Verdictul plumbului de Michael Connelly, Editura Reader’s Digest – recenzie

Verdictul plumbului

(The Brass Verdict – 2008)

Michael Connelly

Editura Reader`s Digest

Traducere: Oana Popovici

An apariție în România: 2012

Pag. 180-351

Verdictul plumbului face parte dintr-o selecție de patru romane (ediție prescurtată) realizată de Editura Reader`s Digest (576 pagini):

• Grădina de iarnă – Kristin Hannah
• Verdictul plumbului – Michael Connelly
• Endal – Allen și Sandra Parton – recenzie
• Asasinarea lui Tutankhamon – James Patterson și Martin Dugard – recenzie

Verdictul plumbului

Michael Connelly este unul dintre cei mai citiţi, dar şi mai premiaţi autori de thrillere din lume. Cărţile lui de succes au în centru două personaje bine conturate, respectiv pe poliţistul Hieronymus Harry Bosch şi pe avocatul Mickey Haller, fraţi vitregi.

Romanele lui Connelly au fost traduse în peste 39 de limbi şi multe dintre ele au fost ecranizate. În perioada 2003-2004, a fost preşedintele Mystery Writers of America, o asociaţie care îi reuneşte pe autorii americani de thrillere.

• Seria Mickey Haller

1. Avocatul din limuzină – Editura RAO – The Lincoln Lawyer – 2005 – recenzie
2. Verdictul – Editura RAO / Verdictul plumbului – Editura Reader’s Digest – The Brass Verdict – 2008
3. Până la capăt – Editura RAO – The Reversal – 2010 – recenzie
4. Al cincilea martor – Editura RAO – The Fifth Witness – 2011 – recenzie
5. Zeii vinovăției – AEditura RAO – The Gods of Guilt – 2013 – recenzie
6. Jocul de domino – Editura RAO – The Crossing – 2015 – recenzie
7. Legea inocenței – Editura RAO – The Law of Innocence – 2020 – recenzie
8. Resurrection Walk – 2023

În sfârșit, lucrurile par să se rezolve pentru Mickey Haller: un faimos avocat de la Hollywood a fost asasinat și Haller moștenește cazul său cel mai important - apărarea unui bogat proprietar de studio cinematografic, acuzat că și-ar fi omorât soția și pe amantul acesteia.
Dar în timp ce Haller se pregătește pentru proces, se trezește implicat în anchetarea morții lui Vincent și drumurile lui se intersectează cu nimeni altul decât fratele lui vitreg, Harry Bosch, de la LAPD.

L-am descoperit de curând pe Michael Connelly, dar în scurt timp a reușit să devină unul din autorii mei preferați de thrillere.

Verdictul plumbului este un thriller deosebit de captivant, care m-a uluit cu câteva întorsături surprinzătoare de situație, iar la final cu un verdict complet neașteptat.

În această carte se întâlnesc pentru prima dată Mickey Haller și Harry Bosch, cele două personaje celebre create de Michael Connelly. Însă, în timp ce Harry Bosch știa deja dintotdeauna că sunt frați de sânge, Mickey Haller va descoperi cu surprindere abia acum că mai avea un frate vitreg. Drumurile celor doi frați se vor mai încrucișa de multe ori în viitor. Dacă în cartea de față, Harry îi va salva viața lui Mickey într-un moment critic, vom vedea în următoarele volume că și Mickey îl va ajuta de mai multe ori pe Harry.

Tatăl celor doi, Mickey Haller senior, fusese un avocat legendar în anii 1950-1960, însă ca tată eșuase pe toate planurile, atât în privința fiului legitim, cât și în privința celui din afara căsătoriei. Însă ambii băieți fuseseră croiți dintr-un aliat tare și reușiseră să răzbească în viață, alegând însă căi complet diferite: Harry Bosch vâna infractorii și îi vâra după gratii, Mickey Haller îi făcea scăpați, speculând orice portiță a sistemului juridic!

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Mickey Haller, dându-ne astfel posibilitatea să îi putem înțelege mai bine personalitatea și motivațiile.

La începutul acțiunii îl găsim pe Mickey Haller ”pe tușă”, de mai bine de un an refuzând să mai preia vreun caz, concentrându-se pe echilibrarea vieții lui personale.

În urmă cu doi ani, Mickey fusese împușcat în burtă în timpul desfășurării unui caz complicat. Ignorând sfaturile medicilor, Mickey se întorsese la muncă imediat ce se pusese cât de cât pe picioare, amorțindu-și durerea cu ajutorul analgezicelor, devenind dependent de acestea fără să-și fi dat seama de acest lucru decât prea târziu.  Acum era perfect curat, întrucât urmase un tratament la o clinică de dezintoxicare, însă când își aducea aminte de acea perioadă încețoșată, în care îi pusese inclusiv viața fiicei lui în pericol, conducând drogat când o lua la el și o ducea înapoi la fosta lui soție, Mickey nu își putea găsi nicio circumstanță atenuantă, punându-și mereu același verdict: ”vinovat”.

Nici căsătoria de consolare cu Lorna, asistenta lui, nu reușise să reziste dar, din fericire, rămăsese în relații de prietenie cu aceasta.

Un telefon primit de la judecătoarea Holder într-o dimineață avea să-l arunce din nou ”în arenă”. Jerry Vincent, un avocat cu care Mickey se intersectase de mai multe ori de-a lungul timpului, fusese ucis, iar prin contractul lui de reprezentare îl desemnase pe Mickey Haller drept succesorul lui în caz că i s-ar fi întâmplat ceva. Bineînțeles că orice client ar fi putut să-și aleagă alt avocat dacă nu era de acord, însă Mickey era prima opțiune oferită.

Simțind că adrenalina începe să-i curgă din nou prin sânge, Mickey reunește vechea echipă, având-o alături pe Lorna, secretara lui cea foarte ordonată și conștiincioasă și punându-l la treabă pe Cisco, anchetatorul lui care, mai nou, era și logodnicul lui Lorna.

Din cele 11 cazuri în desfășurare, unul se remarca de departe. Walter Elliot, un magnat de la Hollywood, era acuzat de uciderea soţiei sale şi a amantului acesteia, aparent toate probele indicându-l a fi vinovat. Elliot avea motivația (soția ceruse divorțul și jumătate de avere), el fusese cel care găsise cadavrele și sunase la 911, iar testul de praf de pușcă ieșise pozitiv, indicând că acesta trăsese cu arma de curând.

Încă de la început, Mickey a fost tentat să preia cazul, pe de o parte datorită notorietății, iar pe de altă parte onorariul oferit de Elliot lui Jerry Vincent pentru a-l reprezenta era uriaș – câteva sute de mii de dolari. Abordându-l pe Elliot cu mult aplomb și siguranță de sine, Mickey l-a convins pe Elliot să-l accepte ca avocat în locul lui Jerry. Însă, deși Mickey ar fi vrut să obțină o amânare pentru a pregăti mai bine cazul, Elliot a fost ferm pe poziții, cerându-i să deschidă procesul de îndată, motivând că nu mai suportă presiunea mediatică și insinuările în privința vinovăției lui. În plus, Elliot i-a spus lui Mickey că Jerry îi spusese cu puțin timp înainte de a fi fost omorât că găsise acel ”glonț magic” – adică o informație menită să demoleze tot eșafodajul acuzării, provocându-l pe Mickey să afle despre ce era vorba. Din păcate însă, laptopul lui Jerry și întreaga documentație a dosarelor dispăruseră fără urmă în seara când fusese asasinat, probabil sustrase de ucigașul acestuia.

Celelalte cazuri erau destul de ușoare și fără o miză ridicată. Totuși, unul dintre ele i-a atras atenția lui Mickey prin ciudățenia lui, fiind un caz atipic pentru Jerry. Se știa că acesta prelua doar cazuri care-i puteau aduce multă faimă sau bani, în schimb acesta era un caz pro-bono, pe care Jerry îl ceruse special. Să fi descoperit Jerry vreo legătură cu cazul lui Elliot, ținând cont că infracțiunea se petrecuse tot în Miami, cu doar 12 ore înaintea crimei de care era acuzat acesta?

În timpul desfășurării investigațiilor sale, Mickey s-a intersectat de mai multe ori cu Harry Bosch, care investiga uciderea lui Jerry Vincent. Harry a încercat să-l conștientizeze pe Mickey că, cel mai probabil, ucigașul lui Jerry era unul dintre clienții săi și i-a cerut să coopereze cu el, dezvăluindu-i totodată și informația că, înainte de a muri, Jerry avusese mai multe convorbiri cu FBI, ceea ce însemna că încrengăturile unuia dintre cazuri erau mult mai complicate decât păreau la prima vedere.

Cartea te ține în priză și decurge într-un ritm alert. La un moment dat am avut impresia că ghicesc spre ce deznodământ se îndreaptă, dar autorul m-a năucit cu câteva schimbări bruște de direcție. Identitatea celui care se afla în spatele uciderii lui Jerry a fost o surpriză colosală! Și nu a fost singura…

La final, am înțeles și semnificația titlului. ”Verdictul plumbului” este acel verdict care nu se dă într-o sală de judecată, ci într-un cu totul alt mod. După părerea mea, în acest caz a fost verdictul cel mai corect.

”- Ai spus că, uneori, dreptatea nu poate aștepta.
– Și?
– Și ai avut dreptate. Uneori nu așteaptă. La proces se părea că (…) o să scape. Așa că cineva a decis să-i comunice propriul verdict. Pe vremea când făceam patrulă, știi cum îi spuneam unei crime care se reducea la simpla justiție a străzii?
– Cum?
– Verdictul plumbului.”

Într-un fel sau altul, toți vinovații (și au fost destui) și-au primit o binemeritată pedeapsă.

Un thriller deosebit de incitant, pe care îl recomand!

Verdictul plumbului de Michael Connelly, Editura Reader’s Digest a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărții

Recenzii și prezentări cărți Editura Reader’s Digest

Recenzii și prezentări cărți Michael Connelly

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister