Warcross vol.1 Jucator. Vânător. Hacker. Pion de Marie Lu, Editura Leda Edge – recenzie

Warcross vol.1 Jucător. Vânător. Hacker. Pion

(Warcross – 2017)

MARIE LU

EDITURA CORINT / LEDA EDGE

Traducere: Iulia Dromereschi

367 pagini

• Seria Warcross

1. Warcross – Editura Leda Edge – Warcross – 2017

2. Wildcard – Editura Leda Edge – Wildcard – 2018 – recenzia

CÂND UN JOC NUMIT WARCROSS CAPTEAZĂ ATENŢIA ÎNTREGII LUMI, O FATĂ ÎŞI CROIEŞTE DRUM ILEGAL ÎN CELE MAI ASCUNSE COTLOANE DIGITALE.

Pentru milioanele de utilizatori care se loghează în fiecare zi, Warcross nu e un simplu joc, ci un mod de viață. Obsesia a început cu zece ani în urmă, iar fanii s-au întins acum pe întregul mapamond. Unii se grăbesc să scape de realitate, iar alții speră să facă profit.

Zbătându-se să supraviețuiască, tânăra hackeriță Emika Chen lucrează ca vânător de recompense, urmărind jucători care pariază ilegal pe Warcross. Dar competiția este nemiloasă, iar supraviețuirea, deloc ușoară. Ca să facă rapid rost de bani, Emika își asumă un risc și intră ilegal în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross, însă alunecă accidental în plină acțiune și se transformă peste noapte în subiect de senzație. Convinsă că va fi arestată, Emika este șocată când, în schimb, primește un apel de la misteriosul creator al jocului, tânărul miliardar Hideo Tanaka. Oferta este de nerefuzat: el are nevoie de un spion în turneul de anul acesta, pentru a descoperi originea unei probleme de securitate, și dorește ca Emika să preia acest rol. Cât ai clipi, tânăra e transportată la Tokio și aruncată într-o lume a faimei și bogăției, la care îndrăznise numai să viseze. Curând, însă, investigațiile sale dezvăluie un complot sinistru, cu urmări grave pentru întregul imperiu Warcross. 

În acest thriller SF, autoarea Marie Lu creează o lume captivantă, fermecătoare, în care să alegi în cine să ai încredere poate fi cel mai periculos pariu dintre toate.

Un prim volum excepțional al unei serii cyberpunk, punctat de momente romantice și întorsături de situație demne de un thriller. – KIRKUS REVIEWS

Dacă v-au plăcut trilogia Jocurile foamei și filmul Avatar, cu siguranță veți îndrăgi și această serie, care sper să fie ecranizată la rândul ei.

Warcross este o carte extraordinar de bine realizată, care te proiectează într-o lume fantastică și ultratehnologizată, pompându-ți o infuzie de adrenalină de la prima până la ultima pagină. Detaliile sunt minuțios descrise și atât de bine susținute încât ai impresia că iei parte la acțiune. Odată ce ai început cartea, nu o poți lăsa din mână, citind fiecare pagină cu sufletul la gură, abia așteptând să vezi ce se mai întâmplă.

Personajele sunt bine construite, fiecare cu o individualitate și o personalitate aparte, cu propriile calități și slăbiciuni. Totuși, fiecare dintre ei pare că are ceva de ascuns, un trecut misterios care i-a motivat să ajungă ceea ce sunt. Autoarea a lăsat intenționat multe elemente în suspensie, secrete neelucidate pe care sperăm să le descoperim în volumele următoare.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Emika Chen, o tânără de optsprezece ani, cu părul în toate culorile curcubeului și unul din brațe tatuat – fiecare desen având o semnificație aparte, pe care o îndrăgești imediat.

Emika este un personaj memorabil, bună, altruistă, pasională, inteligentă, capabilă și automotivantă, în ciuda faptului că viața nu fusese deloc blândă cu ea până la această vârstă.

Mama lui Emika o părăsise pe când ea era mic copil, ea rămânând în grija tatălui, un om bun și altruist, un pictor plin de talent dar fără niciun simț practic. Multe din principiile de viață ale Emikăi i-au fost insuflate de tatăl său, care a încurajat-o mereu să nu-și piardă speranța, întrucât orice problemă are o soluție.

”Orice lacăt are o cheie.

Orice problemă are o soluție.”

Totuși, nu existase nicio soluție în cazul bolii nemiloase care-i răpise tatăl când ea avea doar unsprezece ani și nici la plata datoriilor uriașe pe care tatăl ei le acumulase pariind la jocurile de noroc.

Viața Emikăi s-a înrăutățit grav după ce a fost preluată într-un centru de plasament, nimănui nepăsându-i de ea, ea căzând într-o depresie profundă, slăbind tot mai rău și acumulând tot mai multe absențe la școală. O situație foarte tristă, dar atât de veridică!

”De ce mi-ar fi păsat, oricum? Tata se dusese, iar eu eram extrem de obosită. Poate că ceața din pieptul meu ar fi putut crește, din ce în ce mai deasă, până m-ar fi înghițit cu totul într-o zi, și aș fi putut dispărea și eu. Așa că zăceam ghemuită, privind picăturile de ploaie care loveau în geam, vântul care trăgea de siluetele crengilor, întrebându-mă cât va dura până când își vor da seama că nu sunt nici de data asta la școală.”

O emisiune auzită la radio despre Hideo Tanaka, un adolescent genial de doar paisprezece ani, avea să-i marcheze însă decisiv destinul, scoțând-o din starea de amorțeală și dându-i un nou imbold de a trăi cu pasiune. Hideo, cu o mamă medic neurochirurg și un tată ce deținea un atelier de reparații de computere, crease un dispozitiv revoluționar – o pereche de ochelari ultra-slim NeuroLink ce realiza o interfață între creier și lumea reală, astfel încât prin apăsarea unui singur mic buton aflat în lateral puteai trece din lumea reală într-o lume virtuală, fascinantă. Ochelarii îți ajutau creierul să redea lumi virtuale care arătau și sunau la fel ca în realitate, putând astfel să străbați cel mai real Paris virtual, să te relaxezi într-o simulare a plajelor din Hawaii sau să pășești alături de elfi și de dragoni. Pentru a demonstra cât de multe lucruri minunate puteau realiza acești ochelari, la fiecare pereche cumpărată primeai un joc video special conceput în acest scop – Warcross, al cărui mecanism era foarte simplu: două echipe se înfruntau, fiecare încercând să obțină Artefactul celeilalte. Jocul reușise să obțină o imensă popularitate în scurt timp, fiind extrem de spectaculos datorită lumilor virtuale în care aveau loc luptele, ce păreau atât de realiste încât doar îți puneai ochelarii și pășeai direct în ele. Curând toată lumea juca Warcross.

”Indiferent cum era jucat, devenise un mod de viață.”

Amănuntul că Hideo începuse munca la programare când avea doar unsprezece ani, vârsta de atunci a Emikăi, a declanșat un sentiment puternic în pieptul ei, răzbind prin ceața care o cuprinsese. Ambiționându-se brusc, Emika a reușit, în scurt timp după aceea, să devină extrem de competentă în programare, reușind să-și creeze propriile programe și să găsească în timp record breșele de siguranță  ale altora.

Însă, pe când era la liceu, soarta avea să-i dea o nouă lovitură Emikăi. Annie, o colegă de-a ei, a fost fotografiată pe ascuns pe când își făcea duș, iar poza a fost distribuită pe rețelele de socializare. Neputând suporta nedreptatea și cruzimea, Emika a spart conturile tuturor ce se implicaseră în batjocorirea lui Annie, le-a copiat datele personale și amintirile și le-a făcut apoi publice. Ar fi scăpat neprinsă, fiind extrem de talentată în a-și ascunde urmele, însă poliția a arestat-o pe Annie, considerând-o pe aceasta vinovată, astfel că Emika s-a predat singură pentru a o salva pe aceasta. A urmat exmatricularea, o detenție de patru luni de închisoare juvenilă și doi ani de interdicție de a se mai apropia de computere. Deși gestul ei de justiție își producea efectele malefice și în prezent, Emika nu regretase nicio clipă, fiind gata oricând să-l înfăptuiască din nou.

”Poate că am greșit, și poate cândva voi privi înapoi cu regret. Nu sunt încă sigură de ce mi-am dat foc la valiză atunci. Dar, uneori, oamenii te izbesc la pământ în pauză fiindcă li se pare că ochii tăi au formă ciudată. Te lovesc deoarece cred că ai un trup vulnerabil. Sau o altă culoare a pielii. Sau un nume ciudat. Cred că nu vei riposta, că îți vei pleca privirea și te vei ascunde. Iar uneori, ca să te aperi, ca să scapi, așa și faci.

Dar alteori te afli în poziția perfectă, având arma perfectă pentru ripostă. Așa că am lovit. Am lovit rapid, puternic, cu furie. Am lovit doar cu limbajul șoptit între circuite și cabluri, limbajul care poate îngenunchea oamenii.

Și, în ciuda tuturor, aș face-o din nou.”

Între timp, jocul Warcross ajunsese o isterie mondială, creând o întreagă industrie în jurul lui. Toată lumea îl juca, existând deja un campionat mondial de Warcross la care participau jucătorii cei mai bine cotați. Pentru a-ți îmbunătăți nivelul, trebuia să obții cât mai multe obiecte virtuale ajutătoare, pe care fie le câștigai, fie le cumpărai de la cei care le aveau deja, tranzacțiile desfășurându-se pe bani foarte mulți și reali. În același timp, folosindu-se de platforma Warcross, se dezvoltase o Lume întunecată virtuală, în care se desfășurau jocuri și pariuri ilegale și se încheiau tranzacții în afara legii.

Deși era o jucătoare de Warcross cu abilități excepționale, Emika nu se putea înscrie în vreun campionat oficial, datorită cazierului său. Neterminându-și studiile, Emika nu se înscrisese la niciun colegiu, iar slujbele bine plătite îi erau inaccesibile, din același motiv al cazierului. Singura ei sursă de venit o reprezentau recompensele pentru prinderea infractorilor. Însă, la ultima vânătoare, poliția refuză să-i dea prima de recompensă, motivând că un alt vânător îi anunțase mai înainte, deși era evident că Emika îl fugărise și îl imobilizase, după o luptă acerbă. Amenințată de proprietar că o dă afară din clădire dacă nu-și plătește chiria, îngrijorată nu atât pentru ea cât pentru colega ei de cameră care părea că nu conștientizează gravitatea situației lor, Emika cedează tentației și, profitând de o slăbiciune a programului pe care o sesizase, intră ilegal în jocul de deschidere al campionatului mondial de Warcross pentru a captura un obiect pe care să-l comercializeze ulterior. Însă, prin accident, este desconspirată și văzută atât de jucători cât și de spectatori, devenind rapid un subiect de senzație pe prima pagină a ziarelor.

Surprinzător, în loc să fie arestată, Emika primește o ofertă uluitoare de la Hideo, care îi plătește toate datoriile și chiria pe un an în avans, invitând-o în același timp să plece din New York și să i se alăture la Tokio, pentru o misiune secretă ce i-o va comunica.

Ca în povestea Cenușăresei, viața lui Emika se schimbă radical peste noapte, trecând de la o existență cenușie și o sărăcie lucie la un lux exorbitant, intrând într-o lume selectă, plină de strălucire.

Însă aparențele înșeală de multe ori, iar în spatele unei fațade perfecte se ascund multe fisuri, multe lucruri nefiind ceea ce păreau la prima vedere, iar Emika va fi pe rând jucător, vânător, hacker și simplu pion într-un joc periculos, cu multe reguli neclare, mistere tulburătoare și secrete primejdioase.

Discuția confidențială cu Hideo o bulversează pe Emika. Se părea că nu numai ea descoperise breșa de siguranță în program. Un personaj misterios – Zero, pătrunsese la rândul lui de mai multe ori, urmărindu-și propriile scopuri obscure, ce păreau de rău augur. Propunerea lui Hideo era ca Emika să intre într-una dintre echipe ca jucător surpriză și să încerce să-l descopere și anihileze pe Zero. Recompensa propusă în caz de reușită era imensă – 10 milioane de dolari!

Spiritul justițiar și combativ al Emikăi se declanșează imediat, acceptând provocarea.

Surprinzător, la selecția ce urmează, este aleasă de echipa vedetă a momentului – Cavalerii Phoenix. Căpitanul acesta, Asher, era un personaj carismatic, o figură arhicunoscută, fiind fratele unui actor în vogă al momentului, care reușise să se impună însă prin propriile calități strategice de jucător Warcross, în ciuda faptului că era paralizat de la brâu în jos. Emika descoperă că relația lui Asher cu fratele lui nu era din cele mai cordiale.

Și ceilalți componenți ai echipei – Roshan, DJ Ren și Hammie sunt personaje pitorești, fiecare dintre ei cu o personalitate fascinantă, fiecare ascunzând mai multe informații despre el, Emika descoperind că însuși Hideo era măcinat de secrete întunecate din trecut. Asistând din întâmplare la un antrenament de luptă al acestuia, Emika este uluită să constate că masca politicoasă și atitudinea elegantă dispăruse cu totul, lăsând loc unei furii dezlănțuite și o încrâncenare feroce.

Întâlnindu-se de mai multe ori cu Hideo pentru a-i raporta despre progresele înregistrate, Emika se simte tot mai atrasă de idolul său care, surprinzător, pare să-i împărtășească sentimentele, ajungând la un moment dat să se sărute cu multă pasiune.

”Hideo se îndepărtează o secundă, cu buzele chiar deasupra alor mele. Respirația sa e ușoară și elaborată, sprâncenele încruntate, iar focul din priviri e încă prezent. Emoțiile sale se izbesc de ale mele, rostogolindu-se ca una, iar el e ca o carte deschisă, versiunea lui rezervată, distantă și corectă dispărând pentru a face loc acelei părți care e necugetată și sălbatică. Tremur sub imperiul simțurilor, nesigură pe ce să mă concentrez, dorind totul în același timp și străduindu-mă să găsesc cuvintele perfecte.”

După ce Emika îi povestește mai multe amănunte despre copilăria și adolescența ei, Hideo lasă la rândul lui garda jos, împărtășindu-i secretul dureros din trecut ce-i marcase viața. Pe când avea doar unsprezece ani, fratele lui Sasuke, în vârstă de nouă ani, dispăruse fără urmă pe când se jucau amândoi într-un parc. Măcinat de vinovăția de a nu fi avut grijă de el, copleșit de nefericirea părinților lui, care se retrăseseră complet din viața socială, neavând niciun indiciu despre ce se întâmplase cu Sasuke, Hideo își dedicase întreaga viață memoriei fratelui său, inclusiv ideea jocului Warcross pornind de la jocul pe care-l jucau în acea zi fatidică.

Adrenalina crește la cote maxime pe măsură ce acțiunea avansează, pericolele ies din viața virtuală și devenind extrem de reale, un atentat la viața lui Hideo eșuând ”la mustață”. În același timp, Emika era mereu în gardă, oricare din colegii sau adversarii săi din joc putând fi Zero, grija pentru siguranța lui Hideo copleșind-o. Curând, Zero, complet mascat, va pătrunde și în viața reală a Emikăi, amenințând-o fățiș cu repercusiuni grave în caz că nu se va retrage sau nu va trece de partea lui.

Aventurile întrețesute din lumea reală cu cea virtuală te țin cu sufletul la gură până la final, care te răscolește complet cu o răsturnare spectaculoasă de situație, binele și răul amestecându-se, provocându-i o imensă dilemă morală Emikăi, aflată în fața unei imposibile decizii.

”Ghetele mele sunt orientate spre oraș, inima mi-e suspendată între două alegeri, neștiind ce să facă mai departe.”

Aștept cu multă nerăbdare să apară volumul al doilea al seriei, care sper să se traducă apoi cât mai repede la noi, pentru a afla cum se continuă această incredibil de captivantă aventură!

Mulțumim Grupul Editorial Corint pentru cartea Warcross oferită pentru recenzie.

Cărțile Marie Lu autoarei pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Am menționat cartea în Top 10 cărți cu mult mister

Recenzii Editura Leda Edge