Vârful  Moldoveanu – un vis împlinit! 

9

Vârful  Moldoveanu – un vis împlinit! 

După luni de incertitudini, haos, muncă, stres, lipsă de mișcare, de abia așteptam să vină luna august și să plec în concediu. Eheee, și cât l-am așteptat!!! 🤩

Chiar am avut o vacanță plină de adrenalină! Dar se putea altfel? Dacă cu câteva zile în urmă mă lăudam la voi cum am zburat eu cu parapanta, de data aceasta mă laud cu altă provocare din viața mea dusă la bun sfârșit cu brio 🤩.  

Am ajuns pe Vf. Moldoveanu!!! Uraaa!!!

Știu, știu, răutăcioșii vor spune :”Ei, mare școfală”! Dar pentru mine chiar este!!! Pentru acei care nu știu, Vf. Moldoveanu este cel mai înalt vârf montan din România – 2544m.  Așa că… da, este o mare realizare pentru mine!! 

 Dar să încep cu începutul!

Concediul nostru era aproape de final, dar parcă tot mai aveam poftă de o mică plimbare 🤩. Cum noi, adică al meu soț și subsemnata, suntem dornici de plimbări lungi și antrenante (de fapt, soțul meu este avid după astfel de „aventuri”, iar eu, din când în când, îi sunt parteneră Emoji), era de așteptat să o comitem și de data aceasta. Și cum Mihai are, de obicei, idei de-astea năstrușnice, nu este o surpriză că a venit și de data aceasta cu ideea plecării, la care atât eu, cât și fratele meu, am răspuns afirmativ Emoji 

Așa că…. să pornim la drum!! Ținta: Vf. Moldoveanu 💝 😍! 

Nebunia de acum începe. De ce? Pentru că am plecat din Galați vineri după amiaza pe la ora 17.00, am oprit în Bacău să lăsăm bagajele și să servim o cafeluță 😜, iar în jurul orei 22.00 am plecat spre Munții Făgăraș, masiv muntos din Carpații Meridionali, în care se află opt vârfuri de peste 2500 de m: Moldoveanu cu 2544m, Negoiu cu 2535m, Viștea Mare cu 2527m, Călțun-Lespezi cu 2522m, Vânătarea lui Buteanu cu 2507m, Hârtopu cu 2506m, Cornu Călțunului cu 2505m, Dara cu 2501m. 

Trei nebuni care nu aveau somn 🤣. De fapt, doi! Subsemnata s-a întins pe canapea în spate și a reușit să doarmă. Iepurește, în hopuri, dar mi-am făcut siesta 🤣! Sâmbătă dimineață la ora 5.00 după ce am parcurs și un drum forestier de vreo 35 km ce mi-a dat dureri de cap 🤦‍♀️, am ajuns la Stâna lui Burnei, locul de unde începe traseul spre Vf Moldoveanu.

Pe la ora 7.00,  echipați corespunzător (ghete de munte, bețe, pelerine de ploaie, rucsac, apă, etc) am pornit pe traseul marcat cu 🔺”triunghi roșu” – Stâna lui Burnei – Lacul Iezerul Triunghiular – Vf Viștea Mare – Vf. Moldoveanu -, iar de aici, la coborâre, pe traseul marcat cu „➕ albastră” – Vf. Galbena – Lacul Galbena – Stâna lui Burnei -. 

De la Stâna lui Burnei, urcușul prin Valea Rea nu este greu ca și dificultate, însă este destul de obositor. Dar peisajul este deosebit. Suntem înconjurați numai de versanți înalți și împăduriți. O frumusețe! Totul în jur denotă imensitate și libertate. Acesta este, de altfel, principalul motiv pentru care îmi place la munte. Mă simt liberă! 

Pe traseu întâlnim câteva cascade care îți bucură privirea, cât și auzul. Însă cea care impresionează este Cascada Văii Rele care este este minunată 😍. 

După un urcuș susținut de aproximativ două ore, am ajuns în Căldarea Văii Rele, un platou plin de verdeață dar îmbibat cu apă, unde ne-am tras sufletul. Aici ne-am întâlnit și cu câțiva măgăruși, tare drăgălași și jucăuși 😍

De aici ajungem la Lacul Iezerul Triunghiular, denumit așa datorită formei de triunghi, după care începe un urcuș istovitor – cel puțin pentru mine așa a fost – spre Portița Viștei.

Sincer, deja eram obosită. Simțeam că nu mai pot. Fratele meu era cu mult înaintea noastră – Doamne, cât l-am urât pentru condiția lui fizică 🤣!!! -, Mihai mă încuraja repetându-mi într-una „hai că poți”, „mai e puțin ” – pentru soțul meu era a treia oară când mergea pe Vf. Moldoveanu, traseul acesta fiind făcut deja – , iar eu îmi spuneam în gând „dacă ai intrat în horă dansează până la capăt, Mirelo! Nu te plânge!”. Și uite așa, încet, încet, gâfâind, am tot urcat, și am urcat, și am urcat. Am zis că îmi dau sufletul acolo 🤣.

Dar sus pe Portița Vistei priveliștea este splendidă!  Îți taie răsuflarea! Am fost întâmpinati de o ceață de nori care, pur și simplu, m-a fermecat. 

De aici până pe Vf. Viștea Mare (2527m) nu mai aveam mult, aproximativ 40 minute, dar de data aceasta urcușul a fost unul abrupt, și pe stancă 🤦‍♀️.

Dar, încet, cu pauze, am ajuns într-un final pe vârf. Nu știu dacă se observă din poze, dar eram terminată. Însă mi-a placut! Oi fi masochistă!!! Emoji🤣 

De pe Viștea Mare până pe Vf Moldoveanu mai sunt 30 de minute de urcat. Porțiunea aceasta de traseu, marcată cu „punct roșu”, nu mi s-a părut dificilă.Totuși, există o zonă mai periculoasă care mie mi-a dat ceva bătăi de cap, un pasaj stâncos în forma literei V numit „Spintecatura Viștei-Moldoveanu”. După ce am coborât Spintecătura, am avut o urcare pe stâncă cu ajutorul unor lanțuri, iar de aici am ajuns pe vârf. Mă uitam și mă minunam. Doamne, am făcut-o și pe asta!!!! 🤩

De la Stâna lui Burnei până pe Vf. Moldoveanu timpul estimat este de aprox. 4h. În timp ce fratele meu ajunsese cu mult înaintea noastră, eu și Mihai l-am făcut în aproape 6h, din cauza mea. Pentru unii, poate este prea mult!!! Dar de la început știam că nu mă voi încadra în parametrii de timp dați. Poate de vină este lipsa condiției fizice, poate de vină este vârsta, sau poate de vină sunt amândouă 😏! Pentru mine, însă, este mult mai important că am reușit. Și nu am avut nici incidente neplăcute. Am făcut o provocare cu mine însămi și am realizat-o.

După ce ne-am tras sufletul, am servit un sandwich pentru a prinde puteri, ne-am delectat cu splendorile naturii – credeți-mă, este o imagine de vis! 💝 – , după care am început coborârea.

Traseul ales, Vf. Galbena (2419m) – Lacul Galbena – Stâna lui Burnei, este marcat cu „➕ albastră” și are o durată de 3h, dar eu și Mihai l-am făcut în aprox. 4h jumate.

Traseul nu este greu, de aceea poate fi făcut și de către începători. Pentru mine a fost, însă, ceva mai dificil pentru că eram extenuată. Tot mai mult simțeam cum îmi cedează picioarele. Am făcut pauze dese pentru a prinde puteri, dar și pentru a mă bucura de natură: Vf. Galbena,  Lacul Galbena, multe tufe pline de afine. Mihai era înnebunit!!! Datorită mie s-a înfruptat din gustul delicios al acestor fructe de pădure 🤩.
La întoarcere, cireașa de pe tort a fost coborârea finală. Aceasta a fost prin jnepeni, iar spre final prin pădure, coborârea făcându-se practic pe rădăcini de copacEmoji. O plăcere pentru picioarele mele Emoji! Dar, într-un final, am ajuns înapoi la punctul de plecare – Stâna lui Burnei – , undeva în jurul orei 18.00 .
Ce mai!!! O întreagă aventură ! Dar eu zic că a meritat! 
Nu știu daca voi mai reveni pe Vf. Moldoveau, dar recomand cu drag o astfel de drumeție. Traseul ales de noi este cel mai scurt, așa că merită făcut Emoji 
Mai am și alte provocări??? Nu știu! Sau…..mă gândesc că nu strică să fac și Vf. Negoiu (2535m), al doilea ca înălțime din România dupa Vf. Moldoveanu, situat tot în masivul Făgăraș Emoji . Sincer, îmi doresc foarte mult pentru că, acum trei ani, am avut o tentativă dar am abandonat dupa ce am parcurs un sfert din traseu. Sunt, însă, conștientă că îmi trebuie condiție fizică. Și aici este temerea mea: dacă nu voi rezista din punct de vedere fizic?!  Dar, niciodată să nu spui niciodată! Emoji
P.S – ca sa inchei tot cu o laudă, am facut deja patru vârfuri de peste 2500m altitudine: Vf. Omu, cel mai înalt vârf din masivul Bucegi (2514m), Vânătarea lui Buteanu (2507m), Vf. Viștea Mare (2527m) si Vf. Moldoveanu (2544m) din masivul Fagaras Emoji . 

Vă invităm să citiți și celelalte articole ale noastre din categoria Călătorii

 

About Author

9 comentarii

  1. Minunate impresii de călătorie! Și pozele sunt superbe! Eu nu știu dacă m-aș încumeta vreodată la un astfel de traseu, dar m-am bucurat să te însoțesc pe tine în turul virtual. Mulțumesc pentru oportunitatea de a vedea niște peisaje de vis!

    • Mirela Barbălată on

      Mulțumesc, Tyna!
      A fost o zi minunată în ciuda oboselii . Este o amintire frumoasă de care îmi voi aduce aminte cu drag și uimire .

  2. Foarte frumoasa experienta si traseu. Eu nu cred ca are legatura cu varsta fiindca esti tanara, e sigur lipsa conditiei fizice de care suferim mai toti (mai putin fratele tau, se pare ).Eu cred ca vei reusi sa mergi pe orice varf iti propui, dar poate niste antrenament anterior ar face lucrurile mai usoare. Si mie imi place mult la munte, desi recunosc ca imi plac traseele prin padure cel mai mult, nu prea sunt amatoare de astfel de escaladari. Multumesc ca ai impartasit cu noi acest moment deosebit!

    • familiasimionescuyahooro on

      Minunat articol de calatorie, superbe imagini!❤ Te-ai bucurat de fiecare minut si asta este cel mai important.Multumesc pentru ca ai impartasit cu noi acesta experienta deosebita!❤

    • Mirela Barbălată on

      Mai mult ca sigur lipsa condiției fizice își spune cuvântul, dar înaintând în vârstă, rezistența fizică scade. Eu cel puțin o simt . Dar viața merge înainte!
      Sper sa reușesc să fac și alte vârfuri!

  3. Minunat articol si poze, pretioase amintiri! L-am citit cu multa placere, insotindu-te cu bucurie in calatoria virtuala pe care cu generozitate ne-ai oferit-o, multumesc mult. Te imbratisez! ❤

Spune-ți părerea!