Delicatese Literare
Recenzii

Univers lipit cu scoci, de Sergiu Someșan, Editura Pavcon – recenzie

Univers lipit cu scoci

Sergiu Someșan

Editura Pavcon

Colecția Science-Fiction

Nr. de pagini: 224

An apariție: 2021

Sergiu Someșan s-a născut pe 8 decembrie 1954 în orașul Reghin, Județul Mureș, România.
A urmat școala primară în Teacă, județul Bistrița-Năsăud și în Codlea, județul Brașov. Liceul l-a început în Codlea și l-a terminat la Petroșani, unde a urmat trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroșani.
Între 1972 și 1990 a ocupat mai multe funcții, în cele mai diverse domenii: – topograf la Mina Dalja în Petroșani, merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamantori, profesor suplinitor (limba și literatură Română), director la Casa de Cultură a Sindicatelor din Codlea. Sergiu Someșan afirmă despre această perioada a vieții sale ca fiind foarte importantă în formarea sa ca scriitor și că în proză să se regăsește experiența acumultata în acești ani “de căutare”. Din 1990 până în anul 2000 a ocupat mai multe funcții în administrația publică locală, în cadrul Primăriei Municipiului Codlea.

Când într-un trib de berberi din deșertul Tunisiei apare un monolit misterios, aceștia reacționează în singurul mod pe care îl știu: îl împușcă de zor, din goana cailor, provocându-i o fisură. Trupe rusești și americane se întrec în a descoperi soluția pentru ca lumea în care trăim să nu fie absorbită într-un univers paralel. Și singura pe care o adopta, în cele din urmă, este să acopere fisura cu... scoci! Dar nu orice fel de scoci.

Povestea captivantă a monolitului din deșertul tunisian și rolul jucat de un student brașovean în cadrul acesteia o veți descoperi, cu sufletul la gură, în cea mai nouă carte semnată de talentatul scriitor Sergiu Someșan.

Volumul conține nu mai puțin de 10 povestiri nou-nouțe dăruite nouă de autorul brașovean, scrise într-un stil alert, având la baza idei de-a dreptul bulversante.

„Univers lipit cu scoci” este prima mea întâlnire cu scrierile domnului Sergiu Someșan. Descris drept un volum de povestiri SF pentru adolescenți, m-a atras în primul rând prin titlu, unde am intuit prezența acelui element care ridică mult o lectură în ochii mei: umorul, indiferent sub ce formă ar fi el, numai să fie de calitate. Nu m-am înșelat.

Volumul conține zece povestiri, legate între ele destul de subtil, mai mult în planul conceptelor decât în cel al acțiunii propriu-zise. Astfel, sunt repetate mai multe idei: de la apa polimerizată, muzica și impactul pe care l-ar putea avea în diferite descoperiri științifice, locul credinței într-o lume tehnologizată și până la relațiile dintre bărbați și femei – vor rămâne ele cu atâtea necunoscute chiar și în circumstanțe științifico-fantastice?

Univers lipit cu scoci este prima povestire, cea care dă titlul volumului. Atât americanii, cât și rușii sunt puși pe jar la apariția în deșertul saharian a unui monolit bizar, în care se pot întrezări galaxii întregi, la dimensiuni extrem de mici. Berberii au tras cu armele în această apariție și au ciobit-o, iar consecințele pot fi dramatice, acest eveniment putând aduce după sine o adevărată apocalipsă. Marile puteri încearcă să lipească ceea ce pare a fi un alt univers ajuns cumva pe meleagurile noastre cu… scoci, unul special, ce e drept, ultimul răcnet în materie de invenții ale NASA, dar fără prea mult succes. Cum a ajuns acel univers tocmai acolo și cum ar putea fi el trimis de unde a venit? Răspunsul vine de unde nici nu te aștepți: de la experimentele unui student român, care visează, printre altele, să-și impresioneze prietena.

Deja avem o mostră de umor și ironie foarte satisfăcătoare, iar cu președintele american, Martin, și cu cel rus, Pontin, ne întâlnim și în a doua povestire, Cavalerul negru al Apocalipsei, cărora li se adaugă președintele Chinei, Jin Ziang, și Emanuel Piton, liderul francez. O nouă amenințare lovește, după epidemia de Covid-19 și diversele conflicte armate: un nor negru care înghite lumina de pe cer, putând arunca omenirea în foamete și duce planeta către extincția speciilor.

În așteptarea lui Mesia – acțiunea se petrece în Brașov, într-un viitor nu foarte îndepărtat, când IA vor avea deja un rol semnificativ în viața cotidiană a oamenilor, acționând inclusiv drept bone cât se poate de calificate. Un tânăr tată, văduv, nu are condițiile materiale necesare cumpărării unui astfel de robot, pe care fiica sa și-l dorește foarte tare, dar într-o zi norocul le surâde: o reducere de 50% la un model nou, experimental, provenind din Israel. Acesta are însă un defect: citește Biblia, iar marii prelați consideră asta o blasfemie. Astfel, cei doi își pot achiziționa robotul și unde vor duce toate acestea, veți vedea.

În Conversație la cafea, un tânăr scriitor are o întâlnire nu de gradul trei, mai degrabă de gradul patru la o cafenea, unde își va găsi și o nouă iubire. Din nou ideea universurilor care interacționează într-un mod inedit.

Loteria genetică se petrece într-un sat dintr-un scenariu post-apocaliptic. Într-o lume redusă iar la simplitatea rurală de odinioară, o tânără vrea să devină prințesă, injectându-și o ciudată substanță rămasă din vechea tehnologie. Ce își dorește și ce capătă, sunt două lucruri diferite.

O rază prostuță de soare – pilotul britanic Robert Morgan are un accident aviatic în deșert, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aflat la o distanță imposibil de parcurs fără apă și alte resurse, totuși el reușește să se salveze miraculos. Cum? Citiți și veți rezolva misterul. Sau acesta se va multiplica.

În Răzbunarea Walkiriei găsim un alt student genial, pe numele său Helmut Wagner, iubitor al muzicii tizului sau celebru și dornic de a face o mare descoperire în chimie, apa polimerizată, un subiect abordat și într-una din povestirile anterioare. Nimeni nu crede că ideea sa, de a folosi muzica în acest scop, va da roade, nici măcar profesoara Uta Welker, care știe cât de periculoasă ar fi această descoperire.

Uimitoarele aventuri ale unui inseminator au în centru ideea că anumite civilizații extraterestre au intervenit în procesul de evoluție de pe Terra, având drept rezultat sărirea „verigii lipsă” cu rapiditate și apariția lui Homo Sapiens Sapiens. Urmând exemplul acestora, civilizația umană „ajută” la rezolvarea acestei probleme și pe alte planete, într-un mod de-a dreptul absurd (și comic totodată).

Veriga lipsă sunt eu reia ideea anterioară, dar sub o altă formă: trecerea de la Om la Supraom. Cel căruia i se datorează această trecere este un lucrător din viitor, cu un IQ de 84, care păzește cuvele unde sunt clonați „muncitori agricoli”. Dornic de a avea o aventură de o noapte cu una dintre fetele din cuvă, muncitorul nostru dă peste cap tot sistemul.

Un elicopter îndrăgostit este o poveste deosebit de amuzantă și chiar romantică, care are în centru tot controversatele inteligențe artificiale, de data aceasta și sentimentele lor, care nu sunt la fel de artificiale, se pare.

Mi-a plăcut neașteptat de mult acest volum, care aduce un aer proaspăt în scrierile de azi, prea supuse uneori unor idei provenite din zona așa-numitei corectitudini politice. Un aer de școală veche SF, un iz de anii ’90 – așa mi s-a părut mie, dar pe care l-am găsit bine-venit. Ideile științifice ale fiecărei povestiri sunt mai degrabă marcate de exagerări voite, dar care se îmbină armonios cu umorul și ironia de care vă spuneam, iar rezultatul este unul cu mesaj. Finalurile sunt interesante, unele de-a dreptul apocaliptice, iar altele mizând pe rezolvări surprinzătoare, însă nu neapărat pe sistemul Deus ex machina. La baza multor decizii, oricât de universale și importante ar părea ele, stă tot sentimentul sau, măcar, instinctul. „The things we do for love”, cum spunea Jaime Lannister, cunoscutul personaj din „Urzeala tronurilor”.

Deși poartă ștampila Sci-fi pentru adolescenți, ironiile conținute vor fi mai degrabă gustate de către adulți, întrucât e necesară o oarecare experiență pentru a fi percepute ca atare. Asta nu înseamnă că nu poate constitui o lectură agreabilă și pentru cititorii mai tineri, precum și pentru cei neînvățați cu genul – nu este nicidecum hard SF.

O lectură foarte plăcută, relaxantă și care, totuși, ridică anumite întrebări, cum trebuie să o facă orice ficțiune speculativă: dar cum ar fi dacă…?

„În cele din urmă, găsi un post de televiziune online care transmitea de la fața locului, din Tunisia. Reporterul zicea:

«– Din Statele Unite ale Americii s-a primit un scoci folosit pentru acoperirea fisurilor ivite în structura navelor spațiale, dar nici el nu a reușit să acopere fisura care, cu fiecare oră care trece, se face din ce în ce mai mare. Specialiștii calculează de zor cât va mai dura până când atmosfera Pământului se va scurge prin fisură, dar niciun calcul nu este exact, pentru că, în acest moment, nu știm cum va evolua fisura. Vă reamintim că monolitul cristalin a apărut brusc în deșertul tunisian și a fost fisurat de berberii care au tras cu armele în el, considerându-l drept o încălcare a proprietății.»

Elena se uită lung la Dorin, care se făcuse alb la față ca varul.

– Despre al tău vorbește, așa-i?

– Da, în mod sigur!

Elena dădu din cap a reproș.

– Am să te cert mai târziu. Acum spune-mi doar dacă poți să-l trimiți înapoi de unde a venit.

– Cred… cred că pot, bâigui tânărul și se duse la generatoare. Ar trebui să fi rămas în memorie tot ce-au făcut. De fapt, contează radiofrecvența, pentru că el este cel care…

– Nu mai scoate o vorbă și trimite-l odată înapoi! îl intrerupse fata. Se uită la el cum caută vechile frecvențe și clătină din cap cu năduf. Fi-ți-ar universurile de râs! Nu putea să-ți placă și ție fotbalul sau cluburile, ca altor băieți de vârsta ta?”

 

Cartea Univers lipit cu scoci poate fi comandată de pe carturesti.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

10 Comments

Spune-ți părerea!