Delicatese Literare
Recenzii

Vertigo de Pierre Boileau si Thomas Narcejac, Editura Crime Scene Press – recenzie

Vertigo

(Sueurs froides – 1954)

Autori: Pierre Boileau si Thomas Narcejac

Editura Crime Scene Press

An aparitie: 2020

Nr. pagini: 192

Traducător: Delia Tuica

Pierre Boileau (1906-1989) și Thomas Narcejac (1908-1998) au fost scriitori de romane polițiste și de aventuri. S-au întâlnit și au început colaborarea în 1948, devenind celebrul tandem care a rămas în istorie pentru numeroase romane de mare succes. Rolurile erau foarte bine definite: Boileau se ocupa de intrigă, Narcejac de atmosferă și caracterizări. Cărțile lor au fost ecranizate în repetate rânduri, cei mai importanți regizori care s-au aplecat asupra scrierilor lor fiind Georges Clouzot (chiar pentru romanul de față) și Alfred Hitchcock (pentru D’entre les morts), cu filmele Les Diaboliques, respectiv Vertigo.
Boileau-Narcejac au scris și pentru cinema, radio și televiziune și au publicat recenzii de romane polițiste în Nouvel Économiste și Nouvelles littéraires. Au conceput chiar și o serie pentru tinerii cititori – „Sans Atout”.

Roger Flavières a fost polițist, dar teama lui de înălțimi l-a făcut să dea greș într-un caz pe care-l ancheta și a condus la moartea colegului său. Acum, trebuie să intre din nou în rolul detectivului: un vechi prieten îl roagă să-i urmărească soția, Madeleine, care în ultima vreme se comportă extrem de ciudat. Cu inima îndoită, Flavières acceptă.

Într-un decor parizian din ajunul celui de Al Doilea Război Mondial, mașinațiunile diabolice ale unei femei, pline de minciuni, aparențe și speranțe deșarte, vor schimba definitiv soarta tuturor celor implicați în anchetă.

„Boileau și Narcejac țes o poveste de suspans rafinată și au abordare de-a dreptul inventivă asupra identității, obsesiei și dorinței.” – Publishers Weekly

„Trama e complexă, captivantă… E imposibil să-i uiți pe Flavières sau pe Madeleine. Ce putem reține din carte e că obsesia nu înseamnă iubire, și că dacă nu e ținută în frâu poate deveni distructivă, chiar catastrofală.” – Crime Review

Deși prefer adrenalina pe care mi-o oferă un thriller antrenant, sunt încântată și când citesc un mistery crime psihlogic și nu pot să nu remarc această  latură, excelent creionată de cei doi scriitori, Pierre Boileau și Thomas Narcejac, în romanul „Vertigo„, cât și modul în care aceștia reușesc să evidențieze emoțiile, conflictele interioare, toată gama de sentimente cu care își înzestrează personajele, reușind astfel să creeze o poveste complexă și captivantă.

Astfel, în atmosfera încordată, plină de teamă și incertitudini a începutului celui de Al Doilea Război Mondial, autorii reușesc, într-un mod ingenios, să creeze aventură, suspans și mister punând reflectoarele pe trăirile personajelor.

Paul Gevigne și Roger Flavieres au fost colegi de facultate, dar nu s-au mai văzut de cinsprezece ani. Gevigne a fost un tip timid care acum are influență și relații, deși sub îmbrăcămintea elegantă se regăsește același băiat nesigur din timpul studenției. Este căsătorit de câțiva ani cu Madeleine, o femeie aparent fericită care trece, de puțin timp, prin câteva episoade de depresie și schimbări de dispoziție. Gevigne simte că ceva este forțat în comportanentul soției lui, aceasta încercând, fără succes, să mascheze cumva momentele în care pare ruptă de realitate. Conform raționamentului soțului, această stare prin care trece Madeleine își are rădăcini în trecutul familiei acesteia, mai exact crede că aceasta este tulburată de amintirea bunicii sale.

Roger Flavieres a lucrat o perioadă în poliție, îndeplinind astfel dorința expresă a tatălui său. Pe vremuri, dar și în prezent, suferea de vertij la înălțime, condiție care i-a produs multă suferință în scurta carieră de polițist. Încă se învinovățește și se pedepsește pentru un episod dramatic petrecut în urmă cu câțiva ani pe când lucra ca om al legii,  iar  umilința încă îl sufocă precum o gheară ce îl strânge de gât. A devenit avocat, nu este căsătorit, de fapt nici nu știe ce este dragosrea, având  mai degrabă o atitudine cinică legată de iubire.

În prezent, după cinsprezece ani, Gevigne îl caută pe Flavieres și îl roagă insistent să-i supravegheze soția pentru a afla ce anume ascunde această. Este îngrijorat în legătură cu desele evadări  din  realitate ale acesteia, deși a dus-o la specialiști care au concluzionat răspicat că nu este bolnavă, nici fizic, nici psihic. Dar Gevigne simte că ceva e putred la mijloc, vede cum episoadele „de dispariție”, în care Madeleine devine imobilă și cu privirea fixă, într-o lume care se găsește doar în mintea ei, se înmulțesc și teama crește din ce în ce mai mult în legătură cu gesturile extreme la care ar putea recurge soția lui în astfel de momente.

Este bolnavă? Îl înșeală? Sau se preface?

Se pare că destinul are simțul umorului, altfel cum să își explice Flavieres ceea ce simte când o vede pentru prima dată pe Madeleine? El, bărbatul ce nu crede în iubire, este fermecat de grația, chipul și misterul care învăluie această femeie. Încercând să o salveze pe Madeleine chiar de ea însăși, curiozitatea se transformă în pasiune, supravegherea devine obsesie, dorința se metamorfozează  în nebunie, iar ea, în aparență un chip  angelic tulburat de viziuni, îl atrage cu iscusință și cruzime într-un scenariu machiavelic, de neimaginat!

Recomand cu plăcere acest roman polițist, veți avea parte de o scriitură ingenioasă care vă va cuceri!

Fragment:

„Arăt că un prost” se gândi Flavieres. Se prefăcea că se joacă distrat cu binoclul său de sidef și încerca să pară important și blazat, dar nu se putea hotărî să-și ducă binoclul la ochi pentru a o privi pe Madeleine. În jurul lui erau multe uniforme. Femeile care îi însoțeau pe ofițeri aveau aceeași expresie de satisfacție și mândrie, iar Flavieres le detestă, începuse să urască întreagă armată, războiul și acest teatru prea luxos, plin de o rumoare marțială și frivolă. Când își întoarse capul, îl zări pe Gevigne cu mâinile încrucișate pe marginea lojei. Madeleine stătea puțin mai retrasă, cu capul plecat în mod grațios; părea brunetă, slăbuță, dar Flavieres nu îi distingea decât foarte vag trăsăturile. (…) Oare cum a reușit grăsanul de Gevigne să se facă iubit de o femeie atât de elegantă? Cum a putut ea să-i suporte avansurile? (…) Plin de rușine, cu coada ochiului, o caută pe Madeleine. În penumbra aurită, făptura ei se distingea de parc-ar fi fost un tablou. Mai multe bijuterii îi străluceau la gât, la urechi. Ochii, la rândul lor, păreau că scapără lumini în întuneric. Asculta nemișcată, cu capul înclinat, precum acele necunoscute admirate în treacăt prin muzee, Gioconda, La Belle Ferronniere… Purta pe ceafă o savantă împletitură de păr pe care i se iveau reflexii acaju. Doamna Gevigne…”

Roman ecranizat în 1958 de Alfred Hitchcock, cu James Stuart și Kim Novak în rolurile principale. Un film cu două nominalizări la Oscar.

Cartea ”Vertigo” de Boileau-Narcejac poate fi comandată de pe crimescenepress.ro, elefant.ro, libris.rocarturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

Recenzii și prezentări cărți Editura Crime Scene Press

10 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *