Zilele lui Savelie de Grigori Slujitel, Editura Humanitas Fiction – recenzie

Zilele lui Savelie

Grigori Slujitel

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere și note de Justina Bandol

Nr. de pagini: 288

An apariție: 2020

GRIGORI SLUJITEL s-a născut în 1983 la Moscova, într-o familie îndrăgostită de cultura franceză. În 1999 a absolvit Școala Internațională de Cinematografie din Moscova, iar la vârsta de șaptesprezece ani a lucrat pentru scurtă vreme în redacția de știri a ziarului Novaia Gazeta. A urmat apoi Institutul de Teatru și joacă permanent la Studioul de Artă Teatrală, filială a Teatrului de Artă A.P. Cehov din Moscova. Este ocazional actor de film și de televiziune și cântă (voce și chitară) în trupa O’Casey. Romanul său de debut, Zilele lui Savelie (Dni Saveliia, 2018; Humanitas Fiction, 2020), publicat în cea mai prestigioasă colecție de literatură contemporană din Rusia, a devenit bestseller național. În 2019 a câștigat Premiul Iasnaia Poliana – Alegerea cititorilor și Bolșaia Kniga (Marea Carte) – Premiul al doilea și Alegerea cititorilor, Locul al doilea. În prezent, este în curs de traducere în peste zece limbi. După debut, Grigori Slujitel a început să publice și în antologii dedicate tinerilor autori. Inspirat de cele două pisici cu care-și împarte locuința, scrie în mod curent articole și eseuri care apar on-line.

Roman distins cu premiul Iasnaia Poliana 2019 – Alegerea cititorilor

Prefațat cu entuziasm de Evgheni Vodolazkin și încununat în Rusia cu două mari premii, Zilele lui Savelie este un roman al pierderii și despărțirii, dar și al iubirii și frumuseții etern supraviețuitoare. El convinge prin limbajul rafinat și fluid, prin flexibilitatea și lejeritatea cu care autorul își manevrează structura narativă și prin complexitatea sa tematică și de gen: e în același timp pseudobiografie scrisă cu un zâmbet în colțul gurii, frescă a Moscovei de azi și de ieri și, nu în ultimul rând, metaforă a vieții omenești.

Secțiunea allegro din concertul L’amoroso de Antonio Vivaldi, o cutie de banane Chiquita, parfumul de aglică – iată primele amintiri ale lui Savelie din copilăria petrecută în grădina imobilului delabrat al Morozovilor, în vechiul cartier negustoresc Taganka. Savva, cum îl alintă mama și surorile sale, e un motan moscovit căruia nu-i scapă nici o șansă din cele pe care un destin fast i le scoate în cale. Din ziua în care Vitea decide să-l ia la el acasă, existența lui Savelie se schimbă, iar aventurile se înșiră una după alta: conviețuiește cu un papagal nebun și narcisist într-un apartament de bloc, devine angajat oficial al Galeriei Tretiakov, ia parte la o comună pisicească în curtea catedralei din Elohovo… Apoi, în viața lui intră Greta, „moale ca mușchiul, neagră ca noaptea“, iar iubita sa Moscovă devine astfel cel mai bun loc din lume. Savelie învață să dea un nume fiecărei senzații și fiecărui sentiment care-i încearcă sufletul felin: nostalgie, dragoste, prietenie, recunoștință, pierdere, acceptare, regret.

Zilele lui Savelie de Grigori Slujitel este un roman atipic, sensibil și emoționant, cu multe idei profunde despre viață, relații, singurătate, iubire, pierdere, cruzime, supraviețuire, durere, fericire și împăcare cu soarta.

Savelie este un personaj absolut memorabil, un filozof înnăscut, cu o mare putere de observație și atenție la detalii, provocându-ne totodată și pe noi la propriile introspecții.

Din primele pagini suntem atrași ca un magnet de lumea plină de culoare a lui Savelie. Încă de la naștere, Savelie a fost diferit de frații săi, deschizând ochii încă din prima clipă a vieții sale și simțindu-se înzestrat cu un întreg bagaj de cunoștințe. Observațiile lui, pline de miez, te înduioșează, te amuză sau te revoltă. Cu egală atenție, Savelie meditează atât asupra condiției umane cât și a existenței pisicești.

Dramele din viața oamenilor nu sunt atât de diferite, după cum s-ar putea crede, de cele din viața felinelor.

Mama lui Savelie a fost sedusă și abandonată de Momus, un motan rebel, cu atitudine de lider. Mama lui Vitea, primul stăpân al lui Savelie, a fost păcălită, la rândul ei, de bărbatul de care se îndrăgostise nebunește, care o părăsise după ce rămăsese însărcinată, invocând că a obținut o bursă în America. De fapt, plecase doar câteva cartiere mai încolo…

”În viața domestică, situația mătușii era cum nu se poate mai bună: avea patru mese pe zi, un apartament modern, o vedere minunată asupra râului și parcului. Dar în plan personal n-o ducea grozav. Supraveghetorul hotărâse s-o castreze, și de atunci mătușa se îngrășase și arăta mai bătrână ca mama, deși se născuse cu trei minute înaintea ei. (…) Lipsa de activitate și excesul de timp liber o făcuseră în schimb pe mătușa Madeleine exagerat de melancolică și nehotărâtă. Uitase de mult ce înseamnă frigul și foamea, nu-și dobândea pâinea cu sudoarea frunții. Sunt atât de mulți care nu pot decât să viseze la o asemenea viață! (…) Pe scurt, toată ziulica tanti Madeleine pur și simplu n-avea ce face. O chinuia plictiseala. Confortul îi tocea imaginația.”

”- Păi… credeam că asta se face cumva… de comun acord, nu?

Fetele mă tulburaseră.

– Savva, ești un prost! Toată lumea știe că nimeni nu te întreabă niciodată nimic. Pur și simplu ești luat în brațe și dus.

– Adevărat?

– E lucru știut.”

Timp de câțiva ani, Savelie a avut confortul unei locuințe calde și confortabile și mâncare la discreție, iscodindu-i pe membrii familiei, observându-le rutina și contemplând lumea exterioară de la geam.

„A venit din nou septembrie. Soarele a ieșit din zodia Leului și, fără multă vorbă, a trecut în constelația Fecioarei. Dunga roșie din termometrul de pe tocul exterior al geamului se lăsa treptat tot mai jos. Cerul s-a înălțat parcă și s-a curățat. Țipetele copiilor pe stradă, zăngănitul leagănelor ruginite și claxoanele autovehiculelor sunau neobișnuit de viu și de strident. Eu stăteam cu «stil lovin you» în brațe lângă geamul întredeschis, într-un ghiveci cu plante al bunicii, și adulmecam aerul de afară. Ce-mi spunea aerul acesta? Că începuse un nou an școlar, că în curând se vor porni ploile, că arborii își adună pentru toamnă orice rămășiță de căldură și sunt gata să se descotorosească, ușor-ușor, de frunze. Că din august n-a mai rămas nimic afară de numele meu de acum. Cea de-a treia vară a vieții mele lăsa locul celei de-a treia toamne.”

Mult prea curios din fire, Savelie dorea însă să exploreze locuri necunoscute, să cunoască persoane noi și să se lanseze în aventuri. Prin urmare, și-a făcut un plan de evadare, pe care l-a pus în aplicare cu prima ocazie.

Din ce în ce mai intuitiv, Savelie începe să priceapă tot mai mult natura umană. Unele din observațiile lui sunt ca o pilulă amară, cu atât mai mult cu cât realizezi că acestea conțin un sâmbure de adevăr…

”Oamenii posedă o însuşire uimitoare, pe care eu n-am mai întâlnit-o la nimeni altcineva: sunt gata să-i dea ultimul lor colţ de pâine unui pisoi în suferinţă, dar îl pălesc fără nici o remuşcare cu bâta de baseball pe şoferul care nu le-a acordat prioritate.”

”Nicăieri nu te simți atât de singur, atât de sihastru ca aici, printre oameni morți demult, dar care îți vor supraviețui. Abia în sălile Tretiakovkăi am înțeles deodată că traiul oamenilor nu e cu nimic mai ușor decât al nostru, ba de multe ori e chiar mai greu. Pentru fiecare vârstă a vieții au la dispoziție șifoniere întregi pline ochi cu ținutele conveniențelor, caraghioslâcurilor sociale și ale feluritelor plăceri. La alegere. Și totuși exact aceste costume greoaie, niciodată cusute pe măsură, îi fac atât de nefericiți.”

”Mă gândeam numai la Greta. Ea măturase gunoiul din capul meu trecut prin atâtea suferințe, scuturase fața de masă veche, plină de firimituri uscate. Îmi adusese liniște și pace, și eu înțelesesem că asta e viața mea, destinația la care fusesem menit să ajung.”

Vă las plăcerea să descoperiți toate întâmplările prin care trece Savelie, precum și cugetările pline de profunzime ale acestuia, citind acest roman aparte, o adevărată lecție de viață predată de un motan!

”În tinereţe e ca şi cum ai urca rapid cu liftul, tot mai sus şi mai repede. Când te apropii de bătrâneţe, începi deodată să te gândeşti la toate etajele prin care ai trecut, care ţi s-a părut că nu sunt „ale tale“, că sunt inutile. Şi descoperi deodată că în ele, de fapt, a fost ceva adevărat.
Câtă frumuseţe a fost! Câtă frumuseţe!”

Cartea Zilele lui Savelie de Grigori Slujitel poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro