Vant de Rasarit. Vant de la Apus de Pearl S. Buck, Editura Vivaldi – recenzie

38
Vânt de Răsărit. Vânt de la Apus de Pearl S. Buck
Titlul original : East wind. West wind
Editura Vivaldi
Anul aparitiei : 2010
Nr. pagini : 236
Titlul original : East Wind. West Wind
Pearl S. Buck (1892 – 1973) s-a născut la Hillsboro, în Virginia de Vest, într-o familie de misionari ai austerei biserici prezbiteriene, dar a crescut și s-a maturizat în China unde a petrecut mai bine de patruzeci de ani.
Părinții săi, după cum își amintește Pearl Buck , „se mutau foarte des dintr-o localitate într-alta, până ce, la un moment dat, când eram încă foarte mică, s-au statornicit la Tsingkiang, un oraș de pe malul fluviului Yangtze. Acolo, maica-mea m-a învățat carte și m-a pregătit ca să pot fi admisă la școala secundară. Dânsa mi-a dezvăluit puterea cuvintelor și a înțelesurilor ce pot fi împărtășite cu ajutorul lor.”

pearl s. buck

Primii scriitori pe care i-a citit au fost Mark Twain, Dickens, Thackeray și George Eliot și clasicii literaturii chineze.
La șaptesprezece ani, împreună cu părinții, vizitează Europa și Anglia, după care merge în America, unde rămâne la Randolph Macon College ca să-și încheie studiile (liceul il facuse la Sanhai). După absolvire se întoarce în China unde aproape doi ani îngrijește de mama sa. Se căsătorește cu John Buck, un tânar misionar american specializat în agronomie.
Se stabilesc la Nanking, unde predă istoria literaturii engleze atât la Universitatea Nanking cât și la Universitatea Chinei de Sud-Est. În 1932, soțul său obține o bursă de studii la Universitatea Cornell și revine în America.
Opera sa cuprinde:
  • East Wind, West Wind (Vânt de Răsărit, Vânt de la Apus), 1930
  • The Good Earth(Ogorul), 1931
  • Sons” (Feciorii), 1932
  • The Mother(Mama), 1934
  • A House of Earth(Casa de lut), 1935
  • Fighting Angel și The Exile, 1936 – cărţi biografice, inspirate din viaţa părinţilor ei. Doi ani mai târziu aceste scrieri biografice împreună cu romanele ei despre satul chinezesc cuceresc sufragiile Academiei Suedeze, care-i acordă Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1938. (sursa: Wikipedia)
Prima carte a acestei autoare, ”Vânt de Răsărit, Vânt de la Apus ne spune o poveste minunată, desfăşurată într-un decor exotic, povestea unei lumi de demult, cu tradiţii şi obiceiuri străvechi, lumea Chinei începutului de secol XX. În carte sunt puse faţă în faţă concepţiile Orientului şi ale Occidentului, iar protagoniştii cărţii sunt prinşi între concepţiile rigide ale societăţii chineze şi cele originale şi inovatoare ale Lumii Noi.
Kwei-lan este o tânăra chinezoaică dintr-o familie nobilă, crescută în spiritul vechilor tradiţii, conform cărora menirea unei femei este de a sluji familia soţului şi de a-i dărui un fiu, trebuind să fie ascultătoare, cuminte şi supusă. De opinii sau păreri proprii nici nu putea fi vorba! După căsătorie, chinezoaicele încetează să aparţină propriei familii, trecând în proprietatea soţului şi a familiei acestuia. Căsătoriile sunt aranjate între familii, cei doi soţi cunoscându-se de cele mai multe ori chiar în ziua nunţii, situaţie în care se va află şi Kwei-lan.
Cel sortit să-i fie soţ, era un tânăr chinez care studiase medicină în America, de unde venise cu idei şi principii moderne, occidentale.
În faţă atitudinii umile şi servile a soţiei sale, i-a spus acesteia, profund întristat:
 “Este exact aşa, cum m-am temut întotdeauna că va fi. Tu nu vrei şi nu poţi să-mi mărturiseşti gândurile tale adevărate. Nu îndrăzneşti să renunţi la tot ce te-au învăţat să spui şi să faci în acesta clipă. Ascultă-mă: – nu-ţi voi cere să-mi răspunzi cu vorbe. Dar te rog, dacă primeşti să faci ceea ce-ţi voi spune, fă-mi un semn cât de mic. Dacă vrei să mergem alatiri pe drumurile noi ce ni se deschid, pleacă-ţi capul ceva mai în jos, şi eu voi înţelege.”
Iar ea a dorit să-i facă pe plac, împotriva celor ce fusese învăţată:
Nu ştiam ce să fac. Şi în deznădejdea şi inocenţa mea, mi-am plecat capul.”
Sunt foarte bine şi detaliat descrise diferenţele dintre cele două culturi, uimirea lui Kwei-lan (care era exemplul tipic de soţie tradiţională) în faţa a orice inovaţie sau schimbare adusă de soţul sau modului lor de a trăi şi gândi. În acelaşi timp, aflăm lucruri interesante şi despe modul în care chinezii tratau diferite boli, mai mult decât primitiv, şi până unde puteau merge cu inflexibilitatea în gândire, refuzând să accepte lucrurile ”dăunătoare şi otrăvitoare” aduse de învăţămintele moderne. Totodată, am aflat cu uimire că familiie chineze erau poligame, fiecare bărbat având mai multe soții. Era foarte dureros pentru cele care își iubeau soțul!
Foarte interesant mi s-a părut episodul cu dezlegarea picioarelor. Fetiţelor chinezoaice, de mici copii li se legau picioarele pentru a rămâne foarte mici, lucru considerat un criteriu de frumuseţe, astfel încât, la maturitate, tălpile picioarelor arătau ca nişte cioturi (de unde şi mersul mărunt, specific), iar  la bătrâneţe, nu mai puteau merge decât ajutate, iar de multe ori labele piciorelor se mortificau şi cădeau! În urmă rugăminţii soţului, bazată pe argumente medicale, Kwei-lan îşi dezleagă picioarele, îndurând chinuri cumplite la început, pentru ca în cele din urmă să fie recunoscătoare că în sfârşit putea merge liber şi chiar alerga!
Povestea de dragoste dintre cei doi este foarte frumoasă, încărcată de duioşie şi admiraţie reciprocă, fiind ei singuri împotriva tuturor!
Gestul suprem a fost acela de a refuza să-și dea primul născut părinților pentru a fi crescut în casa lor. Conform tradiției, trebuiau sa renunte la acesta în favoarea parintilor, dar el s-a opus! Imi închipui prin ce treceau tinerele mame care se despărțeau de primul lor născut, neputând să-l vadă crescând sub ochii lor!
De asta data soțul meu m-a răsplătit pentru toate. Mulțumesc zeilor că au rânduit, ca eu să mă căsătoresc cu un om modern. Îmi lasă pe fiul meu, să rămână în casa mea și numai pentru mine. Nu voi fi niciodată în stare să-l răsplătesc pentru ceea ce mi-a făcut acuma.”
În partea a doua a cărții avem parte de încă o impresionantă poveste de dragoste, cea dintre fratele lui Kwei-lan, care la rândul sau a plecat în America pentru a studia – şi cea pe care a adus-o drept soţie, o americancă get-beget, ”un diavol cu ochi spălăciţi”, cum îi numeau chinezii pe străini.
” – Femeile străine sunt atât de urâte. Cum ar putea un bărbat de rasa noastră să se căsătorească cu o femeie străină? Bărbații de rasa lor, nu au altă posibilitate, dar…”
 O iubire frumoasă şi profundă a doi oameni dispuşi să sacrifice fiecare o întreagă lume pentru a fi unul cu celălalt!
– Nu trebuie să te gândești la altceva, decât la fericirea pe care a pricinuit-o nașterea lui. El a reușit să lege pentru totdeauna inimile părinților lui. Două inimi, cu toată deosebirea de naștere și de educație dintre ele – deosebiri care secole de-a rândul i-au ținut despărțiți.”

colaj china

About Author

38 de comentarii

    • Ma bucur ca am reusit sa te tentez cu aceasta carte, e deosebita, si ca stil, si ca informatii despre o lume necunoscuta noua.

  1. sacadat2016 on

    Bravo pentru idee , o carte care nu mai e in atentia noastra, dar f.f.buna , mi-a placut recenzia ta .Este singura carte De Buck care imi place foarte , celelalte …

    • Sa stii ca si mie tot asta mi-a placut cel mai mult, desi are carti mult mai complexe si elaborate, dar cartea de fata m-a „atins” intr-un mod deosebit, cred ca si faptul ca se termina cu bine, pe o nota de optimism, a facut diferenta. Celelate carti ale ei sunt prea triste, m-au facut sa raman melancolica zile in sir dupa ce le-am citit…

  2. barbalata mirela on

    wow….sincer nu ma asteptam sa fie un subiect atat de captivant. Titlul nu imi spunea mai nimic. o vreeeaauuu!

    • Imi pare bine că ti-am atras atentia asupra ei, o să afli foarte multe lucruri inedite despre aceasta cultură.

    • E o carte deosebita, care mi-a schimbat complet perceptia asupra Chinei acelor ani, e o carte care mi-a placut si m-a contrariat in egala masura.

  3. De la tine Oli am auzit de aceasta carte si nici acum nu am uitat subiectul. Felicitari pentru recenzie! :*

  4. Foarte interesantă recenzie, am citit de foarte mult timp cartea, și aș vrea să o recitesc. Duppă atâți ani sigur o voi privi din altă perspectivă.

    • Dupa cum am spus putin mai sus, si eu am recitit-o de curand, descopar de fiecare data cate ceva care mi-a „scapat” la prima citire, sau vad lucrurile dintr-o alta perspectiva.

    • olmsg20082016 on

      Despre cartea asta chiar nu cred sa zica cineva asa ceva, doar autoarea ei a luat premiul Nobel pentru literatura!!!

  5. Foarte frumoasă recenzia. Felicitări! Mi-ar plăcea să o citesc. Cu siguranță o voi trece pe lista de lecturi. 🙂

  6. Barbalata Mirela on

    In sfarsit….dupa lungi cautari am reusit sa iau cartea 🙂
    Mi-a placut atat de mult recenzia ta Oli incat era in capul listei dar nu o gaseam nicaieri. Intr-un final am reusit pe Targul cartii la anticariat. Mi s-a parut un picut cam scumpa tinand cont ca este destul de uzata (invechita) dar sper sa fie intreaga fara pagini lipsa (la ptima vedere este ok 🙂 )
    Cand o citesc revin cu umpresii 🙂 🙂

    • Ma bucur foarte mult ca ai citit cartea in urma recomandarii mele si apreciez ca revii cu propriile impresii! 🙂

  7. Barbalata Mirela on

    Am reusit sa citesc cartea…in sfarsit 😉
    Desi nu m-a impresionat foarte mult, recunosc calitatea cartii. Este foarte bine scrisa, povestea este foarte frumoasa mai ales datorita decorului si vremurilor in care are loc.
    La un moment dat insa mi s-au parut interminabile acele descrieri. apreciez descrierile obiceiurilor acelor timpuri, personajelor din poveste dar unele erau plictisitoare 🙂 .
    De ce consider o carte foarte buna care merita citita? Pentru ca nu am putut sa o las din mana in ciuda micilor „imperfectiuni” (este strict parerea mea de cititor 🙂 ).
    Scriitoarea are un stil aparte si a fost bine documentata. Nu doar atata dar se simte ca i-a facut placere sa scrie acveasta poveste si i-a placut acea perioada.
    Personal nu as putea trai intr-o astfel de societate 🙂 .
    Ce am invatat eu citind aceasta carte? Niciodata sa nu spui niciodata ( de altfel principiul meu de viata 🙂 ), nimic nu este ceea ce pare si nu poate exista un singur adevar. Fiecare parte are ADEVARUL sau.

    • Ma bucur mult ca ti-a placut cartea si ca ai revenit cu impresiile tale! Ca de obicei, punctezi foarte bine aspectele importante ale cartii.

    • Mirela, sunt foarte binevenite impresiile tale, ma bucur ca revii cu ele!
      Si pe mine m-a pus pe ganduri aceasta carte si ai dreptate, nu ma inchipui nicicum traind in acea epoca si in acest loc, nu ma regasesc si nu-mi plac conceptiile lor si nici stilul acesta de viata, dar mi se pare interesant sa citesc despre toate aceste lucruri neobisnuite si necunoscute noua…

Lasă un răspuns