Un fiu de Alejandro Palomas, Editura RAO – recenzie

Un fiu

(Un hijo – 2015)

Alejandro Palomas

Editura RAO

Nr. pagini: 208

Traducere: Lingua Connexion

An apariție: 2019

Alejandro Palomas (născut în 1967 în Barcelona) deține o diplomă în filologia engleză și un master în poezie la New College din San Francisco. A publicat, printre altele, romanele El tiempo del corazón, pentru care a fost numit Fnac New Talent, El secreto de los Hoffman (finalist al Premiului Novel Torrevieja 2008 și ecranizat în 2009), El alma del mundo (finalist al Premiului de primăvară, 2011).

Un roman considerat a fi noul Micul prinț

Guillermo, alintat Guille, protagonistul acestui roman, este un copil cu totul deosebit. El trăiește singur cu tatăl său, Manuel, întrucât mama, de profesie stewardesă, a plecat la muncă în Dubai. Tocmai a ajuns la o școală nouă, iar singura lui prietenă este Nazia, o fată pakistaneză. Arată ca un copil fericit, un copil anormal de fericit, după opinia dirigintei sale, Sonia, ale cărui beculețe se vor aprinde toate odată când Guille, la întrebarea „ce vrei să fii când ai să te faci mare?„ răspunde că vrea să fie Mary Poppins, nu „ca” Marry Poppins, ci ea însăși. Toate acestea o vor face pe Sonia să ceară sprijinul Mariei, consilierul de orientare al școlii, pentru a o ajuta să descopere ce se ascunde sub acea fațadă a fericirii lui Guille, fericire care pare a fi doar vârful aisbergului. Povestea este spusă de fiecare dintre personaje: Guille, Manuel, Sonia și Maria, marcând mai multe perspective în narațiune. În fiecare  capitol, relatat la persoana întâi, vom cunoaște punctul de vedere al unuia dintre personaje, iar cu fiecare capitol, naratorul ne va lăsa mai intrigați și mai aproape de a cunoaște misterul lui Guille, de a cunoaște adevărul. 

La fel ca și învățătoarea, și noi suntem intrigați de neobișnuita dorință a băiețelului, care dă dovadă de foarte multă sensibilitate, având mai degrabă trăsături de caracter feminine decât masculine. Astfel, Guille adora să citească ore întregi, pierzându-se în cărți cu zâne și cu magie, izolându-se de ceilalți băieți și având o singură prietenă la școală – Nazia, o fetiță pakistaneză, vecină cu el.

Din gândurile tatălui, descoperim că Guille era bucățică ruptă din mama lui – Amanda, o stewardesă engleză ce-i furase inima lui Manu încă de la prima privire. Pentru Manu, Amanda părea un înger desprins din rai, o făptură diafană cu păr blond și ochi albaștri, ce împrăștia numai lumină și bucurie în jurul ei. Cei doi se căsătoriseră la foarte scurt timp după ce se cunoscuseră întrucât, după cum subliniase Amanda, ce rost avea să mai aștepte dacă se întâlniseră deja?

”Ne-am căsătorit foarte repede, poate că mai repede decât mi-ar fi plăcut. Mi-a cerut-o ea și, când i-am zis să mai așteptăm puțin și să ne cunoaștem mai bine, Amanda a izbucnit în râs și m-a sărutat. ”Manu, a zis, de ce să mai așteptăm dacă deja ne-am întâlnit? Deși vorbea foarte serios, glumea, dar eu nu mi-am dat seama și, ca întotdeauna, m-am emoționat ca un prostănac. M-am înroșit atât de mult de fericire, mai întâi, iar apoi de rușine, încât am simțit că mă arde ceafa, iar ea, văzându-mă așa, a lăsat capul într-o parte și m-a îmbrățișat, cufundându-și fața în gâtul meu și învăluindu-mă cu mirosul ei. ”Niciodată nu trebuie să așteptăm să aștepte binele, dragule”, mi-a zis ea la ureche foarte încet.

După o lună ne-am căsătorit.”

Guille venise pe lume la zece luni după ce părinții lui se căsătoriseră și, încă de mic copil, fusese evident că moștenise întru totul trăsăturile fizice și de caracter ale mamei lui. Amanda adora cărțile fantasy, cu spirite, zâne, spiriduși, sirene, vrăjitoare, magie, pe care i le citea băiețelului ei încă de când acesta era în fașă, pierzându-se amândoi într-o lume magică și spectaculoasă, din care Manu se simțea complet exclus.

”Deși nu zic că nu-mi plăcea că Guille semăna atât de mult cu ea. Cum să nu-mi placă? Să-i văd împreună era… ca un miracol: priveau la fel, mișcau capul la fel, zâmbeau la fel… Problema era – sau cel puțin pentru mine era – că, pe măsură de Guille creștea, semăna din ce în ce mai mult cu mama lui și mai puțin cu ceilalți copii. N-aș ști să explic asta altfel: Guille era ca Amanda, dar la nivel mai mic. Ca o Amanda în miniatură.”

În ciuda faptului că Manu fusese adesea gelos pe legătura sufletească profundă dintre mamă și fiu, viața lor fusese fericită și perfectă până când Amanda decisese să se angajeze ca stewardesă în Dubai, pentru a susține financiar familia, după ce Manu fusese trecut în șomaj de compania aeronautică unde lucra ca mecanic.

Pe lângă surprinzătoarea năzuință a lui Guille de a deveni Mary Poppins, ceea ce o determinase pe Sonia să ceară ajutorul consilierei școlare fusese faptul că Guille, în ciuda incredibilei lui empatii din trecut față de mama lui, nu pomenea niciodată de ea, deși aceasta era deja plecată de șase luni, ca și cum Amanda încetase să existe.

În continuare asistăm la eforturile Mariei, consiliera școlară, de a descâlci ghemul de indicii neclare și contradictorii pe care i le furniza Guille prin mici replici și prin desenele pe care le făcea.

Maria s-a lămurit destul de repede că Guille dorea să fie Mary Poppins pentru a avea puterile magice ale acesteia după care, rostind celebra formulă a acesteia, să îndrepte lucrurile. Dar ce anume era oare de îndreptat?

Vă las plăcerea să descoperiți singuri adevărata poveste, adunând cu greu indiciile, încetul cu încetul, întocmai ca perlele dintr-un ocean. Pot spune că, exact ca Maria, și eu intuisem adevărul exact pe dos.

În ciuda naturii lui extrem de visătoare, Guille dă dovadă de o neașteptată maturitate și profunzime, înțelegând gravitatea problemelor și solicitând ajutorul printr-un strigăt mut care, din fericire, a fost auzit în cele din urmă.

Ultimele pagini le-am citit cu lacrimi în ochi dar și cu multă căldură în suflet. Când porți pe umeri toată durerea lumii, doar iubirea necondiționată, puritatea și inocența unui copil te mai pot salva…

”Guille a râs, încântat, și a încuviințat. Atunci, amândoi au făcut stânga-mprejur, au ieșit pe coridor și s-au îndepărtat, ținându-se de mână, spre poarta de intrare a școlii, siluetele lor negre încadrându-se în lumina care intra din belșug pri ferestre.

La dreapta, o siluetă înaltă și mătăhăloasă, cu o pălărie de paie și o floare deasupra. La stânga, alta foarte mică, cu fustă și ghete, mișcându-se spre lumină precum cele două părți ale aceleiași femei.”

O carte superbă, înduioșătoare și profund emoționantă! V-o recomand cu mult drag!

Cartea Un fiu de Alejandro Palomas poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Rao