa. Problemele de sănătate, cel mai probabil declanșate pe sistem nervos îi tulbură existența, în plus a devenit supraponderală, blazată și cu o stimă de sine deloc ridicată. Are o familie obișnuită, care însă nu excelează prin armonie, precum și o relație amoroasă ambiguă cu un anume David, relație cu multe suișuri și coborâșuri încă din vremea liceului. Amănunte despre aceasta sunt dezvăluite pe parcursul narațiunii.
Așadar, Rosalyn se instalează în „cutiuța” ei din Tokio, micuța garsonieră în care va locui acolo și încearcă să se adapteze unui mediu atât de diferit de cel occidental, încât pare aproape o altă planetă. Este bombardată de lucruri inedite, de interdicții și cutume, de aspecte care pot părea o enigmă perpetuă pentru exploratorul occidental. Fiindcă asta devine Rosalyn – o exploratoare a lumii nipone, atât cât i se poate dezvălui în timpul pe care îl are de petrecut acolo. Leagă relații, întâi cu alți gaijin, apoi cu japonezi și învață foarte multe lucruri noi, pe lângă limba pe care ea o numește „șugubeață”. Fiecare pagină abundă de fascinație, de noi și noi descoperiri despre metropola uimitoare care este Tokio și despre locuitorii ei. Deși cartea nu are acel gen de acțiune tipic, nu plictisește nici măcar o secundă. Am trecut prin pagini cu exclamații de uimire, arătând celor din jur citate de maniera: „Știați că în Japonia trebuie să…?” sau „Știați că în Japonia nu e voie să…?” Vă dau doar câteva exemple, pentru că face parte din farmecul cărții să le descoperiți voi, pe toate cele descrise de autoare. De exemplu, în Tokio este interzis să usuci rufe pe balcon (eroina încalcă la un moment dat această directivă, consecințele urmează să le aflați citind romanul). Este interzis să se danseze în club (deși toată lumea o face). Se fumează aproape oriunde, mai puțin pe stradă. Multe, multe alte lucruri inedite le veți afla din roman, mai ales dacă nu ați luat contact direct cu lumea de acolo.
Rosalyn experimentează viața în Tokio cu diferitele ei aspecte, de la trafic și până la modul japonez de socializare.
Într-o metropolă cu treizeci de milioane de locuitori, Rosalyn începe, în sfârșit, să se vindece, deși rămâne „un cal într-o mare de lebede”.
Stilul de scriere este deosebit de plăcut, estetic fără a fi încărcat sau pretențios, umorul cu tentă britanică este folosit pentru a asezona și mai clar diversitatea și multiplele situații încurcate, care pot apărea între un gaijin și un japonez și pe care Rosalyn încearcă se le rezolve cu un „sumimasen”, un cuvânt capabil să te scoată adeseori din încurcătură.
Recomand călduros cartea celor pasionați de Japonia, care vor să descopere multe lucruri interesante despre viața la Tokio în zilele noastre, dar și celor în căutarea unei lecturi care să-i deconecteze, pe moment, de la cotidian și să îi propulseze în alt loc, însoțind-o pe Rosalyn în peripețiile ei superurbane.
”Ro-za-ri-n.
Rosalyn – din germanicul hros- (cal) + linde(blând).
Da, numele meu e despre cai, nu despre trandafiri, cum crede toată lumea și cum e cazul lui Rosalind – «trandafir frumos». Măcar numelui meu îi dedicase David Bowie un cântec. Oricât nu-mi plăcea, recunoșteam că s-o fi dus în spate pe una dintre cele mai carismatice protagoniste ale lui Shakespeare mi-ar fi fost mult mai greu. Sau pe descoperitoarea ADN-ului…
Iar orașul cu treizeci de milioane de locuitori nu era doar un lac. Eram un cal într-o mare de lebede.
Cineva îmi spusese și mie odată că sunt că o lebădă, dar nu cred că fusese un compliment.”
„I-am povestit de fata care mă așteptase dimineață în fața kombini-ului când nu știam să ajung de la stația Meguro la el la firmă. M-a ascultat foarte atent. Mi-a spus că japonezii au un fel de a lua pe toată lumea în calcul. Au o zicală, Ichigo Ichie – «O șansă – o întâlnire».. În primul rând, s-ar putea să nu te mai întâlnești cu o persoană niciodată, dar și dacă te mai întâlnești, asta se va întâmpla în mod inevitabil în cu totul alte condiții. Așa că fiecare întâlnire trebuie tratată ca o experiență unică. Fata care mă așteptase în ploaie în fața kombini-ului voia pur și simplu un alt deznodământ.”

Cartea Un cal într-o mare de lebede de Raluca Nagy poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți autori români

About Author

15 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Wow!!!! Îmi place!
    O recenzie-ispită! M-ai făcut tare curioasă!
    Imi place povestea, coperta și titlul sunt foarte incitante!
    Mulțumesc pentru frumoasa recomandare!

  2. familiasimionescuyahooro on

    Excelenta recenzia ta, Ana!❤ Deosebita povestea! Multumesc mult pentru recomandare!❤

  3. O recomandare irezistibila, imi place genul asta de carti cu informatii din alte culturi! Felicitari Ana, foarte frumoasa recenzie! Am trecut cartea pe lista de lecturi, multumesc!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: