Urlet in tacere de Marina Neagu, Editura Quantum Publishers – recenzie

42

Urlet în tăcere

Marina Neagu

Editura: Quantum Publishers
FANTASY FANATIC – TEEN COLLECTION
An apariție: 2016
Număr pagini: 236
Este primul volum al seriei, un început foarte promiţător şi sunt extrem de curioasă cum se va dezvolta povestea în continuare, în volumele următoare.
Doar ce am întors ultima pagină din ”Urlet în tăcere” și continui…să urlu în tăcere…De vină e cartea, de fapt, finalul ei. De la Musso nu am mai întâlnit răsturnări de situații atât de surprinzătoare. M-a lăsat atât de bulversată, ca nici nu știu cum să încep să v-o prezint, astfel încât să nu dau (prea multe) spoilere, dar să vă dau câteva indicii asupra acțiunii și să vă transmit merită toată atenţia. O să încep cu o recomandare: luați-vă neapărat cartea, dar nu o citiți până nu apare volumul următor, că altfel o să stați ca pe ghimpi în așteptarea lui, cum stau eu acum…
Țin să remarc în primul rând titlul, foarte ”puternic”, ca și coperta, care e superbă!
Recomand cartea tuturor iubitorilor de fantasy, celor cărora le place misterul, întorsăturile neașteptate de situații, suspansul, poveștile ce vin din trecut, încărcate cu un strop de magie și romantism, tuturor celor care cred că ”imaginația te poate duce oriunde”…
Povestea începe frumos și firesc cu două cele mai bune prietene și o vizită la mall. Continuă, la fel de frumos, cu momentul în care zăresc cel mai sexy exemplar masculin la care o fată de 17 ani poate visa și care privea fix în direcția lor!
” Hei! Ai văzut-o pe tipa rămasă cu gura căscată? Nu, nu cea blondă, cu picioare interminabile, forme apetisante și cu un chip ca de înger. Cealaltă, mai bondoacă, cu părul  ciufulit, de zici că se află într-un permanent război ciu pieptănul, și cu ochii ăia de un albastru spălăcit, ce îi domină jumătate din față. Da, da, despre ea vorbesc. Ei, aceea sunt eu, Sara. Blonda de lângă mine este Crina (…)
Înalt, de aveai impresia că nu se mai termină, cu niște brațe cât trunchiurile de copac, tipul stătea rezemat de un perete și se uita înspre noi încruntat. Când privirile ni s-au întâlnit, am cam uitat să respir. În viața mea nu văzusem ochi de o asemenea culoare. Mercur pur.”
Neașteptatul intervine când, ducându-se la toaletă, Sara aproape se izbește de misteriosul necunoscut. După un schimb picant de replici, bărbatul concluzionează:
” – Frumoasă și cu simțul umorului. O combinație care ar trebui să mă pună în gardă, Sara!”
Un semnal de alarmă a început să răsune în mintea Sarei. De unde știa cum o cheamă? Până să se dezmeticească, el a continuat, privind-o intens:
” – Nu te duce acasă în noaptea asta. Rămâi la prietena ta, sau oriunde altundeva, dar nu te duce acasă (…) Este cea mai mare greșeală pe care o fac, dar trebuie să-mi promiți că nu vei merge acasă.”
Din păcate, nu l-a ascultat…
„Mâna îmi împinge capul în apa. Mă zbat ca o sălbăticiune. Forța care mă presează în ceafă nu îmi permite să-mi întorc fața. Apa îmi pătrunde prin nări și usturimea îmi aduce lacrimi în ochi. Simt presiunea apei pocnindu-mă în frunte și urechile încep sa îmi țiuie. Deschid gura. Pentru o secundă, mâna care mă ține sub apă alunecă de pe ceafă și pot să-mi ridic gâtul, suficient cât să trag o gură de aer. Mă împinge înapoi și aerul îmi tâșnește pe nări, învolburând apa în jurul feței. Împing în palme, dar sunt ude și alunecoase, parcă mă trag și mai mult în jos. Gura mi se deschide și țipătul îmi scapă gâlgâit.”

in-apa

Ce s-a petrecut în noaptea aceea a lăsat-o orfană, marcată psihic pe viață și internată într-un centru de psihiatrie vreme de cinci ani. A încercat să uite, și în timpul ăsta a studiat. Era singura ocupație care îi ținea mințile întregi. Nu mai avea pe nimeni,  doar pe sora geamănă a mamei și pe verișoara ei, cu doi ani mai mică, ce au vizitat-o regulat în tot acest timp. Și Crina…din ce în ce mai tăcută, palidă, și fără pofta de viață ce o caracteriza înainte de acea noapte fatidică.
Povestea e spusă la persoana întâi din perspectiva Sarei.
Avea 21 de ani. A doua zi urma să părăsească clinica și să pornească în restul vieții ei. În noaptea aceea a avut un vis…
Suntem în anul 105, în Dacia lui Decebal.

colaj-urlet-in-tacere

Visul o poartă pe Sara (ce privea totul din interiorul unei tinere femei care era, și parcă nu era ea…) din Bucegi, în fața Sfinxului, unde îndeplinește un ritual, până pe Valea Ialomiței, în zona nemuririi cunoscută sub numele de Șapte izvoare. Dar nu era singură în vis.  Un bărbat, un roman, o făcea să simtă lucruri peste puterea ei de înțelegere.  Dar în vis, era dușmanul ei, căci ea era Sarula, Marea Preoteasă a dacilor. Mi-a plăcut fragmentul cu visul, această mică bucățică de istorie, împletită cu un fir paranormal.
” – Nu este timpul nostru acum.
A încercat să o contrazică, dar degetele femeii i-au atins buzele, făcându-l să păstreze tăcerea. L-a privit în ochi, apoi, cu mișcări ușoare și-a scos de pe deget un inel care avea încrustat pe partea din față un cap de lup cu un corp de șarpe ce se unduia apoi, perfect stilizat pe verigă. L-a prins de mână și, tremurând a strecurat inelul pe degetul lui mic.
– Acesta este singurul lucru pe care ți-l pot oferi acum, dar este dovada că în următoarea mea viașă vreau să-ți aparțin în totalitate (…)
– O să-l păstrez atâta vreme cât voi avea speranța că îmi vei aparține.”
După ce l-a privit o ultimă dată, femeia s-a aruncat în gol.

gandind

Sara s-a trezit înfiorată, resimțind încă senzația de cădere din vis. Își amintea cu claritate toate detaliile, de parcă ar fi trăit aievea ceea ce visase. Doar chipul bărbatului nu și-l putea aminti.
Încuind visul într-un sertar al memoriei, unde erau și amintirile dureroase la care nu se putea gândi, Sara a plecat din clinică, pentru a locui cu mătușa și verișoara ei, Liana, urmând să fie amândouă studente, colege în anul întâi la facultate.
Părea că lucrurile vor intra pe un făgaș normal, și pentru ea, dar coșmarurile continuau să o bântuie, din ce în ce mai rele.

tip-cu-ochi-gri

Să facem cunoștință cu colegii Sarei, care în afară  de Liana, vor deveni prezențe de nelipsit în preajma ei: Damian și fratele său geamăn Lucian, sora acestora Tatiana, și Markus, față de care simte o adevărată fascinație, și care se dovedește a fi chiar… misteriosul bărbat din trecut.
Numai că toți păreau să-i ascundă ceva, o avertizau unii împotriva altora, iar ea nu mai știa ce să creadă. Și peste toate, coșmarurile, plus un șir de întâmplări inexplicabile.
Urmează perioada de început a vieții de student, cu nelipsitele petreceri, dansuri, tachinări prietenești, cărora Sara le făcea cu greu față, mai ales că ea nu vorbea deloc!
Cândva, pe parcursul ultimilor cinci ani încetase să vorbească.
Cum o fi să trăiești într-o lume în care coșmarurile prind viață la propriu, când unii cei pe care îi credeai doar colegi apropiați erau veniți de ”dincolo” să fie protectorii viselor tale, iar cel de care te îndrăgostești pare că e mai mult decât poți accepta, și nu reușești să afli cine sau CE  e…

cosmar

Iar tu trăiești un timp ”împrumutat” și afli acest lucru, dar nu și ce înseamnă și nici implicațiile acestui fapt! Cine ești, cine sunt cei din jurul tău? Acestea sunt întrebările care o înspăimântă pe Sara, care s-a trezit deodată într-o lume în care totul e peste puterea ei de înțelegere, iar ceea ce înțelege e de-a dreptul incredibil!
Pe parcurs, vom fii martorii unor întâmplări atât de pline de dramatism și violență, încât autoarea însăși ține să ne ”liniștească” la un moment dat:
Hai, nu te supăra pe mine! Și mie mi-a fost greu să scriu scenele astea. Dar, nah, așa a vrut povestea.
Ai făcut o pauză?
Bun! Mergem mai departe la următorul capitol.
Apar personaje noi, care mai de care mai misterioase, iar indiciile primite de la fiecare mai rău o aruncă în ceață, mai ales acea nesuferită Hypa de la finalul cărții. Nu vă spun mai multe, o să vă convingeți singuri.
Cât despre legătura dintre Sara și Markus, e dincolo de dorință, mai presus de voință, de timp și spațiu, iar uneori pare că nici măcar destinul nu e de ajuns…
”Ți-ai dorit vreodată  ceva atât de mult, încât să simți că nimic, absolut nimic nu are sens dacă nu îl ai? Simplul gând te ține treaz noaptea. Ești aproape amorțit. Nu poți să respiri, nu poți să gândești și te afunzi într-o negură ce îți controlează și modifică tot ceea ce știai că este normal, îți dizolvă barierele și schimbă toate normele. Ești atât de acaparat de acea dorință, încât nimic altceva nu mai contează și îți dai seama că toate regulile autoimpuse nu mai au nici o valoare dacă nu poți să dobândești ceea ce vrei?”
Oare cine își dorea ceva cu o intensitate atât de mare? Și ce anume?
Tu ce îți dorești?
Eu îmi doresc să apară cât mai repede volumul următor!
Mulțumim Editura Quantum Publishers pentru exemplarul oferit pentru recenzie.
Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii, de AICI.
Quantum

 

About Author

42 de comentarii

  1. Wawww! O recenzie incitanta, misterioasă…. Rasuflu usurata ca am aceasta carte 🙂
    O sa-ti ascult sfatul si astept sa apara si volumul 2!
    Felicitari ella!!!! <3

  2. Ce-mi place cand scotocesti prin aparitii si-ti faci timp de o recenzie calda , ademenitoare ! MI se pare mie sau te-a hipnotizat cartea ?

  3. Catalina Dumbrava on

    O vreau neapărat! Când mă gândesc că am fost așa aproape de ea :(((((((. Trebuie să pun mâna pe carte cât de curând! Iar sunt agitată!

  4. Chiar m-ai facut curioasa despre povestea asta 🙂 . Suna destul de interesant incat sa ma faca s-o trec pe whishlist.

  5. Titlul imi place, coperta imi place, insa recenzia o ador. Nu stiu cum faceti, dar mereu reusiti sa ne surprindeti.

Lasă un răspuns