Ziua în care am învățat să zbor vol.2 de Alina Șerban, Editura Quantum – recenzie

19

Ziua în care am învățat să zbor vol.2 

Alina Șerban

Editura: Quantum Publishers

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 271

  • Seria Ziua în care am învățat să zbor

1. Ziua în care am învățat să zbor vol.1 – recenzia
2. Ziua în care am învățat să zbor vol.2
“După o încercare nereușită de a se sinucide, Oskar fuge de acasă, într-un mic sătuc bavarez, unde speră că o va lua de la capăt. Însă când, după cinci ani de pribegie, trecutul îl ajunge din urmă, acesta decide să nu se mai ascundă.
Întors acasă, el va încerca să-și îndrepte greșelile, dar și să se împace cu sine.
Lupta cu depresia, care încă îl macină, dar și cu familia din ce în ce mai fragmentată se vor dovedi puncte de cotitură vitale în călătoria lui Oskar spre vindecare fizică și sufletească.”
“Ziua în care am învățat să zbor” este un roman psihologic al redescoperirii sinelui și al formării personale.”
“Ziua în care am învățat să zbor” a fost ceva… neașteptat! Neașteptat de frumos, de emoționant. Un roman care întruchipează depresia în sine și îi oferă numele Oskar.” — The Cemetery of Books
Se pare că vara aceasta este sezonul cărților ce au ca temă depresia! În ultima vreme am citit mai multe, dedicate acestui subiect. Este un subiect de actualitate, depresia afectând din ce în ce mai multe persoane.
După un prim volum impresionant, “Ziua în care am învățat să zbor vol.2” sper să-mi ofere ocazia să descopăr și mai multe despre Oskar și familia sa.
Oskar este un personaj care întruchipează nu doar depresia, ci toate nesiguranțele și fricile umane. Este un personaj real, pe care îl poți vedea pe stradă în fiecare zi.
Cartea începe cu Oskar și Karolina, sora acestuia sosită în vizită împreună cu nepoata, despre care știm că este fiica lui Rudi… Mi-a plăcut mult modul sincer și prietenesc, plin de încredere, în care discută cei doi frați, lăsând cititorul să observe apropierea dintre ei. Acest lucru este de apreciat.
“— Dacă află? Dacă, într-o zi, o să se uite mai bine la ochii Fridei și o să vadă că nu-s nici verzi, ca ai mei, și nici căprui, ca ai lui? Sau … atunci când va crește și râsul ei o să fie diferit de al nostru? O să fie poate mai înaltă, sau mai slabă decât ar trebui. Ce o să mă fac?
— Karoly, uită-te la mine! Nimic din toate astea n-o să se întâmple. Frida vă seamănă prea mult.
— Nu e numai asta. Dacă Rudi va vrea să o vadă? Dacă, într-o zi, se decide să mi-o ia? N-aș putea să trăiesc fără ea. Aș muri, Oskar.
— Rudi n-o să facă așa ceva. Îl știu. E un om de cuvânt, un om cu principii.”
O problemă foarte serioasă, pe care Karolina are încredere să o discute cu fratele ei, deoarece acesta îi cunoaște secretul și o sprijină.
După plecarea Karolinei, prin intermediul gândurilor lui Oskar, aflăm despre cei cinci ani scurși de la evenimentele din primul volum, despre psihiatrul la care a mers acesta și despre antidepresivele pe care le-a luat… care l-au ajutat într-o anumită măsură.
Oskar se întâlnește și cu fratele său Martin, cu care poartă o discuție rece și destul de impersonală. Martin îl învinovățește pentru faptul că a ajuns în pușcărie…
Iar la final o cunoaștem pe Liese! Aceasta este o tânără cu aceleași probleme ca și el, dar pe care, încearcă să le depășească. Oskar o ajută să ajungă acasă la fratele ei, Karl. Cei doi nu se simpatizează deloc.
Aflăm mai târziu că Liese îl cunoștea deja pe Oskar, de pe vremea când era internată la spital.
“— Mă știi… de cât timp? Abia de o săptămână. De unde știi că n-am să-ți fac rău?
M-am tras mai la marginea patului, dar Liese s-a îndepărtat de mine și mi-a aruncat o privire ușor amuzată, de parcă ar fi știut ceva și eu nu.
— Dar nu e așa. Nu-ți mai aduci aminte?
— Ce să-mi aduc aminte?
— Curtea spitalului. Nu mai știi? Purtam un halat galben pufos. Oh, ce mi-e dor de halatul ăla!
Atunci m-a lovit. Parcă puteam să văd cu ochii minții ziua când am coborât în curtea spitalului să mă plimb. Râsul ei mi se lovea de tâmple și răsuna zgomotos, în timp ce, în jurul lui, încet, se contura Liese.”
Am apreciat foarte mult faptul că fiecare capitol al cărții are un titlu sugestiv. Și de data aceasta, am apreciat modul în care autoarea ne redă povestea lui Oskar, direct și sincer, necosmetizând adevărurile și situațiile dramatice, punând față în față cititorul și problema depresiei.
Odată cu revenirea acestuia în oraș, Oskar se conectează din nou la realitatea înconjurătoare, din care a ales să evadeze cu cinci ani în urmă, căreia trebuie să îi facă față de data aceasta.
“— Spune-mi, Oskar, ce te-a făcut să iei decizia de a te întoarce în oraș?
— Mă simțeam blocat în timp. Trăiam precum un laș, departe de toate problemele mele. Am realizat că eram ca și mort.”
Oskar este personajul pe care l-am plăcut încă de la începutul seriei. Cu toate calitățile și defectele sale. În acest volum a reușit să mă surprindă de câteva ori, cu toate că-mi era teamă că voi ajunge să îl displac.
Oskar este un simbol care, într-o oarecare măsură, poate fi identificat cu fiecare dintre noi. Nu este nici un erou, nici personaj negativ, este un om obișnuit și totuși, special. Un om care luptă cu problemele sale și încearcă să le depășească.
“Ziua în care am învățat să zbor 2” este cartea care continuă într-un mod deosebit o poveste captivantă și plină de dramatism. Nu se citește foarte ușor, poate și datorită faptului că nu am reușit să intru în atmosfera cărții atât de ușor pe cât mă așteptam, dar am savurat cursul poveștii și am rămas uimită de răsturnările de situație apărute în viața lui Oskar.
Un alt personal care mi-a plăcut foarte mult este Rudi, cel mai bun prieten al lui Oskar; precum și prietenia sinceră și profundă care există între cei doi.
M-a uimit să aflu acum, la întoarcerea lui în oraș, că timp de cinci ani a fost capabil să nu ia legătura cu Clara și cu copiii săi… Înțeleg că a avut probleme, dar, cel puțin acum, sper că are de gând să se implice în viața copiilor săi.
Este uluitor modul în care autoarea Alina Șerban reușește să redea gândurile și sentimentele lui Oskar. Să ne creioneze un tablou amplu pentru a putea înțelege cum s-a ajuns în această situație. Acesta suferă, dar nu spune nimănui nimic despre gândurile care-i trec prin cap. Pur și simplu depresia își arată colții. Oskar simțindu-se stresat de faptul că timp de atâția ani nu s-a implicat în viața copiilor lui. Se învinovățește și este normal să o facă.
“În seara aia nu am dormit. De fapt, nu mai reușisem să dorm bine de când îmi văzusem băieții, fiindcă mă tot încerca un sentiment de groază, care se împletea de minune cu starea de neajutorare în care mă aflam de când plecasem din Nuremberg. Eram un eșec în tot ceea ce-mi propusesem și începusem să mă întreb tot mai des: ce rol mai aveam eu în afară de a fi o povară pe spatele familiei mele și a lui Rudi?”
Cu toate acestea, Oskar reușește să meargă înainte și chiar participă la o reuniune de familie unde fiecare își face curaj pentru a-i spune tatălui lor ceea ce simte… O reuniune ratată într-o oarecare măsură, în urma căreia au tras o singură concluzie:
“Am concluzionat că eram doar pe jumătate liberi. De fapt, eram eliberați doar de frustrarea trecutului, care nu ne dădea pace, însă mai aveam de-a face cu prezentul în ghearele căruia eram încă prizonieri.”
De aici, lucrurile se precipită și Oskar dovedește că poate face față cu brio tuturor noutăților din viața sa. Și nu sunt puține! Dar, vă las pe voi să le descoperiți… Ușor, ușor, constatăm că Oskar se dovedește destul de puternic, că acesta începe să-și trăiască realmente viața. Cu mici pași înainte și cu unii înapoi, viața lui o apucă pe drumul stabilit de el.
“— Te-ai dus la mormântul lui?
— Da, părinte. Și am realizat ceva. Că atunci când ești tânăr și în putere ai senzația că toate lucrurile o să dureze o veșnicie. Te minți singur, deși știi că n-o să fie așa. Știi că n-o să ai în jurul tău aceleași persoane care te țin acum de mână sau te bat pe umăr.”
O carte despre depresia cauzată de proprii părinți, care-și arată colții încă din adolescență, care nebăgată în seamă din vreme cauzează probleme ce pot avea repercusiuni grave.
Quantum

Mulțumim Editura Quantum Publishers pentru exemplarul oferit pentru recenzie

Cartea Ziua în care am învățat să zbor vol.2 de Alina Serban poate fi comandata de pe site-ul editurii Quantum Publishing.

.

About Author

19 comentarii

  1. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte cu un subiect interesant Geo! Imi place ce bine ai punctat partile esentiale! Felicitari, o recenzie minunata!

  2. Super recenzie, Geo! Foarte bine punctată si foarte tentanta, felicitari şi multumesc de recomandare! Nu am citit cartile, dar cred ca mi-ar placea!

Spune-ți părerea!