Viața mea în librăria Morisaki de Satoshi Yagisawa, Editura Litera, Colecția Folio – recenzie
Viața mea în librăria Morisaki
(Morisaki shoten no hibi – 2010)
Satoshi Yagisawa
Editura Litera
Colecția Folio
Traducere din limba japoneză de Iolanda Prodan
Nr. de pagini: 224
An apariție: 2023
SATOSHI YAGISAWA (Chiba, Japonia, 1977) locuiește în Tōkyō. Romanul său de debut, Viața mea în librăria Morisaki, a câștigat premiul literar Chiyoda și a fost ecranizat. În prezent, este în curs de publicare în 22 de țări.
Jimbocho, Tokyo. Cartierul librăriilor și al anticariatelor, un veritabil paradis pentru cititorii pasionați. Un colț de lume liniștit și atemporal, aflat la numai câțiva pași de metrou și de marile clădiri moderne ale capitalei. Șiruri întregi de vitrine pline de cărți, noi sau la mâna a doua. Nu toată lumea cunoaște cartierul, oamenii fiind atrași mai cu seama de Ginza sau de miile de lumini din Shibuya.
Deși locuiește de ani buni în Tokyo, Tatako - o față de douăzeci și cinci de ani, cu o viață destul de monotonă - nu a frecventat niciodată acea parte a orașului. Totuși, aici este situată librăria Morisaki, care se află în familia ei de trei generații. O prăvălioară cu cărți, într-o clădire veche din lemn, cu o cameră la etaj, folosită ca depozit. Este regatul lui Satoru, unchiul excentric al lui Tatako. Entuziast și cam zăpăcit, el își dedică viața cărților și librăriei Morisaki, mai cu seamă după ce soția lui l-a părăsit. Spre deosebire de unchiul ei, Tatako s-a lăsat pradă depresiei și nu a mai ieșit din casă de când iubitul ei i-a spus că vrea să se însoare cu o altă femeie. Satoru este cel care îi aruncă un colac de salvare, propunându-i să se mute la primul etaj al librăriei. Tatako, o tânăra câtuși de puțin interesată de lectură, se trezește brusc trăind printre munți de cărți gata oricând să se prăbușească și printre clienți enervanți, care o iau tot timpul la întrebări și îi citează scriitori necunoscuți.
Printre discuțiile din ce în ce mai pătimașe despre literatură japoneză modernă, întâlnirea întâmplătoare, într-o cafenea, cu un necunoscut timid și secretele poveștii de dragoste a lui Satoru, Tatako va descoperi treptat un mod de a comunica și de a relaționa care pleacă de la cărți și ajunge la inimă și un stil de viață mai intim și mai autentic, fără teama de a spune ce gândești și de a lăsa în urmă trecutul.
„Viața mea în librăria Morisaki”, de Satoshi Yagisawa se încadrează în peisajul literaturii contemporane nipone, cu un stil simplu și curat, axat pe transmiterea mesajului, operațiune cumva împletită cu prezentarea unei povești de viață.
Am remarcat încă de la început coperta foarte frumoasă, lucioasă, de calitate. Ce să faci, îmi place tot ce e frumos și recunosc că, deși nu cumpăr și nici nu judec o carte după copertă, totuși ceva frumos îmi produce, din start, o impresie bună și mă atrage.
Personajul-narator se numește Takako și este o tânără de 25 de ani, stabilită de câțiva ani în Tokio, care credea că are o viață destul de bună, pentru cineva fără prea mari frământări existențiale: un serviciu permanent, un apartament închiriat, satisfăcător, și un iubit, coleg la aceeași firmă, cu care împărtășea o relație discretă. Așadar, majoritatea elementelor care definesc un relativ succes în societatea niponă fuseseră bifate. Toate se vor nărui atunci când Hideaki, anterior menționatul iubit îi spune că se va căsători cu o altă femeie, cu un cinism greu de redat. Tânăra nu are de ales și își depune demisia, act cu un impact mult mai dramatic la japonezi. Deodată, ea se vede fără nimic: fără locul de muncă unde lucrase timp de trei ani și fără iubitul cu care își imaginase un viitor împreună.
Cufundată în deznădejde, primește un telefon care se va dovedi providențial: unchiul său, Satoru, pe care nu-l mai văzuse de mulți ani, deși locuia tot în Tokio, o sună, probabil la îndemnul mamei, care locuia în provincie, și o invită pe Takaki să vină o vreme să stea cu el, la librăria Morisaki, afacerea lui de familie. Ea nu are o părere foarte bună despre acest unchi boem, deși în copilărie fuseseră apropiați, însă situația în care se află o determină să accepte oferta.
Takako îl judecă pe Satoru și locul unde avea să locuiască o vreme cu superficialitatea tinerei care a crezut că o viață lucrând în corporație și o relație lipsită de sare și piper erau tot ce îi trebuia. Deloc pasionată de lectură, descoperă librăria fermecătoare de familie ca pe un spațiu demodat, înghesuit de numărul mare de cărți și de mirosul de mucegai și de hârtie veche. Satoru, la rândul lui, îi pare de neînțeles. Acesta locuiește singur, de când a fost părăsit de soție, urmându-și ritualul zilnic de a-și deschide prăvălia de cărți, aflată în mijlocul celui mai mare cartier de librării și anticariate din oraș, apoi socializând cu prietenii săi sau mergând la diverse târguri de cărți și alte activități specifice branșei. El nu locuiește acolo, iar camera de deasupra librăriei, de lângă depozit, o pune la dispoziția lui Takako, atât timp cât aceasta va avea nevoie ca să-și aducă viața pe linia de plutire.
Tânăra începe să lucreze cu jumătate de oră în librăria unchiului, petrecând restul timpului dormind, într-o stare de depresie accentuată. Ușor-ușor însă, încep să se producă schimbări: unchiul o duce să cunoască localul său preferat din apropiere, o cafenea care o cucerește pe loc, iar apoi descoperă ceva ce n-ar fi crezut înainte: plăcerea de a citi.
Într-un mediu foarte diferit de cel în care trăise anterior, își recuperează treptat dorința de a merge mai departe, își găsește un nou serviciu și se mută în alt cartier. Ajunge să dea destul de rar pe la librărie, până când în viața unchiului are loc un eveniment neașteptat, care o va prinde și pe Takako în vârtejul său: reîntoarcerea mătușii Momoko, o femeie volubilă și plină de mister, pe care Satoru o cunoscuse în timpul peregrinărilor sale din tinerețe, tocmai la Paris. Ce suferințe ascunde fiecare element al acestui cuplu neconvențional, vor afla cititorii alături de Takako, care revine astfel în cartierul fermecător inclusiv în cafeneaua preferată, unde va cunoaște un tânăr.
Vă invit să aflați care e povestea lui Satoru și a lui Momoko, ce schimbări se petrec cu Takako și ce decizii ajunge să ia aceasta.
Deși cartea nu are impactul emoțional al altor romane japoneze citite de mine, nici delicatețea descrierilor, totuși posedă un element esențial: un mesaj potrivit pentru categoria celor care cred că un job și o relație superficială sunt de ajuns pentru a te declara mulțumit, pentru care cărțile nu sunt decât obiecte care adună praf, trăind viața din inerție, până când ceva se petrece, ceva menit să ne amintească importanța de a privi lucrurile în profunzime, de a aprecia ideile și gândurile scrise de generațiile din urmă, de a cunoaște oamenii mai bine, atât pe cei pe care credem că îi știm, cât și pe cei care intră în viața noastră și au potențialul să o schimbe. Ce traseu va lua schimbarea, depinde și de destin, dar în cea mai mare măsură, tot de noi.
Când renunţ la ce sunt, devin ce aş putea fi. – Lao Tzu
„ – Când mă gândesc că eu nu fac nimic… Că-mi pierd timpul în fiecare zi…
– Nu cred că-ți pierzi timpul, mi-a răspuns, cu un surâs blând. Uneori, trebuie să ne oprim ca să înțelegem ce ne dorim de la viață. E foarte important să zăbovim un pic, să privim în sufletul nostru. Viața e o călătorie lungă, și uneori trebuie să ne tragem sufletul, ca să ne odihnim. Corabia pe nume Takako, după ce a plutit pe oceanul numit viață, a ancorat la un moment dat la un țărm, și se odihnește înainte să pornească din nou la drum.
– Așa îmi spui acum, dar mă cerți când dorm prea mult, i-am spus, pe un ton malițios.
A izbucnit în râs.
– Omul e o făptură plină de contradicții.”
8 Comments
Oli
Minunata recenzie si recomandare, multumesc, o retin! ❤
anasylvi
Multumesc si eu, cu mult drag, Oli!
Mirela Barbalata
Cartea mi-a atrasa de la inceput atentia prin coperta colorata, vie .
Recenzia invita la lectura, prin urmare voi trece carte pe lista de lecturi viitoare. Multumesc pentru aceasta recomandare, calda si delicata deopotriva!
anasylvi
Are o coperta minunata! E o poveste aparent simpla, dar care ne invata sa trecem de aparente si prejduecati, mai ales cele referitoare la oameni despre a caror viata nu stim mai nimic, chiar daca ne sunt rude.
Carmen Simionescu
Mulțumesc pentru recenzia excelenta. Iar povestea este o adevărată tentatie!❤️
Tyna
Foarte frumoasă recenzia! Mulțumesc mult pentru recomandare!
anasylvi
Multumesc si eu, Tyna, cu multa placere!
anasylvi
Cu mare drag, Carmen!