Un nou început de Mona Kasten, Editura Bookzone – recenzie

Un nou început a câștigat inimile citititorilor săi, fiind în topul preferințelor pe site-urile de recenzii, având 4,2/5 ⭐pe Goodreads

„Iubirea pentru această carte se dezvoltă natural, aproape instant, de la primul capitol.” – Antonia

„Am ajuns până în inima cărții, iar povestea a fost una intensă, m-a fermecat și a lăsat un gol în sufletul meu după ce am terminat-o de citit.” – Carla

„Mi-a plăcut foarte mult povestea, mi s-a părut autentică și romantică.” – Luzie

Adevărul este că Un nou început nu are nevoie de nicio introducere, dacă îți plac cărțile-fenomen. Dar ar trebui să te avertizăm că autoarea are tendința de a se juca cu sufletul cititorilor săi.

Îți vei da seama de asta încă din primele pagini. Și vei fi absorbit de povestea în care protagonista, Allie, încearcă să lase în urmă durerea, limitele și fricile sale. Până când îl întâlnește pe Kaden, care îi devine coleg de apartament și îi dă peste cap ideea de un nou început.

El face regulile. Ea le încalcă pe toate. O poveste despre libertatea inimii, despre contrastul dintre demonii trecutului și speranța iubirii.

Un nou început. Asta își dorește Allie Harper atunci când se mută în Woodshill pentru studii. Și libertate, departe de mama care îi controlează orice detaliu al vieții și pentru care aparențele înseamnă totul.

Viața lui Allie începe cu adevărat când îl întâlnește pe colegul său de apartament, Kaden White. Incredibil de atrăgător, cu tatuaje de la care Allie nu își poate dezlipi privirea, dar cu un comportament care ține pe toată lumea din viața sa la distanță.

Kaden are un set de reguli pentru noua sa colegă de apartament:

1. Nu mă deranja cu chestiile tale de fete!
2. Ține-ți gura închisă dacă agăț pe cineva!
3. Nu există nicio șansă ca noi doi să ne cuplăm.

În spatele acestei fațade, Kaden ascunde ceva. Cu cât îl cunoaște mai bine, cu atât mai greu devine pentru Allie să ignore conexiunea care se formează între ei.

Mi-era dor de o carte young-adult, lectura unei cărți reușite de genul acesta e ca o infuzie de bună dispoziție și bucurie, așa că am citit cu multă plăcere „Un nou început” și m-am bucurat de o poveste minunată, foarte frumos scrisă, cu personaje pe care le îndrăgești ușor, deși recunosc că m-a exasperat Kaden de câteva ori cu schimbările lui de dispoziție.

Subiectul nu se remarcă prin originalitate, însă autoarea a construit foarte bine povestea, adăugând emoție, un strop de umor, tensiune și dramatism cât să condimenteze acțiunea și, bineînțeles, iubire și romantism. Povestea e presărată cu momente de furie, de exasperare, de neliniște, de neputință, dar și de romantism, și, pe deasupra, e stropită din plin cu umor, dialogurile dintre cei doi protagoniști, Allie și Kaden, făcând sarea și piperul cărții. Personajele sunt foarte bine creionate, sunt imperfecte, credibile, iar acțiunea e intensă, chiar dramatică pe alocuri și atât de captivantă că nu am putut lăsa cartea din mână odată ce am început-o, iar finalul m-a lăsat cu un zâmbet pe buze.

Acțiunea se petrece într-un campus universitar dintr-un oraș american, Woodshill.

Pentru început o cunoaștem pe Allie Harper venită în Woodshill la studii, dar și în speranța unui nou început departe de familia ei.

Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Allie, o tânără frumoasă și sensibilă, dar puternică, o luptătoare, mi-a plăcut de ea, e simpatică și fără fițe, putând spune că i se potrivește „eticheta” de săraca fata bogată. Provenea dintr-o familie de vază, bogată în bani și influență, dar săracă în sentimente și valori adevărate. Oricum, nu se mândrea cu familia ei, ba din contră, plecase din orașul natal și venise în Woodshill tocmai pentru a lua distanță de părinții ei snobi, egoiști, superficiali și nesimțitori.

Prima provocare din noua ei viață e să găsească o cameră cu chirie, cât mai aproape de campus și cu condiții decente. Însă, după ce văzuse câteva oferte, era extrem de descurajată. Și, astfel, a ajuns la ultima variantă:

White

Uitându-mă la plăcuța cu nume de lângă sonerie, las capul într-o parte și ezit să întind degetul. Îmi strâng mâna pumn. Din nou, drama ultimelor zile îmi inundă mintea.

Săptămâni întregi de certuri cu părinții… Două mii șapte sute de kilometri… Douăzeci și patru de ore de condus… Lăsasem totul în trecut. Cu două nopți în urmă, ajunsesem aproape picând de somn într-un hotel amărât din Woodshill. În primele ore, m-am luptat cu impulsul de a mă întoarce. După aceea, totul a fost clar.

Pentru că reușisem: eram aici. (…)

Domnul White a apărut subit în pragul ușii. Ce să zic, nu doar lui i-a picat fața când m-a văzut. Și eu am rămas fără cuvinte.

Primul lucru pe care l-am observat la el a fost partea de sus: abdomenul gol, sculptat și încordat. După aceea, tatuajele. Am înclinat capul și am privit tușul de pe pielea lui bronzată.

Mama mia!

Și-a dres vocea făcându-mă să îmi revin din transă.

– Tu ce naiba cauți aici?

Mă holbam la el complet interzisă. Nu era cu mult mai mare decât mine, poate cu un an sau doi. Avea ochii calzi, de culoarea caramelului, pomeții proeminenți și părul brunet, mai lung pe mijloc și mai scurt în părți.

În final, îmi revenise vocea:

– Am venit să văd apartamentul. Am discutat pe e-mail. Cuvintele mele au țâșnit mult prea rapid.

Domnul White — încă îl numeam așa, chiar dacă știam că era complet stupid — își înclină capul și mă privi sceptic:

– A! Harper… a murmurat ușor. După aceea păru că ceva îi trece prin minte. Și-a plimbat ochii pe trupul meu preț de o secundă, apoi fața i s-a întunecat și a dat din cap încet:

– Nu!

– Cum adică, nu? mi-am încrucișat brațele la piept. Nu așa ne-am înțeles prin e-mail?

– Trebuie să fi fost o neînțelegere, tu, cu siguranță. Tu nu te muți aici, spuse el și se întoarse, dispărând cine știe pe unde. Tot ce știam e că nici măcar nu văzusem nenorocitul de apartament. (…)

– Ai cea mai mică idee prin ce am trecut în ultimele două zile? am izbucnit eu, iar pulsul mi s-a accelerat. Într-un loc, un tip stătea în bucătărie în chiloți — în niște chiloți murdari — și m-a întrebat ce mărime port la sutien. În trei dintre apartamente mi s-a spus că favorurile sexuale fac parte din chirie; în altul, că trebuie să fiu dădacă; și, de două ori, abia dacă mi-am putut opri potențialii colegi de apartament să nu și-o pună de față cu mine!

Deși aproape că urlam, dar nu îmi trecea prin cap să îmi cobor vocea. În momentul acela avalanșa de cuvinte aluneca cu toată viteza. Dacă aș fi știut unde era bucătăria, aș fi țâșnit, aș fi apucat o tigaie și l-aș fi pocnit pe acest arogant nenorocit – exact cum am văzut în Rapunzel.

– Am văzut camere pline de mucegai. Am fost în apartamente atât de înțesate de murdărie, încât nu puteai să vezi podeaua. Câteodată, nici nu îmi dădeam seama dacă stau pe un covor sau pe altceva, la care nici nu vreau să mă gândesc. Am fost în apartamente care miroseau atât de tare a iarbă, încât mă puteam droga doar dacă respiram.

Am făcut încă un pas spre el îndreptându-mi umerii.

– Începutul vieții mele în Woodshill a fost de rahat,  așa că nu îmi spune să dispar. Vreau să văd nenorocita aia de cameră!

Așa începe cartea și așa se cunosc cei doi, Allie și Kaden. Mi-am permis să pun un citat cam lung, dar sper să vă faceți o idee cât mai clară despre savurosul stil al cărții și despre ce ne așteaptă de la interacțiunea celor doi: scântei, pe toate planurile! Bănuiți probabil că Allie a reușit în cele din urmă să vadă ”nenorocita de cameră”, și să-l convingă să i-o închirieze. Cu angajamentul că îi va respecta regulile:

1. Nu mă deranja cu chestiile tale de fete!
2. Ține-ți gura închisă dacă agăț pe cineva!
3. Nu există nicio șansă ca noi doi să ne cuplăm.

Kaden e un tip atrăgător și plin de tatuaje, temperamental și irascibil.

Atât Allie, cât și Kaden au proprii demoni de înfruntat din trecut, și propriile motive pentru a nu-și dori o relație. Și Kaden e atât de nesuferit cu pretențiile și regulile lui, că a-l tolera pare maximum ce poate face Allie în privința lui. Asta la început, căci, treptat, barierele încep să cadă și, pe măsură ce se cunosc mai bine, devin prieteni, iar chimia dintre cei doi devine imposibil de ignorat.

Hobby-ul lui Kaden m-a încântat: drumeții lungi pe munte, în care a antrenat-o și pe Allie. Cât despre Allie, îi plăceau ghirlandele cu beculețe și cafeaua cu arome, cu cât mai neobișnuite, cu atât mai bine! Aveau și pasiuni comune: le plăcea aceeași muzică.

Povestea ne poartă în vâltoarea vieții studențești, în campus, dar și la petreceri, bineînțeles cu băutură și dans. Vorbind de personaje, mi-au plăcut prietenii lui Allie – Dawn și Scott, dar și ai lui Kaden – Spencer, Ethan și Monica.

Allie s-a acomodat pe deplin noii ei vieți independente, cu prieteni adevărați și cu relația tumultuoasă cu Kaden.

Apoi a venit Ziua Recunoștinței, iar Kaden a invitat-o pe Allie să meargă cu el acasă, să o cunoască pe mama lui. Părinții lui erau despărțiți și avea un frate despre care nu aducea vorba. Nici despre tatăl lui nu vorbea. Însă mama lui era o femeie uluitoare, mi-a plăcut mult de ea, iar Allie s-a simțit binevenită acolo. Dar un telefon de la mama ei o face să plece de urgență acasă, la Denver, iar Kaden o însoțește. Câtă diferență față de atmosfera de acasă de la Kaden! Manipulare, minciuni, secrete, și un trecut nu foarte îndepărtat de care spera că s-a desprins pentru totdeauna o lovesc toate în plin și pun la încercare încă fragila relație și încredere dintre ea și Kaden.

La întoarcerea la Woodshill, relația cu suișuri și coborâșuri dintre cei doi pare să reziste totuși, ba trec chiar la ”nivelul următor”, devenind iubiți. Însă ”dezastrul” nu a venit dinspre trecutul lui Allie, cum se temea aceasta, ci al lui Kaden, sub forma fratelui lui, iar de data asta trecutul lui e cel care lovește.

Dar adevărul e că, Kaden putea fi totuși un nenorocit în ceea ce o privește pe Allie și i-a făcut multe mizerii, însă ultima ispravă i-a pus capac: a dat-o afară din apartament. Fără ”preaviz” și fără explicații!

– Nu sunt genul de femeie care fuge după nimeni, Kaden. Ar fi trebuit să știi asta deja. Mi-am îndreptat umerii. Dacă vrei să plec, plec. Dar să nu crezi că mă voi mai întoarce vreodată.

Am simțit că a trecut o eternitate până când a dat din cap:

– Pot trăi cu asta.

Așa că, am făcut-o: m-am întors cu spatele și am plecat , cu toate că inima mă durea atât de tare, încât abia puteam să mă mișc.

Cum s-a ajuns în acest punct și ce se va întâmpla în continuare, vă las să descoperiți citind cartea. Nu vă spun mai multe, deși partea cea mai frumoasă – preferata mea din poveste – abia acum începe, tot ce se întâmplă în ultima parte a cărții m-a uns pe suflet. Gata, nu mai spun nimic, decât lectură plăcută să aveți! Dacă vă plac poveștile romantice cu năbădăi, veți adora cartea asta!

Vă las în compania melodiei A Beautiful Lie, preferata Alliei, ale cărei versuri Kaden le avea tatuate pe braț.

Cartea Un nou început de Mona Kasten poate fi comandată pe bookzone.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Bookzone

Recenzii și prezentări cărți young adult