Vânt de Răsărit. Vânt de la Apus de Pearl S. Buck, Editura Vivaldi – recenzie

Vânt de Răsărit. Vânt de la Apus

Pearl S. Buck

Editura Vivaldi

Anul aparitiei : 2010

Nr. pagini : 236

Titlul original : East Wind. West Wind

Pearl S. Buck (1892 – 1973) s-a născut la Hillsboro, în Virginia de Vest, într-o familie de misionari ai austerei biserici prezbiteriene, dar a crescut și s-a maturizat în China unde a petrecut mai bine de patruzeci de ani.

Părinții săi, după cum își amintește Pearl Buck , „se mutau foarte des dintr-o localitate într-alta, până ce, la un moment dat, când eram încă foarte mică, s-au statornicit la Tsingkiang, un oraș de pe malul fluviului Yangtze. Acolo, maica-mea m-a învățat carte și m-a pregătit ca să pot fi admisă la școala secundară. Dânsa mi-a dezvăluit puterea cuvintelor și a înțelesurilor ce pot fi împărtășite cu ajutorul lor.”

Primii scriitori pe care i-a citit au fost Mark Twain, Dickens, Thackeray și George Eliot și clasicii literaturii chineze.

La șaptesprezece ani, împreună cu părinții, vizitează Europa și Anglia, după care merge în America, unde rămâne la Randolph Macon College ca să-și încheie studiile (liceul il facuse la Sanhai). După absolvire se întoarce în China unde aproape doi ani îngrijește de mama sa. Se căsătorește cu John Buck, un tânar misionar american specializat în agronomie.

Se stabilesc la Nanking, unde predă istoria literaturii engleze atât la Universitatea Nanking cât și la Universitatea Chinei de Sud-Est. În 1932, soțul său obține o bursă de studii la Universitatea Cornell și revine în America.

Prima carte a acestei autoare, ”Vânt de Răsărit, Vânt de la Apus” ne spune o poveste minunată, desfăşurată într-un decor exotic, povestea unei lumi de demult, cu tradiţii şi obiceiuri străvechi, lumea Chinei începutului de secol XX. În carte sunt puse faţă în faţă concepţiile Orientului şi ale Occidentului, iar protagoniştii cărţii sunt prinşi între concepţiile rigide ale societăţii chineze şi cele originale şi inovatoare ale Lumii Noi.

Kwei-lan este o tânără chinezoaică dintr-o familie nobilă, crescută în spiritul vechilor tradiţii, conform cărora menirea unei femei este de a sluji familia soţului şi de a-i dărui un fiu, trebuind să fie ascultătoare, cuminte şi supusă. De opinii sau păreri proprii nici nu putea fi vorba! După căsătorie, chinezoaicele încetează să aparţină propriei familii, trecând în proprietatea soţului şi a familiei acestuia. Căsătoriile sunt aranjate între familii, cei doi soţi cunoscându-se de cele mai multe ori chiar în ziua nunţii, situaţie în care se va afla şi Kwei-lan.

Cel sortit să-i fie soţ, era un tânăr chinez care studiase medicină în America, de unde venise cu idei şi principii moderne, occidentale.

În faţa atitudinii umile şi servile a soţiei sale, i-a spus acesteia, profund întristat:

 “Este exact aşa, cum m-am temut întotdeauna că va fi. Tu nu vrei şi nu poţi să-mi mărturiseşti gândurile tale adevărate. Nu îndrăzneşti să renunţi la tot ce te-au învăţat să spui şi să faci în acesta clipă. Ascultă-mă: – nu-ţi voi cere să-mi răspunzi cu vorbe. Dar te rog, dacă primeşti să faci ceea ce-ţi voi spune, fă-mi un semn cât de mic. Dacă vrei să mergem alatiri pe drumurile noi ce ni se deschid, pleacă-ţi capul ceva mai în jos, şi eu voi înţelege.”

Iar ea a dorit să-i facă pe plac, împotriva celor ce fusese învăţată:

“Nu ştiam ce să fac. Şi în deznădejdea şi inocenţa mea, mi-am plecat capul.”

Sunt foarte bine şi detaliat descrise diferenţele dintre cele două culturi, uimirea lui Kwei-lan (care era exemplul tipic de soţie tradiţională) în faţa a orice inovaţie sau schimbare adusă de soţul sau modului lor de a trăi şi gândi. În acelaşi timp, aflăm lucruri interesante şi despe modul în care chinezii tratau diferite boli, mai mult decât primitiv, şi până unde puteau merge cu inflexibilitatea în gândire, refuzând să accepte lucrurile ”dăunătoare şi otrăvitoare” aduse de învăţămintele moderne. Totodată, am aflat cu uimire că familiie chineze erau poligame, fiecare bărbat având mai multe soții. Era foarte dureros pentru cele care își iubeau soțul!

Foarte interesant mi s-a părut episodul cu legarea picioarelor. Fetiţelor chinezoaice, de mici copii li se legau picioarele pentru a rămâne foarte mici, lucru considerat un criteriu de frumuseţe, astfel încât, la maturitate, tălpile picioarelor arătau ca nişte cioturi (de unde şi mersul mărunt, specific), iar  la bătrâneţe, nu mai puteau merge decât ajutate, iar de multe ori labele piciorelor se mortificau şi cădeau! În urma rugăminţii soţului, bazată pe argumente medicale, Kwei-lan îşi dezleagă picioarele, îndurând chinuri cumplite la început, pentru ca în cele din urmă să fie recunoscătoare că în sfârşit putea merge liber şi chiar alerga!

Povestea de dragoste dintre cei doi este foarte frumoasă, încărcată de duioşie şi admiraţie reciprocă, fiind ei singuri împotriva tuturor!

Gestul suprem a fost acela de a refuza să-și dea primul născut părinților pentru a fi crescut în casa lor. Conform tradiției, trebuiau să renunțe la acesta în favoarea parintilor, dar el s-a opus! Îmi închipui prin ce treceau tinerele mame care se despărțeau de primul lor născut, neputând să-l vadă crescând sub ochii lor!

”De asta data soțul meu m-a răsplătit pentru toate. Mulțumesc zeilor că au rânduit, ca eu să mă căsătoresc cu un om modern. Îmi lasă pe fiul meu, să rămână în casa mea și numai pentru mine. Nu voi fi niciodată în stare să-l răsplătesc pentru ceea ce mi-a făcut acuma.”

În partea a doua a cărții avem parte de încă o impresionantă poveste de dragoste, cea dintre fratele lui Kwei-lan, care la rândul sau a plecat în America pentru a studia – şi cea pe care a adus-o drept soţie, o americancă get-beget, ”un diavol cu ochi spălăciţi”, cum îi numeau chinezii pe străini.

” – Femeile străine sunt atât de urâte. Cum ar putea un bărbat de rasa noastră să se căsătorească cu o femeie străină? Bărbații de rasa lor, nu au altă posibilitate, dar…”

 O iubire frumoasă şi profundă a doi oameni dispuşi să sacrifice fiecare o întreagă lume pentru a fi unul cu celălalt!

” – Nu trebuie să te gândești la altceva, decât la fericirea pe care a pricinuit-o nașterea lui. El a reușit să lege pentru totdeauna inimile părinților lui. Două inimi, cu toată deosebirea de naștere și de educație dintre ele – deosebiri care secole de-a rândul i-au ținut despărțiți.”

Cărțile autoarei Pearl S. Buck pot fi comandate pe libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți clasice