Delicatese Literare
Recenzii

Vrăjitoarea de Camilla Läckberg, Seria Fjällbacka, Editura Trei – recenzie

Vrăjitoarea

Camilla Läckberg

Editura Trei

An apariție: 2018

Nr pagini: 816

Seria Fjällbacka

Titlu Original: Haxan

Traducere: Ioana Ghisa

Seria FjällbackaFjällbacka Series:

1. Prințesa ghețurilor – Isprinsessan/ The Ice Princess – 2004 – recenzie

2. Predicatorul – The Preacher – 2004 – recenzie

3. Cioplitorul în piatră – Stenhuggaren – 2005

4. Piază rea – Olycksfågeln – 2006

5. Copilul german – The Hidden Child – 2007

6. Sirena – Sjöjungfrun/ The Drowning – 2008

7. Paznicul farului – Fyrvaktaren – 2009

8. Făuritoarea de îngeri – Änglamakerskan – 2011

9. Îmblânzitorul de lei – Lejontämjaren – 2014

10. Vrăjitoarea – Häxan – 2017 – recenzie

Camilla Läckberg este cea mai de succes autoare suedeză. Cărțile ei s-au vândut în 20 de milioane de exemplare. A publicat zece romane crime, patru romane polițiste, două cărți de bucate și șase cărți pentru copii. Seria de romane plasate în Fjällbacka, orașul natal al Camillei Läckberg, e publicată în peste 60 de țări. Prințesa ghețurilor, romanul ei de debut, s-a vândut în peste 4 milioane de exemplare. După cărțile ei s-au realizat șase filme de televiziune, iar romanul Copilul german a stat la baza unei ecranizări pentru cinema cu același nume. Mai multe episoade TV sunt în producție.

La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut: Prințesa ghețurilor, Predicatorul, Cioplitorul în piatră, Copilul german, Sirena, Paznicul farului, Făuritoarea de îngeri, Îmblânzitorul de lei.

Vrăjitoarea leagă trei perioade diferite și face paralele tematice interesante. Läckberg descrie într-un mod convingător și terifiant cum fiecare perioadă a avut propria vânătoare de vrăjitoare, oferindu-ne totodată un thriller extrem de alert – Skånska Bagbladet

Vrăjitoarea este o poveste întunecată din mai multe puncte de vedere: mai violentă decât și-ar putea imagina cineva și una în care oamenii tineri suferă cel mai mult – Goteborgs-Posten

O împletire unică și paradoxală a aspectelor terifiante și prietenoase ale genului crime – The Guardian

Viața de familie și brutalitatea sunt subiectele preferate ale Camillei Läckberg. Intriga e condusă cu o mână sigură, iar ritmul e trepidant…

O sondare expertă a laturilor întunecate ale psihicului uman – Sunday Times

Camilla Läckberg se află în topul celor mai buni autori scandinavi de literatură crime – The Times

UN COPIL DISPĂRUT

Când o fetiță de patru ani dispare în vecinătatea orașului Fjällbacka, locuitorii sunt cuprinși de groază. Cu treizeci de ani în urmă, o fetiță a dispărut în același loc și a fost găsită moartă.

O CRIMĂ

La acea vreme, două adolescente au fost acuzate de uciderea ei. Să fie într-adevăr o coincidență că una dintre fete – acum o actriță faimoasă – tocmai s-a întors în orașul Fjällbacka? Inspectorul Patrik Hedstrom începe să investigheze cazul, ajutat de soția sa Erika Falck, scriitoare de romane polițiste de succes.

O COMUNITATE DEZBINATĂ

Dar pe măsură ce Patrik și Erika fac cercetări tot mai adânci, adevărul devine și mai întunecat, fiindcă se pare că toată lumea din acea comunitate strâns unită are un secret. Curând, vor trebui să se confrunte cu faptul că s-ar putea să ascundă un criminal în mijlocul lor…

„Nu lăsaseră interdicția de a se vedea să le pună vreo piedică. Devenise un joc captivant să se întâlnească pe furiș. Erau ele două contra restul lumii. Nimic nu ar fi putut să le despartă. Cât de naive fuseseră. Niciuna nu înțelesese gravitația situației. Nici măcar în acea zi în camera de interogatoriu. Fusese înconjurată de o armură despre care credea că o proteja, că nu lăsa nimic să li se întâmple.”

Nici nu știu cum să încep această povestire. Cred că este prima carte ce o citesc, cu o poveste atât de complexă și atât de înfiorătoare.

Înainte de a începe acest roman trebuie să te asiguri că ai mintea odihnită, că ai suficient timp la dispoziție și că ești pregătit pentru aspecte cutremurătoare. Este prima carte a autoarei citită și am să mă gândesc de două ori înainte de a o citi pe următoarea.

Acțiunea se petrece într-un orășel din Suedia numit Fjällbacka. În această poveste veți afla întâmplări petrecute în anul 1672, adică în urmă cu mai bine de trei sute de ani, întâmplări petrecute în urmă cu treizeci de ani și povestea tragică a prezentului. Cele trei perioade au în comun o vânătoare a vrăjitoarelor, o poveste întunecată și multă suferință. Pe parcursul cărții întâlnim extrem de multe personaje. Despre cele secundare nici nu mă încumet să vă povestesc ceva, mi-ar fi imposibil. Ca și personaje principale îi vom cunoaște pe:

Patrik- inspector în poliție, căsătorit cu Erika, o scriitoare de romane polițiste.

Familia Berg- Eva și Peter împreună cu fetița lor Nea

Hellen împreună cu fiul ei Sam

Marie și fiica acesteia Jessica

Sanna – sora micuței Stella împreună cu fiica sa Vendela

În urmă cu treizeci de ani, într-o după amiază de iulie, micuța Stella în vârstă de patru anișori este dată dispărută. Ulterior, corpul micuței a fost găsit lângă lac. Acuzate de uciderea fetiței se făceau vinovate cele două minore Hellen și Marie în vărstă de treisprezece ani, ce aveau grijă de ea în acea zi. Familiile fetelor ucigașe erau foarte cunoscute în societate. Părinții lui Hellen erau cunoscuți în lumea afacerilor și în viața mondenă. Familia lui Marie se situa la polul opus. Aceasta era cunoscută pentru bătăi, alcool și furturi. Tocmai din cauza acestor diferențe, fetelor le-a fost interzis să mai petreacă timp împreună. Acest aspect nu a contat foarte mult pentru ele și au continuat să se întâlnească pe ascuns.

Deși inițial cele două au mărturisit că sunt vinovate și că au lovit fetița până ce aceasta a decedat, ulterior și-au retras orice declarație. La acea vreme fetele au fost separate și trimise fiecare pe drumuri diferite. Au suferit mult pentru că între ele era mai mult decât o simplă prietenie. Un pic ciudate pentru vârsta lor, aș zice eu.

Soții Strand, părinții Stellei, nu au suportat durerea și au murit rând pe rând. În urma lor a rămas cealaltă fiică, Sanna, ce a fost nevoită să crească și să locuiască alături de unchiul și mătușa ei. Niciodată nu s-a simțit iubită și niciodată nu s-a mai simțit acasă.

Acum, la treizeci de ani de la marea tragedie, avea propria facere, o mică florărie cu grădină proprie, suficient pentru a se întreține pe ea și pe fiica sa Vendela. Sanna obișnuia să compare oamenii cu florile iar dacă Stella ar fi trăit, aceasta ar fi fost cu siguranță un trandafir.

Hellen fusese căsătorită cu un bărbat de vârstă cu tatăl său și prieten al acestuia. Avea acum un fiu pe nume Sam și o căsnicie nu tocmai fericită.

Iar Marie era realizată pe plan profesional dar nu și sentimental. Deși o avea acum pe fiica ei Jessie, iubirea ei rămăsese acum treizeci de ani în acest oraș. V-ați dat seama, nu? Era vorba de Hellen. Devenită acum o actriță de succes, revine în oraș pentru a filma o peliculă.

În ferma care au locuit Sanna și Stella alături de părinții lor, locuia acum familia Berg: Eva,Peter și fetița lor, Linneea, alintată de ei Nea. În momentul când cumpăraseră ferma, se vorbise mult despre tragedia prin care trecuse cealaltă familie. Dar ei nu erau superstițioși și le era bine în această casă, iar micuța Nea se bucura nespus de mult de plimbările prin pădure.

Într-o după amiază, poliția înregistrează o nouă sesizare de dispariție. Istoria se repetă: o fetiță de patru ani ce locuia la ferma ce aparținuse în trecut familiei Strand, este dată dispărută. Este vorba de micuța Nea. O fetiță de aceeași vârstă, dispărută de la aceeași fermă aducea multe semne de întrebare atât pentru polițiști cât și pentru locuitorii orașului. Poate era coincidență sau nu, dar toate se întâmplau acum, odată cu întoarcerea lui Marie.

Inspectorul Patrik este chemat din concediu iar învestigațiile încep în forță. La căutări participă echipe autorizate și câini antrenați, locuitori ai orașului și chiar o tabără de refugiați din Siria, ce fuseseră nevoiți să-și părăsească locuințele pentru a se salva pe ei și familiile lor. Erau gata să contribuie cu orice într-o țară ce avea să-i accepte.

Cel care găsește corpul micuței este aceeași persoană care în urmă cu treizeci de ani găsea și corpul micuței Stella. În același loc și cu aceleași urme de lovituri.

Părinții lui Nea primesc cumplita veste că fiica lor a fost omorâtă, iar liniștea pe care sperau să o găsească la această fermă a apus pentru totdeauna. Blestemul vrăjitoarei se făcea simțit.

„Am fost atâta timp îngăduitori, vorbi Preben, iar vocea lui își găsea atât de minunat ecoul între zidurile de piatră ale bisericii. Însă nu va dura mult până Satana își va înfige ghearele în copiii și în femeile noastre și în mica noastră parte de lume. Vasăzică, rogu-vă fiți cu băgare de seamă. Semnele se vor găsi acolo. Vegheați cu ochiul treaz al Domnului asupra nevestelor, fiicelor, servitoarelor, vecinilor, soacrelor sau surorilor voastre. Cu cât găsim mai devreme aceste mirese ale diavolului printre noi, cu atât mai repede putem să lovim și noi și să îl oprim pe Satana să sălășluiască printre noi.”

Cele două femei, Hellen și Marie, devin acum principalele suspecte. Sunt audiate rând pe rând, atât ele cât și restul familiilor. Perchezițiile continuă inclusiv la fermă, pentru că și părinții lui Nea sunt pe lista suspecților. Întrucât cele două cazuri par identice, poliția redeschide și cazul „Stella” iar ancheta se dovedește a fi din ce în ce mai grea și fără un răspuns.

Patrik apelează din nou la ajutorul soției sale, Erika. Aceasta lucra la propria sa carte ce avea ca subiect moartea Stellei. În toți acești ani, Erika a strâns material și deținea informații ce le putea fi de ajutor polițiștilor. O roagă să meargă la secție și să povestească tot ce știe. De multe ori cărțile Erikăi au ajutat la soluționarea unor cazuri nerezolvate.

Poliția primește un telefon anonim, cum că în tabăra refugiaților s-ar afla dovezi care-l încriminează chiar pe un locuitor al taberei. În urma verificărilor, poliția găsește în locuința unui bărbat o pereche de chiloți albaștri, identici cu cei pe care-i purta Nea în ziua dispariției. Erau chiloți cu motive din „Regatul de gheață” plini de sânge. Bineînțeles că totul a fost plasat pentru a duce poliția în eroare și că altineva era vinovatul.

Cu cât înaintăm în poveste cu atât ne aventurăm și mai mult spre necunoscut.

”- Priviți mai întâi filmul și vedeți dacă descoperiți singuri, dacă nu, ne mai uităm odată și vă arăt.

Toți studiară ecranul cu maximă atenție. Se vedea o imagine panoramică a fermei, cu filmări înainte și înapoi ale casei, curții, hambarului, oamenilor care se adunaseră…

  • Acolo, zise Gosta. Pe suportul de rufe. Vedeți?

Se aplecară un pic mai mult în față.

  • Chiloți albaștrii! izbucni Paula. Sunt chiar acolo.

  • Exact!

Gosta își prinse mâinile după ceafă.

  • Nea nu i-ar fi putut avea pe ea când a dispărut, pentru că erau atârnați la uscat în timp ce noi o căutam.

  • Așadar, cu alte cuvinte, cineva i-a furat de pe suport și i-a plasat la Karim. Iar apoi a dat un telefon anonim.”

În timp ce tot orașul este cuprins de teamă și așteaptă ca vinovatul să fie prins, Sam și Jessie își trăiesc propria lor poveste. O poveste de dragoste. Relația lor era una specială și amândoi simțeau cum erau urmăriți de trecutul mamelor.

„Ochii albaștrii o priveau îndelung și știa că putea avea încredere în el. Erau ca doi veterani răniți care trecuseră prin același război și nu aveau nevoie de cuvinte ca să-și comunice ce trăiseră. Ceea ce făcuseră mamele lor lăsase urme în amândoi.”

Jessie află de la Sam de comportamentul violent ce îl avea tatăl său asupra lui. În urma loviturilor ce le primea frecvent, părți ascunse ale corpului îi erau pline de urme vizibile.

Pe Vendela, fata lui Sanna, am perceput-o de o răutate ieșită din comun. Era considerată vedetă în gașca ei și era capul răutăților. Dorește să se răzbune pe Jessie pentru faptele mamei sale și, mimând o falsă dorință de împrietenire și cunoaștere, reușește să i se bage în suflet. Deși Sam o sfătuiește să nu cadă în plasă, Jessie nu-l ascultă și merge la o petrecere dată de gașca veselă. Ajunsă aici este îmbătată iar mai apoi batjocorită. Este dezbrăcată, trupul îi este marcat cu cuvinte de genul „Curvă” și „Târfă”, iar mai apoi este fotografiată și violată.

Pentru aceste lucruri, Sam declară răzbunare.

În hambarul familiei Berg, poliția găsește un ambalaj de ciocolată. Aceeași ciocolată pe care medicii legiști au găsit-o în burtica fetiței, și aceeași ciocolată ce se afla în casa lui Hellen. Hellen se declară vinovată de uciderea lui Nea. Aflând aceste lucruri, Marie se decide să spună tot ce știe și a păstrat ascuns în toți acești ani.

Odată cu ambalajul ciocolatei ies la iveală și pete de sânge, acum spălate cu mare atenție dar și zvonuri cum că Peter, tatăl fetiței, este un bărbat extrem de violent la băutură.

Sam se ține de cuvânt și, împreună cu Jessie, pune la cale un plan bine stabilit și astfel la centrul comunitar are loc o mare tragedie. O tragedie ce lasă orașul mai sărac și mai însângerat.

Marie, Hellen și Sanna sufereau acum pierderea propriilor copiii.

Poate că poveștile despre vrăjitoare ce circulau în trecut aveau și un sâmbure de adevăr. Se povestea adesea despre arderea lor, despre sabatul vrăjitoarelor și împreunarea lor cu necuratul. Odinioară, femeile suspectate că ar fi vrăjitoare, erau legate și aruncate în apă, iar cele ce pluteau la suprafață, acelea erau vrăjitoare adevărate.

Dar acum, într-un prezent ce seamănă tot mai mult cu un trecut, blestemul unei vrăjitoare, vechi de peste trei sute de ani a făcut din nou victime.

Cea care face lumină în cazul „Stela” dar și în cazul „Nea” este chiar Marie. Ea a știut tot timpul cum au stat lucrurile și, în numele dragostei, a pledat chiar vinovată la acea vreme.

„Stella și Linneea semănau în multe privințe. Trăiau o viață plină de fantezie și aventură, într-o lume restrânsă la o fermă, lângă o pădure. Stella adora pădurea. Evada acolo cât de des era posibil și se juca cu uncheșul ei verde, real sau imaginar, nu vom știi poate niciodată. Nu toate întrebările și-au găsit răspunsul și nu putem decât bănui și presupune. Locul favorit al Linneei era hambarul. În liniștea și penumbra lui se juca cât de des putea. Prietenul ei cel mai bun nu era unul imaginar, ci pisica familiei. Pentru Stella și pentru Linneea nu existau limite. Imaginația le putea purta oriunde. Erau încrezătoare. Erau fericite. Până într-o zi când au dat de cineva care a vrut să le facă rău. Aceasta este povestea Stellei și a Linneei. Este povestea a două fete mici care au aflat prea devreme că lumea nu e mereu bună.”

Nu pot să vă dezvălui eu cine este criminalul fetelor sau criminalii. Aș strica tot farmecul acestei povești palpitante și sângeroase. Dacă sunteți curioși veți descoperi singuri, citind cartea!

Mulțumim Editurii Trei pentru cartea Vrăjitoarea de Camilla Läckberg, oferită pentru recenzie

Cartea poate fi comandată de pe libris.ro, elefant.ro, edituratrei.ro, cartepedia.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

28 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *