Victime neînsemnate de Emma Flint, Editura RAO – recenzie
Victime neînsemnate
(Little Deaths – 2017)
Emma Flint
Editura RAO
An apariție: 2020
Nr. pagini: 416
În 1965, într-un cartier al clasei muncitoare din Queens, New York, Ruth Malone, o mama singură, care lucrează ore întregi ca chelneriță, se trezește și descoperă că ambii ei copii, Frankie Jr. și Cindy, au dispărut. Mai târziu în acea zi, cadavrul lui Cindy a fost găsit într-un loc abandonat, la 800 de metri de casa ei, strangulat. Zece zile mai târziu, cadavrul în descompunere al lui Frankie Jr. a fost găsit. Imediat, toți arată cu degetul spre Ruth. În timp ce poliția investighează crimele, ies la iveală amănunte despre viața lui Ruth. Sticlele goale de whisky și îmbrăcămintea provocatoare împrăștiate prin tot apartamentul ei, grămezile de scrisori de la nenumărați bărbați și agenda cu numere de telefon a lui Ruth fac din ea o bețivă, o femeie ușuratică – și, prin urmare, o mama rea. Detectivul principal, un catolic riguros, trage concluzia evidentă: confruntată cu un divorț și o luptă pentru custodie, Malone a luat viața copiilor ei.
Pete Wonicke, un reporter de tabloid începător, hotărât să-și facă un nume în ziar, începe să cerceteze cazul. Interesul lui Pete în poveste se dezvoltă într-o obsesie față de Ruth și el ajunge să creadă că e ceva mai mult în viața femeii pe care procurorii, presă și publicul au descris-o ca pe o femeie promiscuă. Ruth Malone și-a ucis violent propriii copii, este o victimă a circumstanțelor sau este ceva mai sinistru în joc?
„Victime neînsemnate” de Emma Flint este un thriller psihologic răvășitor, provocator și original, un roman transformat într-o odă închinată pierderii, cu introspecții și personaje defectuoase, dar captivante, o lectură care incită curiozitatea de la prima până la ultima pagină.
Iulie 1965 – New York-Queens
Ruth Malone este o tânăra femeie de douăzeci și șase de ani, care atrage privirile tuturor bărbaților, o femeie voluptoasă, dar plină de vicii: prea multă delăsare, țigări, alcool, bărbați, ceea ce face din ea o desfrânată. Are doi copii pe care-i iubește ca pe ochii din cap, Cindy de patru ani și Frank jr de șase ani, pe care-i crește singură de când s-a separat de soțul ei, Frank Malone. Este chelneriță, lucrează nopțile, lăsându-și copiii încuiați în casă, salariul este de nimic și stă într-un apartament infect dintr-un cartier plin ochi cu femei rele, invidioase, care-o judecă pentru orice gest, apariție sau atitudine, considerând-o ciudată. De ce ar vrea o femeie să muncească nopțile, să lipsească de acasă și să nu-și țină bărbatul lângă ea să fie casnică, întreținută, stând să-și crească copiii? Pentru că ea este diferită, este altfel decât femeile care nu-și doresc de la viață decât un soț și copii. Vrea o altfel de viață atât pentru ea, cât și pentru copiii ei, alt loc unde să trăiască, s-a săturat de sărăcie, de mizerie și de promisiuni deșarte, vrea siguranță, confort și pasiune într-o relație, nu să se simtă prizonieră în propria căsnicie. Frank Malone a reprezentat evadarea ei din mediul toxic de acasă după ce tatăl ei a murit, copiii au venit prea repede, iar Frank nu a știut s-o facă fericită.
Acum se lupta cu fostul soț pentru custodia copiilor și nici în ruptul capului nu vrea să-și cedeze copii unui superficial ca el. Asta înseamnă bani pentru avocat, iar banii nu vin decât dacă muncește, și cum locuri de muncă nu se găsesc pe toate drumurile, meseria de chelneriță asigură minimum financiar pentru supraviețuire. Frank nu se împacă deloc cu ideea că, de când a fost gonit din casă, Ruth este liberă să aibă propria viață. Deși este apreciat de vecini, cultivându-și o imagine de om bun pentru ochii celorlați, este de o gelozie feroce față de toți acei masculi cu care Ruth flirtează la serviciu sau cu care se întâlnește în timpul liber, considerând-o curvă, o mamă denaturată, dar fiind obsedat să o aibă din nou, să o știe lângă el. Pe de altă parte, stilul de viață dezordonat, prejudecățile oamenilor, fac din Ruth o paria, exemplul de „așa nu” pentru moraliștii ei vecini, deși ea nu le acordă absolut nicio atenție, mai presus de orice acest lucru deranjând cel mai tare.
Așadar, avem o femeie tânără, atrăgătoare, cu doi copii pe care-i iubește și pe care-i crește singură, cu un fost soț care ar face orice să rămână lângă ea, dar care nu i-a oferit pasiune niciodată, criticată de toată lumea pentru viață promiscuă pe care o are. Aceasta mamă se trezește într-o dimineață, conștientă că este prea liniște în casă, întră în camera copiilor și constată cu stupoare că aceștia au dispărut! Copiii ei au fost răpiți din camera în care dormeau în timp ce ea dormea în încăperea alăturată.
Din acest moment începe adevăratul coșmar al acestei tinere femei a cărei viață se sfârșește înainte să înceapă. Cadavrul fetiței este găsit printre gunoaie, după câteva ore, iar după alte câteva zile este găsit mort și fiul ei. Poliție, ore chinuitoare de interogatoriu, vinovăția care o apasă, și nimeni nu este interesat de ceea ce simte ea. Toată răutatea, toate privirile dezaprobatoare, toare acuzățiile sunt îndreptate spre ea, o mama rea, care nu a avut grijă de copii și și-a alungat bietul soț. Ruth se încăpățânează cu înverșunare să nu lase să i se vadă suferința care o macină, adoptând o atitudine provocatoare, construindu-și, cu straturi de machiaj și haine, o mască pentru toți ceilalți care o privesc, vecini, polițiști, ziariști, mască de care se debarasează în singurătate când creierul și trupul sunt amorțite de alcool. Atitudinea, senzualitatea mișcărilor, felul în care se arată lumii sugerează provocare, deși ochii, „fereastra sufletului”, sunt goi, lipsiți de viață.
Cine spune că dacă se aranjează și se îngrijește când iese din casă, nu suferă? Casnicele cartierului invidioase pe curajul ei de a fi altfel. Cine spune că trebuie să stea închisă într-o căsnicie lipsită de pasiune, lângă cineva care o vrea legată cu lanțuri de el? Aceleași femei ofilite, încătușate în propriile relații. Este adevărat însă că subtilitatea nu face parte din comportamentul lui Ruth, drept urmare i se lipsește eticheta de femeie desfrânată, vicioasă, imorală.
Ancheta în cazul copiilor Malone este condusă de un detectiv obsedat de femeile care-și afișează senzualitatea, care vrea să-i dea o lecție de moralitate lui Ruth, hărțuind-o, jignind-o, creând presiune și adâncind sentimentul de vinovăție care o împovărează. Paralel cu ancheta zelosului detectiv care caută insistent orice urmă prin care s-o învinuiască pe Ruth de moartea copiilor ei, ziaristul Pete Wonicke, reporter la ziarul Herald, conduce propria lui investigație. Venit dintr-un mic orășel uitat de lume, a vrut să-și depășescă condiția și limitele, găsind în New York orașul perfect în care să-și împlinească visele.
Criza locurilor de muncă îl determina să țină cu dinții de postul său de reporter începător, așa că se zbate să găsescă o știre importantă care să-i propulseze cariera jurnalistică, iar știrea o găsește în Queens, în cazul dublului asasinat al copiilor Malone. Tânărul reporter nu vrea să o judece pe Ruth după aparențe, fiind însă și incitat de personalitatea acestei femei atrăgătoare, mai ales că toată lunea o acuză și toți plâng de mila fostului soț. Pete reușește însă să vadă dincolo de machiaj, atitudine, imoralitate, o femeie cu stimă de sine inexistentă, măcinată de durere și tristețe, care-și ascunde suferința în depravare.
Așadar, poliția o consideră pe Ruth vinovată, tânărul ziarist nu este atât de sigur de această vinovăție, cei care spun că „o cunosc” sunt malefici, iar în acest coșmar există o persoană dementă care frânge vieți. Să fie Ruth, să fie altcineva?
Vă invit să aflați povestea lui Ruth Malone și să descoperiți enigma din jurul morții copiilor ei, citind acest thriller antrenant, penetrant emoțional, pe care-l recomand cu plăcere.
Citate:
„Își văzu abdomenul gol, lăsat, vergeturile, coapsele cu coajă de portocală, erupția de pe coapsă, câteva fire de păr la gleznă, sânii căzuți de-o parte și de cealaltă și mirosul acela bolnăvicios, murdar. Fix ca o cățea în călduri, așa-i? Fix ca o curvă. Era dezgustătoare. Era un monstru”.
„Lumea ei era înconjurată de o negură a durerii.(…) Vocile se auzeau înăbușit, de-abia ajungeau la ea în durerea aceea apăsătoare, iar ea nu putea să scoată niciun cuvânt pe gură. (…) Nu, nu voia să mănânce. Nu voia să se întindă. Nu voia să se roage. Nu voia să fie atinsă. Tot ce putea să facă era să se țină cu ghearele de iepurașul de pluș al lui Cindy, pe care îl strângea la piept în durerea ei. Nu existau cuvinte care să o poată consola. Asta era suferința ei, iar oasele și răsuflarea ei deveniseră și ele durere”.
12 Comments
Mirela Barbălată
Ooo, ce subiect incitant! Dur și trist, înfricoșător dar și captivant!
Mulțumesc pentru frumoasa și incitanta recomandare!
familiasimionescuyahooro
Cu mult drag, Mirela, multumesc!❤
anasylvi
Un subiect intens si foarte trist. Ai transmis multa emotie prin recenzie, pare sa fie un thriller care atinge si o zona a prejudecatilor de tot felul, intr-o epoca de varf pentru ele.
familiasimionescuyahooro
Multumesc, Ana, cu drag!❤
Daniela Balan
O carte interesantă ! Foarte frumoasă,tentantă și captivantă recenzia! Felicitări ❤️
familiasimionescuyahooro
Multumesc, Daniela, cu drag!❤
Tyna
Un subiect sensibil și o carte deosebit de intensă și tulburătoare! Ai transmis foarte multă emoție în recenzia ta! Mulțumesc mult pentru recomandare!
familiasimionescuyahooro
Multumesc mult , Tyna, cu mare drag!❤
Oli
Ce poveste trista! Minunat ai surprins actiunea, prejudecatile, atmosfera cartii, felicitari Carmen, o recenzie foarte frumoasa si sensibila! Multumesc pentru recomandare, m-ai facut foarte curioasa in privinta deznodamantului!
familiasimionescuyahooro
Multumesc mult, Oli, cu mare drag!❤
Geo
O carte dura. Recenzia este tare intriganta, dar nu pot spune ca sunt tentată să citesc cartea. Mulțumesc pentru recomandare, Carmen.
familiasimionescuyahooro
Cu mult drag, Geo!❤