Delicatese Literare
Recenzii

Viața mincinoasă a adulților de Elena Ferrante, Editura Pandora M, Colecția Anansi Contemporan – recenzie

(La vita bugiarda degli adulti – 2019)

Elena Ferrante

Editura Pandora M

Colecția Anansi Contemporan

An apariție: 2020

Nr. de pagini: 304

Traducere din limba italiană de Cerasela Barbone

Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „Febră Ferrante”.
Este considerată una dintre prozatoarele contemporane cele mai puternice, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.
Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbește într-un stil plin de frumusețe și de forță despre sentimentul de apartenență, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie.

La Editura Pandora M au apărut toate volumele Tetralogiei Napolitane: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă şi cei ce rămân şi Povestea fetiței pierdute, romanele Fiica ascunsă şiIubire amară, precum şi cartea pentru copii Noaptea pe plajă.

Lumea interioară a Giovannei se prăbușește când își aude tatăl spunând că fața ei își pierde drăgălășenia și începe să semene cu cea a disprețuitei mătuși Vittoria. Viața ei devine o căutare chinuitoare a oglinzii în care să se poată vedea cu adevărat. Giovanna se caută pe sine în două orașe înrudite ce se urăsc reciproc: orașul Napoli al înălțimilor și al rafinamentului și același oraș, dar al adâncurilor, un loc al excesului și al vulgarității. Fata se mișcă între cele două realități înainte și înapoi, fără a găsi răspunsuri sau o cale de a se salva, ajungând în schimb la o maturizare pe care nu a dorit-o și care nu e nici pe departe atât de frumoasă pe cât a crezut ea.

„Am crescut într-o lume în care părea normal ca bărbații (tați, frați, iubiți) să aibă dreptul să te lovească pentru a te corija, să te educe ca femeie, în fine, pentru că-ți voiau binele… Puterea masculină, fie că e exercitată în mod grosolan, fie politicos, vrea să ne subordoneze în continuare. Prea multe femei sunt umilite în fiecare zi, și nu doar în plan simbolic.”Elena Ferrante

„Fanii Tetralogiei Napolitane vor regăsi și în acest roman temele la care Ferrante se întoarce obsesiv: tensiunile dintre clasele sociale, suprapunerea frumuseții și a vulgarității, banii, prietenia dintre femei, relațiile dintre mame și fiice.”Times Literary Supplement

Elena Ferrante este un nume care a dobândit o binemeritată faimă internațională, în ciuda faptului că nimeni nu știe cu siguranță cine este persoana din spatele pseudonimului, deși au fost făcute destule speculații pe acest subiect. Ideea că un autor nu trebuie neapărat să se expună ca prezență fizică mi se pare foarte revigorantă, într-o epocă unde aparențele contează destul de mult, iar misterul poate fi o bază bună, se pare, pentru marketing.
Indiferent cine ar fi, de fapt, Elena Ferrante, cărțile sale au dus o părticică din Napoli în toată lumea, fie că vorbim de tetralogia napolitană sau de celelalte titluri, printre care și acesta – „Viața mincinoasă a adulților”. Reacția la cărțile sale este una puternică, aparent cititorul fie se îndrăgostește de stilul ei vibrant, intens, fie îl ocolește, însă nu lasă pe nimeni indiferent.
Aici autoarea aduce în prim-plan povestea unei adolescente napoletane, redată din perspectiva ei, pe parcursul câtorva ani. Giovanna, o fată de 13 ani crescută în lumea bună a orașului Napoli, mai exact în cercurile intelectuale ale părinților săi, ambii profesori, cunoaște un moment de cotitură atunci când tatăl o compară cu sora lui, Vittoria, persona non grata în casa lor. Andrea, tatăl fetei, provenea dintr-o familie săracă din Zona Industrială și ținuse neapărat să se delimiteze de viața lui trecută și de membrii familiei, mai ales de Vittoria, cu care avusese destule conflicte în trecut. Ruptura se datorase unei relații pe care aceasta o avusese cu un bărbat însurat, relație în care Andrea intervenise, dând cărțile pe față soției lui Enzo, Margherita, cu care acesta avea trei copii. După moartea lui Enzo, Vittoria rămăsese neconsolată, implicându-se în viața familiei lui Enzo, mai ales a copiilor, ca și cum ar fi fost mama lor vitregă. Autoarea reia motivul des întâlnit al romanelor sale, în care figura feminină centrală se confruntă cu imaginea femeilor mai în vârstă din familie (mama, mătușa), din aceasta rezultând un factor de tulburare și de zbucium sufletesc.
Giovanna simte nevoia să o cunoască pe această mătușă cu care se presupune că ar semăna, iar întâlnirea se dovedește revelatorie. Vittoria îi provoacă neliniște și stări conflictuale, iar ceilalți locuitori de pe Via del Pascone – fiii lui Enzo, Corrado și Tonino, fiica acestuia, frumoasa Giuliana, logodnicul ei, Roberto Matese sau Rosario Sargente, fiul unui avocat rău-famat ajung să se insinueze în viața tinerei, zi după zi.
Giovanna ajunge să perceapă haosul care caracterizează atmosfera din familie, relațiile bizare care există între părinții săi, Andrea și Nella și cei mai buni prieteni ai lor, Costanza și Mariano, prezenți dintotdeauna în viața ei și cu ale căror fiice crescuse.
Când Giovanna îl cunoaște pe carismaticul Roberto, logodnicul Giulianei, este fascinată de el și trebuie să aleagă între a repeta, sub o altă formă, povestea mătușii Victoria sau de a se desprinde de aceste tare familiale și a-și croi un alt destin.
În acest roman, autoarea alternează scenele din diferitele fațete ale orașului Napoli – accentul nu cade nici pe latura sordidă, nici pe cea rafinată. Elementele de bildungsroman sunt cele care domină și aici, trecerea de la copilărie la maturitate, moment marcant pentru feminitate, o altă temă mult îndrăgită de autoare. Femeia este eroina, fie că vorbim de tânăra Giovanna, de mătușa Vittoria cea plină de contradictii, de Nella cea loială, de rafinata Costanza, Giuliana care se zbate între două lumi, impetuoasa Angela, chiar și fetele sofisticate din Milano, care apar episodic. La fel ca în celelalte romane ale sale, Elena Ferrante aduce în față eroine asumate, pline de vitalitate și pasiune, expunând fără perdea gândurile mai mult sau mai puțin cenzura(n)te, de regulă cu o onestitate frapantă a personajelor sale, chiar și când trăiesc o existență plină de minciuni.
Figura tatălui este din nou una discordantă, fie că vorbim de Andrea, de Mariano sau chiar de defunctul Enzo, bărbați infideli, imperfecți, seducători și meschini deopotrivă, iar tineri dornici să le calce pe urme, precum Corrado sau Rosario, nu sunt deloc puțini.
Acest roman este un bun prilej de a face cunoștință cu stilul Elenei Ferrante, dacă nu doriți să începeți cu tetralogia napolitană, ci cu un roman de sine stătător. Dacă sunteți deja cititori fideli de-ai autoarei, cu atât mai mult recomand romanul, veți găsi în el elementele specifice stilului său care v-au cucerit și înainte.
„În zilele alea eram foarte neliniștită, nu mă simțeam bine, tușeam. Mă consideram oribilă și voiam să fiu tot mai oribilă. Deja de la un timp, înainte să merg la școală, îmi dădeam silința în fața oglinzii să mă îmbrac și să mă pieptăn ca o nebună. Voiam că oamenilor să nu le facă plăcere să stea cu mine, exact așa cum eu incercam în toate modurile să dau de înțeles că nu-mi face plăcere prezența lor. Mă indispuneau toți, vecinii, trecătorii, colegii, profesorii. Mă indispunea mai ales mama cu fumatul ei continuu, cu băutul ei de gin înainte să meargă la culcare, cu văicăreala ei tărăgănată în legătură cu orice, cu aerul ei nici preocupat, nici dezgustat pe care îl căpăta imediat ce ziceam că am nevoie de un caiet sau de o carte. Dar nu o suportam, mai ales, din cauza devotamentului tot mai accentuat pe care de-acum îl arăta față de tot ce făcea sau spunea tatăl meu, ca și cum n-ar fi înșelat-o timp de cel puțin cincisprezece ani cu o femeie care era prietena ei, care era soția celui mai bun prieten al lui. În fine, mă exaspera.”

Cartea Viața mincinoasă a adulților de Elena Ferrante poate fi comandata de pe pandoram.ro

15 Comments

Spune-ți părerea!