Valentina de Mihaela Strenc, Editura Quantum – recenzie

24

Valentina

Mihaela Strenc

Editura Quantum Publishers
Nr. pagini: 237
Seria Orașul Îngerilor: 1. Îngerul întunecat; 2. Valentina; 3. Doamna umbrelor
De milenii, Veghetorii îi apără pe oameni de strigoi și de creaturile lumii de dincolo.
Din ascunzișul ei aflat în Casa Spiritelor, Diana plănuiește să-i ia viața Anei, în timp ce Iustin pare din ce în ce mai hotărât să pună capăt poveștii de iubire care l-a readus la viață. Riscând să fie dat afară din familie pentru a doua oară, el își urmează propriul drum, la granița dintre lumină și întuneric. În același timp, prietenia cu Valentina – ucenica lui Gabriel -, aruncă o umbră de îndoială asupra intențiilor lui. Pentru a o salva, va fi nevoit să se pună în pericol, căci Valentina are propriile secrete.
Cartea continuă să ne introducă în lumea descoperită în primul volum al seriei, lumea stranie și fascinantă aflată la granița vis și trezie, dintre lumea reală, de zi cu zi, și lumea întunecată a umbrelor, a strigoilor, a demonilor, și a celor ce stau chiar pe muchie: Veghetorii, un fel de îngeri, ce aveau menirea de a opri forța întunericului să pătrundă în lumea oamenilor, deși puterea lor era limitată de multe ori chiar de cei pe care doreau să-i ajute.
”- Nu poți salva pe cineva împotriva voinței lui. Și de cele mai multe ori, oamenii nu vor să fie ajutați
 (…)
– Iar răul…are doar puterea pe care oamenii i-o dau.”
Valentina, cea care dă titlul cărții, este o tânără de 19 ani, pe care o cunoaștem în timp ce se afla într-o mini-vacanță la Roma, împreună cu mama ei adoptivă. Ea era acolo în scop turistic, iar mama ei în expediție de cumpărături, dar reușeau, cu puțin efort și bunăvoință, să împace ambele ”obiective”.
”Era o brunetă slăbuță, cu ochi verzi și nasul cârn. Arăta destul de bine, deși avea o frumusețe comună; în afară de asta, fiind minionă, mulți credeau că e mult mai mică decât era în realitate. La cei nouăsprezece ani ai ei, arăta ca o elevă de cincosprezece, lucru care o enerva, mai ales atunci când umbla prin cafenele și trebuia să le explice chelnerilor că nu e minoră și că are voie să bea alcool. Probabil că un machiaj mai strident ar fi rezolvat problema, dar n-avea de gând să-și schimbe stilul doar ca să pară mai în vârstă.”
Valentina părea o tânără ca oricare alta, dar nu era chiar așa, iar ceea ce făcea diferența erau visele ei: visa mult și des. Visele ei din ultimii patru ani nu erau vise obișnuite, păreau mai degrabă cumva premonitorii, dar, de fapt, ea trăia în vis sub o altă față a sa. Acolo, ea era o făptură cu puteri neobișnuite, care avea un mentor puternic și înțelept, tânăr și foarte atrăgător: Rai. Se îndrăgostise de Rai, se sărutase cu el, ba, mai mult, făcuseră chiar dragoste. În vis…

Revenind la viața reală a Valentinei, o însoțim în vizita sa la Panteon, unde are parte de o experiență de necrezut:
”După câteva minute, ochii tinerei se pironiră asupra unui bărbat ce stătea cu spatele la ea, cuprinsă de o senzație neliniștitoare. Imediat aproape, simțindu-se privit, necunoscutul se uită înapoi, direct la ea. Avea ochi albaști și o expresie severă ce-i înăsprea trăsăturile regulate, parcă îmbătrânindu-l; privirea îi ear atât de rece, că fata âși plecă fruntea jenată. Îi ear atât de cunoscut acel tânăr…deși nu știa de unde să-l ia. Abia când acesta o apucă spre ieșire, o izbi adevărul.”
Era magul ei din vis…
Uluită, emoționată, Valentina încearcă să intre în vorbă cu el, sperând ca și acesta să o recunoască, și să afle ce era cu acele vise, dar bărbatul o respinge cu duritate, dându-i de înțeles că nu o cunoaște de nicăieri. A aflat totuși cum îl cheamă: Gabriel.
Pe Gabriel l-am întâlnit și în primul volum: era fiul de suflet al domnului Elian, conducătorul veghetorilor. Între timp, domnul Elian se retrăsese de la conducere, iar Gabriel îi luase locul. Gabriel era un conducător înzestrat cu darul profeției, și putea să vadă pe ce drum avea să o ia cineva în funcție de o alegere sau alta, iar acest lucru dicta acțiunile lui.
Mi-a plăcut că în carte se continuă povestea din ”Îngerul întunericului”, cea dintre Ana și Iustin.
Acțiunea cărții se petrece pe mai multe planuri, în care urmărim, alternativ, acțiunile personajelor principale.
Pe de o parte avem visele Valentinei; pe de altă parte urmărim relația dintre Ana și Iustin, acum căsătoriți, o relație cu năbădăi, cu suișuri și coborâșuri, dar foarte pasională; apare din nou în peisaj întunecata Dia, strigoiul ce trăia în lumea umbrelor, fosta iubită a lui Iustin, ce se aciuiase într-o clădire părăginită – Casa Spiritelor, unde vor avea loc momente dramatice ale acțiunii.
Firul principal al poveștii îi urmărește pe Valentina și Gabriel pe parcursul relației lor ciudate, așa cum mi s-a părut, cel puțin în primă fază.
Stilul cărții este alert, captivant, intriga bine gradată, iar atmosfera întunecată, corelată cu elemente atmosferice – ploaie, ceață, furtună – este foarte pătrunzătoare, o simți până-n măduva oaselor, și te înfiori fără să vrei.
Toate clădirile ascundeau ceva întunecat, un fel de amprentă malefică. Lumina aurie a soarelui fusese înlocuită cu o lumină lăptoasă, rece, iar pe cerul albastru se îngrămădiseră nori albi din care curgea fără oprire acea ploaie apocaliptică.”
”Orele se târau odată cu întunericul ce începuse să se adâncească. Ploaia tot nu se potolise, încovoind crengile copacilorși înmormântând trotuarele în noroi.”
”Lumina aurie a soarelui fusese înlocuită cu o lumină lăptoasă, rece, iar pe cerul albastru se îngrămădiseră nori albi din care curgea fără oprire acea ploaie apocaliptică.”
Valentina se întoarce în țară, după cele câteva zile petrecute la Roma, iar drumurile i se mai intersectează cu Gabriel de câteva ori. Era copleșită de aceste coincidențe și bulversată de ceea ce simțea pentru el, dar bărbatul o respingea constant.
Era evident că ascunde ceva. Misterul avea explicația într-una din profețiile acestuia: Valentina, care era o veghetoare de clasa A, deși ea nu știa acest lucru, avea un destin tragic  dacă intra în rândul veghetorilor, așa încât Gabriel încerca din răsputeri să o țină departe de lumea lor, ghidând-o în vis. El era de fapt protectorul ei și, mai mult, se îndrăgostise de ea împotriva propriei voințe!
Momentul de cotitură are loc atunci când Valentina ajunge, întâmplător, la Casa Spiritelor, o clădire sinistră unde aveau loc reprezentații de ocultism. Acolo a văzut-o pe Dia și a realizat că nu aparține lumii celor vii. Și, mai grav, aceasta a văzut-o pe ea.
La ieșirea de acolo o aștepta Gabriel, mai supărat ca niciodată:
”-  Ai idee ce ai făcut?! Exclamă bărbatul.
(…)
– Pot să te apăr de cei de dincolo, dar nu și de cei de aici. Înțelegi?
– Nu prea.
– Valentina, există un motiv serios pentru care am vrut să te țin departe de noi, dar tu…a trebuit să strici totul.”
Fără ca ea să știe, lumina ei proprie o izgonise pe strigoaică din Casa Spiritelor și îi secase toată energia.
”Nu mai știa cât timp trecuse de când acea fată ciudată o alungase din Casa Spiritelor. De zile întregi stătea ghemuită într-o hrubă, într-o stare asemănătoare unui somn profund. Uneori o mai trezea câte o rază rătăcitoare, pentru ca imediat să adoarmă la loc (…) În cele din urmă, prinzând puțină putere, ieși la lumină, istovită și mohorâtă. Nu se mai simțea o zeiță, ci doar un cadavru care nu-și găsise tihna în mormânt și se întorsese să se plimbe prin orașul cenușiu.”
Dar vom mai auzi de ea…
Cât despre Valentina, Gabriel o duce la el acasă, pentru a fi sub directa lui supraveghere, însă explicațiile pe care i le oferă, mai mult o lasă în ceață, fiind în contradicţie cu atitudinea lui de până atunci:
”- De ce-ți pasă așa de mult, dacă nu mă iubești?
La acele cuvinte, el se întoarse schimbat la față, cu ochi scânteietori. 
– Ba te iubesc, îi spuse. Te iubesc de ani de zile. Și de-asta am făcut dragoste cu tine în vis. 
Acea ieșire a lui o ului mai mult ca orice. Și dacă s-ar fi înălțat un castel în fața ei, din străfundurile pământului, n-ar fi fost mai mirată. Clipi de mai multe ori, ca să se convingă că nu visa.”
Suspansul atinge cote maxime când Valentina este răpită de Andrei…fratele ei, despre care nu știa nimic, și care era de partea Întunericului. Vor ajunge în Casa Spiritelor, unde vor avea loc scene dramatice. Nu vă divulg despre ce este vorba, dar aș fi vrut să aflăm cine era Stăpânitorul, ce era Metronomul și, mai mult decât atât, cum și-a revenit Iustin, care era pe cale să se sacrifice…
Mi-a făcut plăcere să ii cunosc pe Valentina și Gabriel, dar povestea și cuplul meu preferat rămân Ana și Iustin. Am urmărit cu interes relația lor tumultuoasă, în care fiecare a făcut sacrificii, mi-a plăcut pasiunea care îi unea chiar și când erau separați, și faptul că în final au trecut peste suspiciuni și neîncrederi care ar fi despărțit o pereche mai slabă.
Despre cum a evoluat relația dintre Valentina și Gabriel, vă las să descoperiți singuri. Povestea lor e interesantă și neobișnuită, dar marcată de lipsă de comunicare, ceea ce a făcut ca de multe ori să ajungă în situații limită sau să sufere neînțelegând motivațiile celuilalt.
Mi-a plăcut epilogul cărții, care îi aduce din nou în prim plan pe Ana și Iustin. Sunt curioasă ce profeție era pe cale să facă Gabriel, şi ce se va întâmpla în volumul următor, ”Doamna umbrelor”, pe care îl aștept cu interes, mai ales că la finalul cărții ne este oferit un scurt fragment, foarte interesant, din acesta.
Mulțumim Editura Quantum Publishers pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Quantum

Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii, de AICI.

 

About Author

24 de comentarii

  1. Felicitări! O recenzie foarte frumoasă. Pe aceasta nu o am; dar e trecută pe listă pentru urmatoarea comandă.

  2. Multumersc fetelor! Imi pare bine ca va place recenzia mea, „Orasul ingerilor” e cu siguranta o serie interesanta si captivanta.
    Nu am retinut cate volume va avea in total, dar le astept cu interes.
    Recunosc ca mi-a placut mai mult primul volum, chiar m-a fascinat povestea intunecata si plina de rasturnari de situatie de acolo, iar in volumul doi – Valentina – mi-a facut placere sa ma reintalnesc cu cuplul Ana-Iustin, din „Ingerul intunecat”. Mi-ar fi placut ca povestea cuplului Valentina-Gabriel sa fie mai detaliata, si sa se puna mai mult accent pe discutiile, explicatiile, interactiunea dintre ei. Sper ca in volumul urmator sa aflam in continuare despre cum decurge relatia lor si sa-i vedem „sudandu-se” ca si cuplu. Totodata, scena din Casa Spiritelor, cu stapanitorul, metronomul si sacrificiul lui Iustin a avut un potential foarte mare, insuficient exploatat, dupa parerea mea…

  3. Stiu ca le-am citit in serie si mi-au placut. Sper totusi ca in vol 3 sa mai descoperim ceva din povestea Valentinei si a lui Gabriel!
    Felicitari ella. Imi place mult recenzia, cartea mi-a placut si eu!

  4. un roman fantacy -gotic. Trtebuie sa-ti dau drepatte povestea lor de dragoste putea sa fie cu mai multa ..dragoste ( glumesc !), pare neexploatata indeajuns. Imi plac: ideea , personajele originale si atmosfera din recenzia ta .Gabriel , cel care a facut dragoste cu Valentina in vis imi pare cunoscut ..seamana cu Zburatorul din credintele populare care se arata in vis domnitelor si facea dragoste cu ele .

Lasă un răspuns