Văduva de safir de Dinah Jefferies, Editura Nemira, Colecția DamenTango – recenzie

18

Văduva de safir (The Sapphire Trader’s Secret /The Sapphire Widow – 2018)

Dinah Jefferies

Editura Nemira

Colecția DamenTango

An apariție: 2019
Nr. pagini: 424
Traducător: Edith Negulici

Văduva de safir, un nou roman în colecția Damen Tango semnat Dinah Jefferies, autoarea mult îndrăgitelor romane din aceeași colecție, „Fiica negustorului de mătase”, „Soția plantatorului de ceai” și Înainte de ploi
Dinah Jefferies s-a născut în Malaysia, dar s-a mutat in Anglia cand avea nouă ani. De-a lungul anilor, a călătorit mult și a rămas foarte atașată de Asia de Sud. Pe vremuri, a trăit intr-o comunitate mică, alături de o trupă rock și a lucrat ca artist. În prezent locuieste în Gloucestershire împreună cu soțul.
Ceylon, 1935. Louisa Reeve, fiica unui negustor de bijuterii britanic, și soțul ei, Elliot, un afacerist șarmant și aventuros, par să fie cuplul perfect. Doar că le lipsește ceea ce își doresc, de fapt, cel mai mult: un copil.
Louisa e din ce în ce mai deprimată, Elliot devine tot mai absent, petrecând tot mai mult timp pe plantația de scorțișoară din apropiere. Apoi el moare în mod misterios, iar ea e singura preocupată de aflarea adevărului. Așa că merge la plantație și este fermecată peste puterea ei de înțelegere de dealurile nesfârșite și parfumate.
Însă nimic nu e ceea ce pare, iar pe Louisa o așteaptă vești care-i vor schimba viața.
„Totul, de la peisaje la mirosuri și atmosferă, este minunat redat. Dinah Jefferies este desăvârșită aici.“
Lucinda Riley

A fost a doua mea întâlnire cu această autoare, prima fiind ”Înainte de ploi”, iar următoarea carte de Dinah Jefferies pe care o voi citi va fi ”Soția plantatorului de ceai”, întrucât în ”Văduva de safir” m-am bucurat să îi cunosc și să mă întâlnesc și cu Gwen și Laurence, protagoniștii romanului ”Soția plantatorului de ceai”.
De la început doresc să menționez că am remarcat și admirat în mod deosebit superba și foarte inspirata copertă a cărții, ca de altfel la toate cărțile autoarei apărute la noi.
Îmi place stilul autoarei, o scriitură fluidă, elegantă, descriptivă, ușor distantă. Se citește ușor, e o lectură confortabilă și încântătoare și, chiar dacă surprinde povești de viață cu bune și rele, cu drame familiale, cu bucurii, dar și cu suferință, nu se joacă prea mult cu emoțiile noastre, nu e extrem de intensă.
După cum am remarcat de la prima carte a autoarei pe care am citit-o, crearea de atmosferă este unul din ingredientele forte ale poveștilor ei, iar locurile alese ca decor al acțiunii sunt exotice, pitorești, ușor misterioase. Chiar își poartă cititorii în locul și timpul acțiunii, iar lectura devine o experiență în sine, o călătorie, un răsfăț al simțurilor. De această dată, suntem invitați să descoperim Insula Ceylon (actuala Sri Lanka) și povestea Louisei Reeve, fiica unui negustor de bijuterii britanic și soția unui om de afaceri șarmant și aventuros, după cum este descris perfect în sinopsis, iar pașii ne vor purta, urmărind  povestea, în Galle, orașul fortificat cu o vechime de 300 de ani, dar și într-o plantație de scorțisoară. Peisajele, sunetele, gusturile, aromele și parfumul insulei sunt, după cum spuneam mai devreme, un răsfăț al simțurilor.
”Afară, pe stradă, Louisa aruncă o privire spre nord, unde pădurile joase crescuseră pe o culme împodobită cu tufe de liliac, cât vezi cu ochii. Niciodată nu se plictisea de acest peisaj, nici de sunetele familiare ale valurilor din fundal, care se izbeau de stânci, de țipetele pescărușilor care zburau deasupra și de sirenele vapoarelor care sunau pe măsură ce soseau sau plecau din port. Îi plăcea să asculte dangătul clopotelor bisericii și ciripitul păsărilor din copaci. În exteriorul caselor, o abundență de cârciumărese și canna împodobeau fermecător o mulțime de ghivece, iar florile bougainvillea mov – purpurii se revărsau peste ziduri.”
Personajele sunt foarte bine redate, foarte credibile. E surprins și evocat un întreg mod de viață, cu mentalitățile, credințele, limitele, prejudecățile și valorile lui.

Acțiunea se petrece în 1935. Facem cunoștință cu un cuplu britanic stabilit în Ceylon – în Orașul Fort Galle – Louisa și Elliot, doi tineri frumoși și îndrăgostiți, a căror fericire era umbrită de faptul că nu aveau copii, Louisa fiind devastată emoțional după fiecare din cele câteva sarcini pierdute pe parcursul a mai bine de doisprezece ani de zile, de când erau căsătoriți…
În ultimul timp, Elliot începe să lipsească din ce în ce mai mult, plecările lui erau mai dese și prelungite. De vină erau fie afacerile – avea acțiuni la o plantație de scorțișoară, unde treburile trebuiau supravegheate -, fie ieșirile cu barca în larg alături de un bun prieten. Louisa rămânea singură în luxoasa lor reședință, singură cu gândurile și tristețile ei. Și chiar dacă uneori îndoielile îi dădeau târcoale, le alunga imediat. Avea încredere în soțul ei, își impunea să aibă încredere, în ciuda neîncrederii și rezervelor pe care tatăl ei le avusese de la început în privința acestuia.
De fapt, singurătatea nu o deranja foarte mult pe Louisa, îl avea pe tatăl ei aproape, iar evenimentele sociale la care luau parte îi prilejuiau întâlniri cu prieteni și cunoscuți, Gwen și Laurence fiind unii din cei mai îndrăgiți dintre aceștia. Ce o deranja însă erau vizitele prelungite ale soacrei sale. Așa o soacră enervantă, pisăloagă și plină de ea și de părerile ei, cred că pe oricine ar fi enervat! Însă Louisa îi făcea față cu calm, politețe și considerația cuvenită mamei soțului ei. Mi-a plăcut însă foarte mult de Margo, sora lui Elliot, sosită de curând din Anglia în urma încheierii unei relații amoroase care o lăsase pustiită sufletește.
Apoi, totul s-a schimbat într-o seară. Aveau o petrecere, era chiar aniversarea căsătoriei lor, musafirii începuseră să sosească, iar Elliot întârzia nejustificat de mult, fiind plecat să navigheze împreună cu prietenul său. Promisese însă că va ajunge la timp. Louisa nu apucase să se îngrijoreze prea tare, când…
”La ora nouă se auzi o bătaie la ușa de la intrare. Ashan deschise și acum Louisa, alarmată de-a dreptul, privi din pragul ușii salonului cum inspectorul de poliție Roberts, însoțit de un câine mops galben roșcat, intră în hol. Expresia sumbră de pe chipul lui sugera că vine ca să aducă vești proaste. (…)
– Îmi pare rău că trebuie să vă spun asta, dar soțul dumneavoastră, domnul Elliot Reeve, a suferit în această după-amiază un accident fatal.”
Șocul a dărâmat-o, iar viața ei s-a schimbat definitiv într-un mod pe care nu și l-ar fi putut închipui nici în cele mai pesimiste scenarii. Și asta nu doar fiindcă Elliot a murit, iar ea a devenit o tânără văduvă îndurerată. Vă întrebați poate ce poate fi mai rău sau mai greu de suportat decât asta? Ei bine, minciuna! Plasa de minciuni, prefăcătorii, omisiuni și înșelăciuni care încep să iasă la iveală! Iar piedestalul pe care se afla imaginea atentului și drăgăstosului ei soț s-a făcut țăndări!
În primul rând, Elliot murise într-un accident de mașină  – conducea o mașină ce nu era a a lor! – în drum spre Colombo, capitala insulei, în timp ce ei îi spusese că e în larg în ziua aceea, cu barca prietenului lui.
Apoi, acțiunile de la plantația de scorțișoară se dovedesc a fi… inexistente!
Apoi, bărbați dubioși încep să o amenințe și să încerce să o escrocheze de bani în numele unor datorii enorme făcute de Elliot.
Louisa e distrusă, nu știe ce să mai creadă, e ca și când a trăit alături de un bărbat complet necunoscut. E un subiect foarte ofertant, cel în care, după moartea soțului sau soției, partenerul îndurerat descoperă că acesta avea o viață secretă, paralelă cu cea ”oficială”, iar fapte complet neașteptate ies la iveală, după cum se întâmplă și în cartea de față. Fac o paranteză să menționez o altă carte în care soția are de asemenea parte de un adevărat șoc după dispariția soțului, când ce află ce viață falsă și plină de minciuni trăise – Secrete și minciuni.
Revenind la cartea de față, nu vă dezvălui mai multe, vă invit să aflați, alături de Louisa, care era secretul lui Elliot.
E timpul să vă prezint încă un personaj al cărții, și încă unul principal, care va avea un rol semnificativ în viața Louisei: Leo McNairn, proprietarul plantației de scorțișoară Cinnamon Hills, unde Elliot îi spusese Louisei că deține și el acțiuni. De ce îi spusese asta și care era adevărul pentru care Elliot vizita frecvent Cinnamon Hills, e unul din secretele pe care le va descoperi Louisa, cu stupoare.
Leo locuia singur acolo, însă pe domeniul plantației mai era o micuță casă de oaspeți unde locuia o verișoară a acestuia, împreună cu fiul ei de opt ani, Connor. Cum se vor împleti viețile acestora cu a Louisei, rămâne de văzut…
Vă mai spun doar că Leo era un bărbat extraordinar – atrăgător, onorabil, neconvențional, sensibil, iar relația dintre el și Louisa va evolua și se va transforma într-o frumoasă poveste de dragoste.
Treptat, ies la iveală adevăruri dureroase, iar Louisa le va face față cu curaj și demnitate, având sprijinul tatălui ei, al cumnatei sale Margo (care era însă prea docilă în fața mamei sale), al lui Gwen, care va veni imediat ce va fi rugată să-și ajute prietena.
M-a contrariat și revoltat atitudinea soacrei sale și felul în care s-a purtat când faptele lui Elliot au ieșit la iveală, eu în locul Louisei cred că nu aș fi fost atât de tolerantă și politicoasă cu ea, chiar merita pusă la punct pentru felul în care se purta!
Spre final, lucrurile se precipită și vom avea parte de suspans și dramatism, iar unele probleme par de nerezolvat în sensul dorit. Care este deznodământul poveștii, vă invit să aflați citind cartea.
Sper că v-am trezit interesul în privința acestei frumoase povești, pe care o recomand cu drag!
„Conduseră pe drumul întins de-a lungul coastei, trecând de câmpuri de zambile sălbatice și de plantații de mangrove, iar apoi de cocotierii amplasați în fața țărmului auriu și, în cele din urmă, virară și se opriră pe una dintre plaje, la poalele plantației Cinnamon Hills.
În timp ce parca mașina, Louisa nu se putu abține să nu se gândească la Leo. O parte din ea voia să năvălească în casa lui de pe deal și să insiste să spună adevărul despre acțiuni. Probabil o mințea? În fond, Margo avea dreptate, ar fi motive să ascundă acțiunile deținute de Elliot. Dar trebuia să mai aștepte. Când avea să retragă banii din contul separat al lui Elliot, va avea un pretext bun să-l întâlnească.
Privi în jurul ei la coasta oceanului împodobită cu palmieri și la plaja cu nisip fin, plină de scoici și apoi, dincolo de nivelul mai scăzut al apei, la recifele de corali. Bărci mici de pescuit, vopsite în nuanțe colorate, fremătau pe apa albastră adâncă, dar, din fericire, plaja era goală, deci o aveau pe toată la dispoziția lor.
– Te întrec! Ajung prima în apă! spuse Margo în timp ce se dezbrăcă de haine într-o secundă și rămase în costum de baie.
– Avantaj nedrept. Eu trebuie să mă schimb!
– Am câștigat! strigă Margo în timp ce alerga pe nisipul argintiu până la ocean. După ce plonjă în valuri și începu să înoate, Louisa își puse costumul de baie și o urmă în larg, tremurând și infiorându-se, simțind răcoarea apei pe piele. Era minunat să plutească din nou în apă, după experiența de pe lac. Probabil ăsta ar fi răspunsul – să înoate zilnic pentru a se elibera de tensiunea acumulată în zona cefei și a umerilor.
Începu să înoate după Margo, dar nu reuși s-o ajungă. Margo era o înotătoare excelență și, deși Louisa știa să înoate destul de bine, totuși nu avea rezistența cumnatei ei. După o vreme, Louisa făcu pluta și își ridică puțin capul ca să se uite la palmieri, înainte de a contempla din nou oceanul.
Soarele răsfrângea scântei aurii pe toată suprafața apei și cerul senin strălucea armonios într-o nuanță bleu-pal. Totul era cufundat în liniște, în afară de clipocitul valurilor blânde și, din când în de țipetele pescărușilor. Dacă viața ar putea fi întotdeauna așa, se gândi Louisa și începu să înoate înapoi spre țărm. Se opri într-o zonă unde apă era mai mică, lăsând valurile să-i mângâie picioarele, apoi își ridică brațele spre cer.
– Mulțumesc pentru asta, șopti. Mulțumesc!
Și când își aminti cât de îndrăgostită era de Elliot atunci când uitau împreună la broaștele-țestoase care așteptau să-și depună ouăle chiar pe plaja asta, nu se mai simți tristă.”

Cărțile autoarei Dinah Jefferies pot fi comandate pe nemira.roelefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Dinah Jefferies

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

About Author

18 comentarii

  1. Încântătoare recenzie! Felicitări! ❤ Vreau neapărat să citesc și eu această carte! Mulțumesc pentru recomandare!

  2. Mirela Barbălată on

    Wow! Frumoasă recenzia, Oli!
    Într-adevăr, coperta este senzațională, iar conținutul cărții tentează și mai mult .
    Cu siguranță îmi voi lua cartea .

  3. O recenzie foarte frumoasa, Oli! Nu sunt o mare fana a cartilor cu subiect desfasurat in spatiul asiatic al imperiului colonial englez, dar am inteles ca autoarea este foarte buna in crearea atmosferei si culorii locale. Multumesc pentru recomandare!

    • Multumesc, Ana! Cu drag! Mie imi plac genul acesta de carti, inca de cand am citit „Vin ploile”, pe care am citit-o si recitit-o. Intr-adevar, redarea atmosferei si culorii locale e atuul principal al cartilor lui Dinah Jefferies.

  4. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Minunata recenzie Oli. Imi place mult aceasta autoare si abia astept sa citesc si eu cartea!

  5. Daniela Balan on

    Îmi place cum scrie autoarea ! Foarte frumoasă și tentantă, recenzia felicitări ❤️

  6. Ca de fiecare data, FELICITARI! Mi-a placut cartea, dar cel mai mult mi-a placut cum autoarea a descris peisajele. Doamne, parca le vedeam in fata ochilor.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: