Vacanța lui Rachel de Marian Keyes, Editura Polirom – recenzie

Vacanța lui Rachel

Marian Keyes

Editura Polirom

Colecția Chic

Anul apariției: 2006

Numărul de pagini: 689

Traducere din limba engleză și note: Ines Cristea

Titlu original: Rachel’s Holiday, 2007

Cartea face parte din Walsh Family Series

– Walsh Family Series:

1. Pepenașul – Editura Polirom – Watermelon, 1995

2. Vacanța lui Rachel – Editura Polirom – Rachel’s Holiday, 1997

3. Angels, 2002

4. E cineva acolo? – Editura Polirom – Anybody Out There?, 2006

5. The Mystery of Mercy Close, 2012

6. Mammy Walsh’s A-Z of the Walsh Family, 2012

Deși a început să scrie absolut accidental, în urmă cu aproape cincisprezece ani, Marian Keyes este în prezent una dintre cele mai apreciate romanciere irlandeze. A studiat Dreptul și Finanțele, iar în 1993 a început să scrie ”dintr-odată” o serie de povestiri ce s-au transformat în romanul său de debut, Pepenașul. De atunci a publicat neîntrerupt, cărțile sale devenind imediat bestselleruri. Feministă convinsă, Marian Keyes și-a donat adesea drepturile de autor unor fundații caritabile. Romanele sale sunt traduse în peste 30 de limbi. Dintre acestea, la Editura Polirom au mai apărut: Lucy Sullivan se mărită (2006), Vacanța lui Rachel (2006), Pepenașul (2007) și E cineva acolo? (2007).

În ”Vacanța lui Rachel”, Marian Keyes abordează cu îndrăzneală dificila problemă a consumului de droguri și a consecințelor sale psihologice, dar o face într-un mod atât de amuzant, încât înlătură orice notă sumbră. Rachel este un personaj pe care nu poți să nu îl îndrăgești. – USA Today

La ce poți să te gândești când auzi cuvântul vacanță? La o plajă liniștită, la un apus de soare, la o stațiune unde să te bucuri de diferite tratamente benefice pentru minte și trup. Dar ce te faci atunci când vacanța pe care ți-o imaginezi este cu totul diferită de cea pe care o trăiești?

Vacanța lui Rachel este istoria captivantă și plină de umor a unei tinere aflate în căutarea aventurii. Lumea înconjurătoare are un ritm de viață mult prea lent pentru Rachel Walsh, la cei 27 de ani ai ei, iar petrecerile nu sunt niciodată suficient de multe. New York-ul pare locul perfect pentru o tânără care gustă viața în supradoze. Dependența ei de lume, distracție, senzații atât de tari încât sunt gata să o propulseze la Urgență ajunge însă să o îndepărteze de cei mai buni prieteni și nici încercările iubitului ei de a o tempera nu pot opri această goană nebună după experiențe extreme. Curând, clanul Walsh hotărăște să-și ia odrasla acasă pentru reeducare. Milioanele de ore de terapie în grup sunt înnebunitoare pentru Rachel, dar, chiar în momentul în care e pe punctul să clacheze, apare în viața ei un bărbat. Rămâne să aflăm dacă ispitele acestei vieți nebune sunt întotdeauna dăunătoare sau nu cumva, de la un punct încolo, pot avea un efect tămăduitor.

Mă așteptam la o carte plină de umor, la care să râd în hohote. Ei bine, m-am înșelat. Este într-adevăr scrisă într-un stil savuros și amuzant, dar Vacanța lui Rachel de Marian Keyes este o carte care îți dă serios de gândit. Afli cât de ușor poți să cazi în capcana drogurilor, cât de ușor poți deveni dependent.

Rachel este o tânără irlandeză de douăzeci și șapte de ani care locuiește la New York, împărțind apartamentul cu o prietenă, Brigit, irlandeză și ea. Ziua merge la serviciu, dar serile îi sunt acaparate de petreceri cu droguri, alcool și aventuri de-o noapte.

Cea mai mare parte a poveștii este spusă prin prisma lui Rachel, care ne explică cum cei din jurul ei – familie, prieteni – sunt prea neînțelegători în ceea ce o privește și nu pot înțelege pofta ei de viață…

Când, în urma unei supradoze de somnifere se trezește la spital, e evident că lucrurile au ajuns mult prea departe. În curând, va ajunge internată la clinica Cloisters, unde rezervarea fusese făcută de îngrijorata ei familie. Aflând de internare, Rachel s-a resemnat și a așteptat această perioadă cu nerăbdare, crezând că acolo va beneficia de o adevărată vacanță și astfel va avea și ocazia să întâlnească diferite vedete aflate la clinică pentru recuperare.

”(…) părea un loc minunat. Mă și vedeam petrecând ore întregi înfășurată într-un prosop din alea mari. Visam la camere pline de abur, la o saună, la masaje, la tratamente cu iarbă de mare, la alge și alte chestii din astea. Mi-am jurat că o să mănânc o mulțime de fructe. Și o să beau găleți de apă. Cel puțin opt pahare pe zi. Ca să se ducă totul din mine, să mă purific. Ar fi fost bine să trăiesc o lună și ceva fără să beau nimic fără droguri.”

Șocul este puternic când află că, departe de a fi stațiunea luxoasă pe care și-o imagina, clinica era un loc în care participai activ atât la ședințele de terapie cât și la treburile administrative, alături de oameni simpli, persoane ajunse, ca și ea, în diferite grade de tot felul de dependențe. Despre care a gândit, în primă fază, că sunt niște ”bieți nenorociți”…

Ce m-a impresionat este modul firesc în care este descrisă o persoană dependentă de droguri, alcool sau mâncare. Pot sa fiu eu, poți să fii tu, poate fi oricare dintre noi. Pe principiul: ”mie nu mi se poate întâmpla”, fiecare dintre cei internați refuză să creadă că au nevoie de ajutor.

”Dacă ești alcoolic sau dependent de droguri, atunci venirea aici e cel mai bun lucru pe care-l puteai face.

– Crezi că venirea aici e cel mai bun lucru pe care îl puteai tu face?

Ce puteam să spun? M-am hotărât să fiu sinceră.

– Uite ce e, am spus pe un ton conspirativ. N-ar trebui să fiu deloc aici. Tata a reacționat în mod exagerat. Am venit aici numai ca să le fac pe plac părinților mei.”

Ce nu înțelege eroina noastră este faptul că iubitul ei, Luke, și colega ei de apartament, Brigit, care îi este și cea mai bună prietenă, nu îi vor răul și i-au alertat familia tocmai pentru că le pasă de ea. În timpul petrecut la Clinica Cloisters aflăm, treptat, modul cum a evoluat viața tinerei noastre în lumea drogurilor, povestea ei de iubire cu Luke, care făcea parte din grupul numit ,,bărbați adevărați „, dar și spirala care o absoarbe pe nesimțite în urma consumului din ce în ce mai mare de stupefiante.

”Problema era că aveam priorități diferite. Luke era interesat de surprinzător de multe lucruri. De mult prea multe, dacă mă întrebai pe mine. De multe ori mă obliga să fac chestii pe care nu voiam să le fac. De pildă, să merg la cinema sau la teatru. În timp ce principalul meu hobby era să mă distrez în locuri șic și la modă. Voiam să petrec mult mai mult decât voia el vreodată. Sigur că și lui îi plăcea să iasă în oraș și să se îmbete, dar modalitatea mea favorită de a mă relaxa era să iau cocaină. Iar el era cu totul împotriva drogurilor.”

Intrată în sevraj, timp de două luni se confruntă cu stări de furie, depresie, confuzie și, în final, remușcare, atunci când realizează în ce stadiu de dependență ajunsese. Rachel trăiește șocul vieții ei atunci când la clinică apar Bridgit și Luke pe post de Celelalte Persoane Implicate (o parte importantă a terapie de recunoaștere a dependenței) și care îi dezvăluie adevărata ei față în timp ce se afla sub influența drogurilor.

”Comportamentul ei a devenit din ce în ce mai straniu. Nu mânca aproape niciodată. Și devenise foarte paranoică. Mă acuza că-mi plăcea de prietenele ei și că mă uitam la ele ca și cum aș fi vrut să mă culc cu ele. Lipsea deseori de la serviciu pe motiv de boală. Numai că ea nu era bolnavă. Stătea acasă ca să-și facă varză capul. Nu ieșea aproape deloc. Decât atunci când voia să-și facă rost de droguri. A împrumutat bani de la toți cunoscuții. Bani pe care nu i-a mai returnat. Iar atunci când oamenii nu mai voiau să-i împrumute banii, îi fura… „

Cu ajutorul surorii Josephine (un personaj fabulos), Rachel conștientizează că tot ceea ce s-a întâmplat este urmarea deciziilor luate de ea însăși. Se hotărăște să îndrepte lucrurile așadar. La ieșirea din clinica Cloisters, înarmată numai cu intenții lăudabile, simte că este pregătită să înfrunte viața. Numai că este o vorbă: ”ușor de zis, greu de făcut”.

Dacă va reuși Rachel să își pună viața în ordine, să-și propună și atingă noi obiective care să o țină departe de ispita drogurilor, și să își găsească jumătatea veți afla citind cartea.

”Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri.

O oiță rătăcită.

O supraviețuitoare. „

Mulțumim Librăria Libmag pentru cartea Vacanța lui Rachel de Marian Keyes oferită pentru recenzie

Recenzii Editura Polirom