Vox de Christina Dalcher, Editura RAO – recenzie

12

Vox

(Vox – 2018)

Christina Dalcher

Editura Rao

Traducerea: GRAAL SOFT

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 408

“Electrizantul roman de debut al Christinei Dalcher, amplasat într-un viitor nu foarte îndepărtat și scris în genul operei distopice a lui Margaret Atwood, “Povestea slujitoarei”, supune atenției noastre următoarea problemă: dacă numărul cuvintelor pe care le putem folosi zilnic ar fi serios limitat, ce am face pentru a fi auziți? Lumea distopică a Christinei Dalcher este una apocaliptică: populația este condusă de un guvern care deține puterea absolută, iar președintele este orchestratorul noii ordini a Purilor, o mișcare creștină și politică fundamentalistă.
“Vox” evidențiază într-o manieră cutremurătoare importanța comunicării, precum și pericolul îndoctrinării și al radicalizării oamenilor.”
“Inteligent, tulburător și plin de suspans.” — Lee Child
“Un roman care te paralizează.” — O, The Oprah Magazine

Vox” este un thriller suspans distopic, alert și care te ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii. Cu un subiect care te cutremură și îți dă de gândit, romanul Christinei Dalcher este impresionant.
Tu cum ai reacționa dacă, brusc, lumea ta ar fi dată peste cap de faptul că ești femeie și că nu ai voie să vorbești — fiindu-ți monitorizate cuvintele clipă de clipă? Te-ai descurca cu doar 100 de cuvinte pe zi?
“Am devenit o femeie a vorbelor măsurate.”
O lume în care femeile sunt ținute în frâu de această contorizare a cuvintelor zilnice, impuse de un guvern despotic și opresiv; “Vox” ne oferă o privire dintr-un unghi diferit, asupra unui viitor posibil.
“Sonia îmi zâmbește când o învelesc cu pătura. Ca de obicei, nu există nicio poveste înainte de culcare, nicio Dora exploratoarea, niciun Pooh și niciun Piglet, niciun Peter Iepurașul și nici aventurile sale în cultura de salată a domnului McGregor. Este înspăimântător ce a ajuns să accepte Sonia drept normalitate.”
Romanul “Vox” este cartea care ne face să ne înfiorător de teama unui asemenea viitor.

O lectură grea, care produce suferință și care, totuși, captează atenția prin acțiunea care capătă noi dimensiuni odată ce povestea începe a se desfășura.
“Gândiți-vă! Gândiți-vă unde vă veți afla — unde vor fi fiicele voastre — atunci când instanțele vor da ceasul înapoi. Gândiți-vă la cuvinte precum “permisiunea soțului” și “permisiunea părintelui”. Gândiți-vă că vă treziți într-o dimineață și descoperiți că nu mai aveți voce în nicio privință.”
O realitate alternativă sumbră s-au dovedit a fi cuvintele acestei femei…
Romanul “Vox” debordează de trăiri și sentimente, gânduri ce se așează direct în sufletul cititorului.
“Poți să îi iei multe unei persoane — banii, locul de muncă, stimularea intelectuală, orice. Poți să îi iei chiar cuvintele, fără să îi schimbi totuși esența. Însă dacă îi iei camaraderia, vorbim despre cu totul și cu totul altceva.”
În “Vox” tăcerea poate fi asurzitoare! Poate face lumea să-și găsească curajul de a riposta, de a se opune readucerii femeii la stadiul de om lipsit de cele mai elementare drepturi.
Universul descris în această distopie este unul înfiorător, dacă mă gândesc cât îmi place mie să vorbesc, să citesc… să comunic. Și cum ar fi să stau minut de minut să-mi monitorizez fata pentru a mă asigura că nu depășește numărul de cuvinte aprobate zilnic?
Jean duce această viață, cu toate că are amintirile unor vremuri cu mult mai bune. Sonia, fiica sa de doar 6 ani, nu mai are nimic. Nu își aduce aminte cum era să vorbești liber, să te joci sau să cânți. Iar mama ei suferă…
Jean fusese medic, împreună cu o echipă studia un ser pentru vindecarea afaziei. În momentul desfășurării acțiunii, acest drept i-a fost luat. Acum este obligată să stea acasă, să aibă grija casei, a copiilor și a soțului. Fetița ei avea dreptul la doar o singură materie de studiu — matematica.  Doar de aceasta aveau nevoie fetele pentru a îngriji o gospodărie.
Toată familia pare să accepte noua lege, să fie de acord cu ea, doar Jean nu reușește să se conformeze…
Totul este pe cale să se schimbe!
Iar Jean are contribuția ei, sau o poate avea.
Datorită performanțelor sale în domeniul medical, Jean este recrutată pentru a lucra din nou la serul pentru afazie… Directivele vin direct de la Casa Albă! Ca răsplată pentru acest serviciu este plătită și i se va scoate brățara-contor, doar că nu și Soniei… Acesta este momentul în care femeia se dezlănțuie, din iubire pentru fiica ei.

Pe măsură ce citim cartea, realizăm că aceasta este o lume a bărbaților, unde aceștia vor să se simtă puternici… și, fie vorba între noi, femeile moderne reprezintă o amenințare pentru ei. Drept dovadă, doar sexul slab beneficiază de această îngrădire a libertăților, bărbații nu poartă brățări…
Dar greșelile fiecăruia dintre ei vor avea repercusiuni. Și fiecare va suferi în felul său, își va izbăvi păcatele. Iar speranța va fi mereu în fața lor!
Având o familie, cu soț, trei băieți și o fată, Jean se simte din ce în ce mai revoltată de întreaga situație. Cu atât mai mult cu cât observă că fiul ei cel mare crede din ce în ce mai mult în această nouă ordine.
Și dacă ne gândim că totul are baze religioase, fiecare lege are la bază un citat din Biblie sau Scriptură… Istoria, de-a lungul timpului, s-a angajat să ne arate că, până și în numele religiei s-au purtat războaie sângeroase, cu pierderi de vieți omenești și fără nici un rezultat cu adevărat semnificativ. Aparte doar de faptul că unii își doresc să aibă acces la putere.
“— Bine, atunci. Își toarnă și el un pahar, apoi trântește sticla pe bufet cu suficientă forță încât să mă doară urechile. Nu accepta postul. Vom repara aerul condiționat când voi fi plătit săptămâna viitoare; poți să îți pui nenorocita aia de brățară la loc și totul va fi la fel ca azi-dimineață.
— Du-te dracului!
E furios, rănit și frustrat. Totuși, nimic din toate acestea nu justifică cuvintele pe care le  rostește mai departe, cuvintele pe care nu și le va mai putea retrage niciodată, care taie mai adânc decât orice ciob de sticlă spartă și care mă fac să sângerez peste tot.
— Știi ceva, iubito, mă întreb dacă nu cumva era mai bine când nu vorbeai.”
Temperamentul obedient și lipsit de personalitate, ușor îndoctrinat, al soțului ei; o face pe femeie să realizeze un lucru trist. Este convinsă că nu-și mai iubește soțul. Ba mai mult, se întreabă dacă l-a iubit vreodată cu adevărat…
Un roman al cunoașterii de sine, al prieteniei cu tine însăți și a trăirilor interioare.
“Vox” nu este o carte despre opresiunea femeii, despre readucerea ei la stadiul de gospodină, ci este mai mult de atât. Este romanul care-i face pe bărbați să se simtă puternici, neamenințați. Este despre curajul de a lupta contra opresiunilor, a nedreptății.
O lectură edificatoare din multe puncte de vedere.

Cartea Vox de Christina Dalcher poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți SF

About Author

12 comentarii

  1. Alina Geambasu on

    Sincer, am evitat cartea până acum.Si totusi există curiozitatea… Recenzia ta sună tare îmbietor. Poate ii dau o șansă acestei cărți. Felicitări!

  2. Foarte buna recenzia, felicitari! Un subiect intr-adevar puternic. Eu am totusi speranta ca omenirea isi doreste evolutia si nu asa ceva, mai rau decat in Evul Mediu, pentru ca genul asta de decizii nu saboteaza doar pe cel care sufera opresiunea, ci si pe opresor, neaducand de fapt beneficii nimanui.

  3. Ce subiect cu totul aparte! O carte ca un semnal de alarma. Felicitari Geo, foarte tentanta si frumoasa recenzia! Sper ca se termina pe o nota pozitiva, altfel ar fi prea descurajanta perspectiva…

  4. Foarte frumoasă și convingătoare recenzie! Felicitări! Un subiect deosebit de interesant! Mulțumesc mult pentru recomandare!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: