Unde plecăm atunci când plecăm de Narcisa Cîrligeanu, Editura UP - recenzie

Unde plecăm atunci când plecăm

Narcisa Cîrligeanu

Editura UP

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 257

O poveste atât de sensibilă, încât pare croită anume pentru a face sufletul să cânte.
O dragoste care transcende timpul, între doi oameni ce se reîntâlnesc într-o altă viață.
Alți oameni, aceleași suflete, aceeași iubire amprentată de istorie, într-un arc peste timp.
Sentimentul de rădăcini, de apartenență la un popor cu tradiții și valori care dăinuie se strecoară treptat în mintea și sufletul cititorului, care vibrează alături de Natalia și Grig de-a lungul unei călătorii ce străbate două continente și un secol presărat cu război, comunism, revoluții, dar și cu dorința regăsirii unei iubiri neîmplinite.
O iubire profundă, trăită într-un spațiu modern, perfect integrată în dinamica prezentului, dar care induce senzația de ezoteric și de paranormal, ilustrată printr-o narare simplă, firească și fără pretenții.

Narcisa Cirligeanu este o scriitoare foarte talentată, care face parte din noul val de autori români contemporani, romanul ”Unde plecăm atunci când plecăm” fiind cartea sa de debut, o poveste frumoasă, captivantă și tulburătoare despre viață și destin, putere și curaj, sacrificiu și luptă pentru supraviețuire, prietenie și iubire, dar și cu o poveste de dragoste răvășitoare, emoționantă și plină de sensibilitate.

Personajul principal al cărții este Natalia Ștefan, o tânără frumoasă și deșteaptă, însă care se născuse cu un mic defect fizic, era șchioapă! Rămasă orfană de tată la o vârstă fragedă – atunci când acesta, pilot militar fiind, pierise într-un accident, mama ei fiind puternic afectată și intrând în depresie – fata este luată de bunica ei, Smaranda, o femeie puternică și hotărâtă, care o crește cu multă dragoste și, pentru a nu fi marginalizată de cei din jur, aceasta o sfătuiește să se dedice studiului și învățăturii! Studiază medicina și ajunge medic neurochirurg, însă viața ei socială lipsește cu desăvârșire, singurele ei ieșiri fiind petrecerile organizate de către un vechi prieten din copilărie și coleg de facultate, unde, la una dintre ele, o cunoaște pe Ana, o tânără, psiholog de profesie, cu care va lega o prietenie pe viață!

În paralel, aflăm povestea de viață a bunicii Smaranda, o eroină adevărată, care-și trăiește tinerețea într-o perioadă tulbure a istoriei. Aceasta lucrează ca soră medicală și se îndrăgostește la prima vedere de învățătorul din sat, cu care se căsătorește și își întemeiază o familie. Fericirea lor stârnește invidia primarului din localitate, care îi trece pe lista neagră, fiind deportați în Siberia. Drumul lung și greu, dar și frigul, fac ca soțul ei să se îmbolnăvească grav și să se sfârșească în momentul când ajung la destinație. Rămasă singură și însărcinată, este luată sub aripa ei protectoare de Natașa, asistenta medicală din localitate, care o ajută să se stabilească și să nască fetița și, împreună, luptă pentru supraviețuire timp de zece ani. Pentru a putea părăsi Siberia, este nevoită să se căsătorească cu un francez, ajungând astfel la Paris, iar după un timp se întoarce în țară alături de fiica ei, însă o poartă în suflet pe cea care a ajutat-o să treacă prin cea mai grea perioadă a vieții sale!

Povestea Nataliei continuă și, după terminarea studiilor, este repartizată la Bacău, unde pune bazele unei secții de neurochirurgie, apoi profesează o perioadă în București, după care își continuă cariera în Anglia, la Bristol și mai apoi la Londra. În perioada în care se afla la Bristol, îl cunoaște pe Grigori Ulanov, un tenor de origine rusă, pentru care simte o puternică atracție și primii fiori ai iubirii, însă destinul face ca cei doi să se regăsească mult mai târziu, în postura de medic – pacient. Modul în care decurge povestea lor de dragoste, călătoria pe care o vor face pentru a descoperi trecutul bunicii, dar și ce le va oferi destinul, vă las să descoperiți singuri, citind această carte superbă!

”Avea douăzeci și patru de ani împliniți și încă nu știa ce înseamnă să fii îndrăgostită. Depășise demult faza aceea în care fusese bântuită de nesiguranța pe care i-o dădea infirmitatea. Avea conștiința valorii de sine, iar în adâncul ființei ei știa că există un zăcământ uriaș de iubire neexploatată. Purta în ea o dragoste fără obiect, care se materializa într-o stare cvasipermanenta de melancolie. O melancolie pe care nici ea măcar nu și-o putea explica. O melancolie care venise pe lume odată cu ea și care făcea parte structural din ființa sa.”

”Dezamăgirea e cea mai nenorocită formă a durerii. Vine ca un trăsnet când ești mai mulțumit și te lasă golit de conținut privindu-te în oglinda propriilor erori, descoperind acolo un idiot care privește năuc spre undeva de unde să-i vină o explicație. Dezamăgirea asta doare mai tare decât iubirea și te bagă brusc într-o toamnă sufletească, fără să-i pese că tu îl așteptai pe Moș Crăciun. Și, ca și când nu ar fi destul, îți închide toate ușile și ferestrele sufletului, ca să nu mai poți ieși din propria tulburare.”

”Era speriată de efectul pe care îl avea acest bărbat asupra ei. Cu siguranță nu mai trăise o astfel de stare în prezența cuiva. Natalia era o femeie matură și înțelegea că asta este dragoste, numai că mintea ei nu putea să accepte faptul că vine dragostea peste tine așa pe nepusă-masă și mai ales pentru un om despre care nu știi nimic. Gândirea ei ordonată și riguroasă nu descifra misterul haosului care se năpustise peste ea dereglând toate circuitele metabolice și scurtcircuitând sinapsele rațiunii. Era de neconceput ca un om de știință în domeniul neurochirurgiei să nu poată avea niciun fel de control asupra propriilor instincte. Așa a realizat Natalia că tot ce învățase atâția ani, și anume că sistemul nervos deține supremul control al funcționării ființei umane, este complet fals. Dumnezeu, în marea lui înțelepciune, a creat omul ca pe un sistem viu, perfect funcțional. Însă, într-un moment de ghidușie, i-a adăugat o picătură dintr-un ingredient miraculos numit suflet, cu puterea de a destructura într-o secundă toată construcția, dar și cu forța de a aduce în fiecare celulă o nouă stare de agregare, numită fericire.”

Mi-a plăcut foarte mult cartea, este foarte bine scrisă și ușor de lecturat, personajele fiind atent construite, reale: mi-a plăcut mult Natalia, o femeie puternică și hotărâtă cu o minte sclipitoare, cu tărie de caracter, i-am apreciat curajul, blândețea și sinceritatea; mi-a plăcut și Grișa, un bărbat bun, blând și iubitor, și mi- a plăcut mult bunica Smaranda! Titlul este foarte potrivit iar coperta superbă, florile de gheață mă duc cu gândul la gerurile siberiene, iar motivul tradițional la cusăturile de pe iile noastre populare!

Recomand această carte tuturor iubitorilor de povești de dragoste, și nu numai, veți descoperi un roman captivant, fascinant și răvășitor, o poveste de viață care cu siguranță vă va răscoli!