Delicatese Literare
Recenzii

Vânătoarea de vrăjitoare de Max Seeck, Editura Litera, Colecția Buzz Books – recenzie

Vânătoarea de vrăjitoare

(The Witch Hunter – 2020)

Max Seeck

Editura Litera

Colecția Buzz Books

Data apariției: noiembrie 2020

Nr. pagini: 464

Traducător: Dana-Ligia Ilin

Soția unui autor de bestselleruri este ucisă. Anchetatorii o găsesc așezată la masa din sufrageria reședinței luxoase dintr-o suburbie a orașului Helsinki, în rochie neagră de seară și cu un rânjet sinistru pe față.

La început, pare că un psihopat reconstituie cumplitele crime din trilogia Vânătoarea de vrăjitoare a soțului victimei. Însă coordonatoarea investigației, Jessica Niemi, își dă curând seama că nu e vorba despre un singur ucigaș, ci, mai degrabă, despre zeci de persoane care cred într-o formă sinistră de vrăjitorie, îi cunosc fiecare mișcare și sunt întotdeauna cu un pas înaintea ei.

Când cadavrele încep să se adune, Jessica știe că nu se vor opri până nu vor obține ceea ce doresc. Iar când trecutul ei întunecat iese la iveală, ea își dă seama că trebuie să lupte cu propriii demoni în timp ce încearcă cu disperare să-i prindă pe ucigași înainte ca aceștia să facă următoarea victimă.

Vânătoarea de vrăjitoare are toate ingredientele unui roman captivant: sadism, schizofrenie și ocultism; seducție, umilință și brutalitate; fidelitate necondiționată și trădare șocantă.

Vă invit să citiți câteva gânduri despre „Vânătoarea de vrăjitoare„, un thriller provocator, cu elemente psihologice, scris de Max Seeck, în centrul căruia se află un scriitor celebru de thrillere, Roger Koponen, și o trilogie care i-a adus faima, „Vânătoarea de vrăjitoare”.
Max Seeck expune povestea în capitole scurte, stilul de scriere este cinematografic, tușele psihologice sunt bine accentuate, atmosfera întunecată, bine evidențiată, intriga este deosebită, suspansul și stranietatea sunt prezente din plin iar personajele, unele dintre ele, sunt de-a dreptul malefice, creionate atât cât trebuie pentru a menține suspansul până la final, acolo unde, multe din cele care s-au petrecut până atunci, sunt lămurite. Autorul reușește astfel să creeze o lume convingătoare, o construcție inteligentă și o narațiune captivantă.
Roger Koponen este un tip carismatic care nu a apucat să guste din farmecul tinereții, pentru care faima dobândită nu constituie numai un motiv de a-și înșela soția, ci și scopul de a face cunoscute laturi ascunse ale minții lui perverse și întortocheate. Este căsătorit cu Maria Koponen, o femeie frumoasă și inteligentă, vicepreședinta unei companii farmaceutice renumite. Se pare însă că celebrul scriitor ascunde multe secrete întunecate, atât față de soție cât și față de cei care-l cunosc. Aflat departe de casă, la o conferință pentru promovarea ultimei cărți, acesta primește teribilă veste a uciderii soției lui, în casa lor dintr-o suburbie a orașului Helsinki, scena crimei fiind una deosebită – Maria este îmbrăcată în ținută elegantă, așezată la masă, cu fața schimonosită într-un rânjet, o expresie stranie a chipului dată de strâmbătura diabolică vrând parcă să spună „ceva”, „ceva” ce trebuie descoperit de către polițiști.
Polițista de serviciu este Jessica Niemi, o tânăra femeie cu un trecut îngrozitor de dureros, plină de răni fizice și traume psihice, cu umbre care-i întunecă mintea și visele. Ea nu este persoana care se arată lumii, și-a construit cu migală o armură impenetrabilă, este o ființă care a rătăcit mult prin lume, care nu și-a găsit locul, dezrădăcinată și suferindă.
Foarte bine portretizată de către autor, prin alternarea trecutului cu prezentul, dar și prin strecurarea de flashback-uri din istoricul familial și personal, Jessica simte că această anchetă este una deosebită, așa că, împreună cu echipa de criminaliști din care face parte, investighează în amănunt scena crimei și ajunge la concluzia că aceasta este copiată din cărțile lui Roger Koponen, moartea soției acestuia urmând scenariul uneia dintre crimele descrise în celebra trilogie a autorului. Iar dacă psihopatul dement s-a hotărât să respecte scenariul cărților, cu siguranță vor mai urma și alte crime ritualice.
Exact așa s-a și întâmplat, iar mesajul „Maleus Maleficarum” găsit scris, întărește convingerea că are de-a face cu ceva straniu și mult mai complicat decât pare la prima vedere și, de asemenea, o face să creadă că tot acest val de crime nemaiîntâlnit are la origine mai mulți ucigași.
Așadar, cărțile autorului sunt cheia, nimic din ceea ce se întâmplă nu-i o simplă coincidență, investigația este de amploare, criminalii încep să facă un joc bizar cu Jessica, iar ea devine o țintă în mișcare în scenariul pervers al unei diabolice vânătoare de vrăjitoare. Dacă va reuși sau nu să câștige lupta, atât cu proprii demoni cât și cu monștrii din oameni, rămâne să aflați citind acest thriller antrenant, deosebit, pe care îl recomand cu plăcere.
„Vântul a prins putere și colțurile casei uriașe din sticlă și beton amprentat stârnesc șuierături. Pocnetele ritmice de pe acoperiș au devenit tot mai dese, iar trosnetele slabe seamănă cu ale unui foc de tabără. (…) Maria Koponen își leagă strâns jerseul în talie și privește întunericul prin ferestrele cât un perete întreg. Se uită la marea înghețată – care în această perioadă a anului seamănă foarte mult cu un câmp imens, neted -, apoi la cărarea croită cu plugul până la ponton, luminată de lămpi înalte până la genunchi. Maria strânge cu degetele picioarelor covorul gros care acoperă aproape în întregime podeaua mare. E cald în casă, ca într-un cocon. Cu toate acestea, Maria se simte neliniștită, și până și cele mai mărunte nemulțumiri îi par neobișnuit de supărătoare în această seară. Ca afurisitele alea de lămpi din curte care tot nu funcționează așa cum trebuie. (…) Apoi Maria simte cum se revarsă peste ea un val de frig. Înainte să aibă timp să asimileze ceea ce tocmai și-a dat seama, se uită la ușile glisante și vede ceva care nu are ce cauta acolo. O clipă, contururile se potrivesc cu ale imaginii reflectate. Dar apoi silueta se mișcă, transformându-se într-o entitate distinctă.”

12 Comments

Spune-ți părerea!