Valuri de viață de Lina Moaca, Editura Librex – recenzie

Valuri de viață

Lina Moacă

Editura LIBREX

316 pagini

An apariție 2018

Cartea a mai fost publicată la Editura Herg Benet, Cărțile Arven în anul 2015.

Am citit pe nerăsuflate această superbă poveste de dragoste, care te face să crezi în suflete pereche și într-o iubire fascinant de frumoasă, capabilă să reziste în ciuda tuturor obstacolelor și a trecerii timpului. M-au captivat cu totul trăirile eroinei, am simțit din plin emoțiile ei, primii fiori ai dragostei, incertitudinea, gelozia, gustul amar al trădării, resemnarea și, mai apoi, speranța și fericirea.

Cartea este povestită la persoana întâi din perspectiva Irinei Albu. O cunoaștem pe aceasta la vârsta de optsprezece ani, aflată în pragul ultimului an de liceu. Viața nu a fost prea blândă cu ea până atunci. Și-a pierdut bunica de mic copil, iar la vârsta de nouă ani și-a pierdut ambii părinți într-un accident de mașină, moment care a maturizat-o brusc și i-a distrus copilăria.

”Vrei, nu vrei, suferința te maturizează, îți aruncă în față crunta realitate. Sub nici un chip nu te mai lasă să speri, să te minți că poate va fi bine sau să mai crezi în magie și în miracole. Lumea nu se va opri în loc și cu atât mai puțin se va schimba pentru mine. Ce-i mort nu mai învie.”

Singura rudă rămasă în viață a fost bunicul ei, Dan Albu, un industriaș foarte priceput. Acesta a încercat să compenseze golurile din viața ei, rămânând o ancoră stabilă, un sprijin de nădejde pentru Irina în toate momentele ei de nesiguranță și incertitudine. Mi-a plăcut mult de Dan, m-a impresionat iubirea lui necondiționată pentru Irina, modul cum încerca să-i asigure viitorul, știind că vârsta lui înaintată și problemele grave de sănătate îl vor împiedica să stea mai mult timp alături de ea. Vorbele lui pline de înțelepciunea lui au ajutat-o pe Irina să se formeze ca om, ajutând-o să treacă peste trauma suferită în copilărie.

”Viața, iluzie? Dar moartea e o certitudine, nu-i așa? Vezi, dacă nu ar exista moartea, cu siguranță nu am avea cum să înțelegem viața; fără a cunoaște răul nu am avea cum să distingem binele, calea spre lumină. Uneori numai prin suferință ajungem să ne cunoaștem profunzimile cele mai adânci – adevărul care destramă orice iluzie. Viața e: fă ce vrei, bucură-te de tot ce ai și primești, toate fără a răni intenționat pe nimeni. Viața e un bumerang, ce-ai semănat aceea culegi. Viața e cer și pământ. Viața e apă și soare. Viața e trup și suflet. Viața e o luptă, iar victoria e moartea.”

Toată această conexiune cu bunicul ei au făcut-o pe Irina să devină dependentă de Dan iar acesta, sesizând acest lucru, a trimis-o să studieze liceul în Franța, la Paris, pentru a o ajuta să devină independentă și puternică.

Însă, un nou atac de cord al lui Dan o face pe Irina să se hotărască să studieze ultimul an de liceu în București, pentru a fi aproape de bunicul ei. Acesta sesizează dorința ei și îi iese în întâmpinare, înscriind-o la un liceu cu profil francez.

În prima zi de școală, Irina e uluită de colegele ei, toate blonde, bine coafate și cu fel de fel de accesorii extravagante, părând gata să defileze pe un podium de prezentare al modei. Se simte stingheră, încălțată cu tenișii ei Converse, îmbrăcată cu o rochiță modestă, nemachiată, iar părul ei natural, castaniu-deschis, îi trece drept peste umeri, iar pielea îi e întunecată, întrucât toată vara abuzase ca o rață de apă și de soare.

Un băiat îi atrage ca un magnet privirea. Cu ochi verzi, cu păr ciufulit și mișcări dezordonate, o fascinează de-a dreptul, simțind tandrețe și nervozitate, bucurie și tristețe în gesturile lui, totul laolaltă armonizându-se și creând un fel ireal de frumusețe. Străinul o surprinde holbându-se la el, iar ea se simte stânjenită și rușinată.

Dezorientată, vrând să găsească secretariatul pentru a-și afla orarul, cere ajutorul unui grup de fete. Surpriză, însă! Din apropiere își oferă ajutorul străinul misterios, oferindu-se să o conducă el. Gestul lui stârnește mânia unei fete aflată în apropiere, un fel de Barbie girl.

Băiatul nu o conduce direct, ci îi face un tur al școli, timp în care stau de vorbă relaxat. Convin să se întâlnească a doua zi de dimineață, moment în care Irina realizează că nici măcar nu își stiu numele și se prezintă. Reacția lui este șocantă, se schimbă la față, pretextează că a uitat ceva și pleacă în grabă, fără să-i spună numele lui.

A doua zi nu se prezintă la întâlnire, dar Irina constată ulterior că sunt în aceeași clasă. El continuă însă să o evite cu îndârjire, întorcând capul de câte ori o vede prin preajmă.

Din fericire pentru ea, își regăsește în clasă o fostă colegă din școala primară, Melisa, care o tratează imediat cu prietenie și o atrage în grupul ei de prietene, Any și Ely. Mi-a plăcut mult susținerea reciprocă a grupului de prietene pe tot parcursul cărții. Melisa i-a rămas o bună prietenă în toate momentele, susținând-o necondiționat. Autoarea a reușit să redea foarte bine atmosfera din ultimul an de liceu, o perioadă foarte importantă când te afli la un moment de cotitură al vieții, când te hotărăști ce vrei să faci mai departe, încotro să te îndrepți, dar, în același timp, este și o perioadă de tinerețe debordantă, cu petreceri și baluri, cu iubiri și amăgiri, speranțe și incertitudini.

De la Melisa, Irina află în sfârșit numele ”craiului ei de verde”, cum îl numește ea – Robert Groza. Purtarea lui continuă să o intrige la culme. Deși pare că o ignoră cu desăvârșire, în momentul în care ea are un accident la ora de sport și își pierde cunoștința, Robert se repede ca un apucat, o ia în brațe și o duce la cabinetul medical. A doua zi se poartă însă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toată această alternanță prea cald – prea rece o înnebunește pe Irina, care nu știe ce să mai creadă.

Între timp, bunicul ei îi face cunoștință cu Victor, un tânăr student, nepotul unui bun prieten al lui său. Victor este blond, înalt și puternic, elegant, cu umeri lați, tipul sportiv care atrage fetele instantaneu. Provine dintr-o familie de bancheri din tată în fiu și pare alegerea ideală pentru Irina. Bunicul ei și familia lui încurajează pe față o legătură între ei. Victor, la rândul lui, manifestă o atracție instantanee pentru Irina, dându-i de înțeles disponibilitatea lui pentru ea.  Din păcate, inimii nu îi poți dicta, iar Irina simte că în sufletul ei nu este loc decât pentru ”craiul de verde”. Ducându-se la o petrecere cu Victor, acesta îi interceptează privirile pe care ea i le arunca lui Robert, prezent și el acolo, și își dă seama de sentimentele ei. Dorind să o prevină, Victor îi spune cine este, de fapt, Robert – fiul celui care îi omorâse părinții ei în accidentul de mașină. Revelația o bulversează pe Irina care, încercând să se adune se duce la mormântul părinților ei. Acolo îl întâlnește pe Robert, venit să aducă trandafiri la mormânt. Cei doi se confruntă în sfârșit, iar Robert îi povestește ce s-a întâmplat de fapt în urmă cu nouă ani. Copil neastâmpărat fiind, găsise o motocicletă în fața casei cu cheile în contact și, mânat de un impuls irezistibil, se urcase să dea o tură. Făcuse însă accident și ajunsese la spital. Tatăl lui, înnebunit de grijă, se grăbise să ajungă la el și provocase accidentul în urma căruia muriseră părinții ei. După ce ieșise din pușcărie, copleșit de vină, tatăl lui se retrăsese la mănăstire iar mama lui nu își mai revenise niciodată. O toană de copil distrusese două familii, iar Robert trăia măcinat de remușcări. Suferința lui este copleșitoare, ți se rupe sufletul când citești destăinuirea lui. Deși bulversată de informațiile aflate, Irina trece peste suferința ei și îl consolează pe Robert, spunându-i că a fost un șir întreg de evenimente nefericite, pe care el nu avea cum să îl controleze. Aerul se încarcă de electricitate în jurul lor și ajung să se sărute. Luați prin surprindere, fug unul de celălalt.

Soarta pare să comploteze din nou împotriva lor. A doua zi, Irina află că Robert a făcut un accident și se află la spital. Este convinsă că din cauza ei s-a întâmplat acest lucru și hotărăște să se retragă din calea lui, pentru a nu-l mai tulbura. Merge la spital, unde el se afla inconștient pentru a-și lua rămas bun. Îți mișcă sufletul declarația ei de dragoste pe care i-o face, convinsă că el nu o poate auzi, și sacrificiul ei de a se retrage din viața lui pentru a-i oferi o șansă la fericire. Prin somn însă el murmură: ”Irina… nu pot… orice… să nu dispari… nu… să nu dispari…”, iar hotărârea ei e sfărâmată într-o clipă.

Să fie oare posibil să existe o șansă pentru ei doi? Destinul le surâde și ajung să fie împreună. Legătura lor este deosebit de intensă, dar interzisă în același timp, amândoi ținând-o ascunsă de familiile lor, întocmai ca Romeo și Julieta.

”Ținând cont de situație, mă identific cu Julieta pentru că s-a îndrăgostit nebunește, ca și mine, de persoana cea mai puțin indicată fără să-i pese de consecințe. Așa, nitam-nisam. Dar în același timp mă identific și cu Romeo, prin modul în care o iubește pe Julieta. El știe din prima clipă ce a văzut-o, că ea este aleasa, ea devine stăpâna lui, centrul universului. Tipic. Teribil. Abia acum înțeleg acest sentiment atât de adânc despre care ascultasem cu indiferență. Iubirea e ca un val, ce te face să nu mai fii stăpân pe tine, ci să fii pe deplin subjugat altui stăpân.”

Prima întâlnire are loc într-un loc de basm, rupt parcă de realitatea înconjurătoare.

”Șuvoaiele unu râu cad pe o stâncă în mici cascade. Ne aflăm chiar în mijlocul apei, pe un mic pod de lemn care traversează lacul. Albastrul intens al apei se îmbină cu verdele brazilor și auriul razelor. Pereții calcaroși ai stâncii, copacii care parcă amenință cu rădăcinile ieșite alături de apa ce se repezea năvalnic, formează un paradis sălbatic care pur și simplu îți taie răsuflarea. De parcă timpul nu ar fi trecut pe aici.”

Urmează o perioadă idilică, plină de duioșie. Declarațiile lor de dragoste sunt atât de frumoase, încât retrăiești din plin fiorii primei iubiri.

”- Ți-am spus cât îmi place pianul tău?

El zâmbește. Eu continui:

– Îmi place atât, încât acum aș vrea să-i iau locul, pielea mea să se transforme în sunete sub atingerea vibrantă a degetelor tale.

– Mi s-a gravat în minte această dorință a ta și a devenit cea mai mare dorință a mea, zice.”

 ”Buzele astea dulci fac și unicornii să plângă.”

”Însă cel mai important lucru este că mă faci să mă simt viu. Scoți la lumină dinăuntrul meu tot ce e mai bun și frumos, ce habar nu aveam că există.”

 Totul este atât de perfect, prea frumos ca să rămână așa la nesfârșit! Un complex de împrejurări, pe care Irina nu și le poate explica în totalitate, ajung din nou să-i despartă, lăsând-o complet devastată, golită de emoții, făcând-o să se întrebe dacă a fost reală sau doar o iluzie dragostea lui.

Să se repete oare istoria, iar ei să fie condamnați să nu ajungă niciodată împreună, întocmai ca Romeo și Julieta?

Aflați răspunsul în carte.

Cartea este deosebit de intensă emoțional, dar aflăm totul doar din perspectiva Irinei. Toate hotărârile ei sunt luate prin prisma aparențelor, a ceea ce i se dezvăluie, întocmai cum se întâmplă de cele mai multe ori în viață. Vedem doar frânturi de adevăr, încercând să ghicim restul iar, de multe ori, percepțiile nu sunt corecte, fiind deformate de multe ori de intervenția celorlalți.

Din punctul meu de vedere, ar fi deosebit de interesantă o carte scrisă și din punctul lui Robert de vedere, ne-ar ajuta mult mai bine să umplem golurile lipsă, întocmai ca în cărțile ”E ușor să te iubesc” și ”E ușor să mă rănești” ale lui Tamara Webber.

Autoarea are un talent deosebit în a te absorbi în acțiunea cărții, reușește să te treacă prin toate stările, întocmai ca niște valuri te ridică, te coboară, te face să ajungi până la stele, ca să te prăbușești apoi în abis, de unde te agăți de un fir de speranță pentru a merge mai departe, pentru ca în final să îți ofere o miraculoasă rază de lumină, liniștindu-te și potolindu-ți bătăile inimii.

Am mentionat cartea in Top 10 cupluri romantice din cartile contemporane

Cartile autoarei Lina Moaca pot fi comandate pe librex.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii cărți Lina Moacă

Recenzii și prezentări cărți autori români