Ziua Sfântului Andrei – semnificatii, legende si superstitii, Ziua lupului, Noaptea Sfantului Andrei- credinte populare

Ziua Sfântului Andrei – semnificații, legende și superstiții

Luna noiembrie se încheie sub influența Sf. Andrei – 30 noiembrie. 

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. S-a născut în Galileea, pe țărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Israelului. Era pescar, ca și tatăl său. Andrei a fost un apostol al lui Isus din Nazaret, frate cu Simon Petru.

In anul 357, moaștele Sfântului Andrei au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfințirii acestei biserici. În timpul Cruciadei a IV-a vor ajunge în Italia, în catedrala din Amalfi. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, Grecia, în biserica cu hramul Sfântul Andrei.

Sfântul Andrei este Ocrotitorul României

Biserica Ortodoxă Română a hotărât în 1995 ca sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar din 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”, ziua de 30 noiembrie fiind declarată sărbătoare bisericească națională. Din 2012, această zi e considerată sărbătoare legală în care nu se lucrează, conform Codului Muncii.

De această zi se leagă foarte multe superstiții și tradiții populare:

• se zice că de Sf. Andrei vin strigoii să fure rodul livezilor şi minţile oamenilor. Pentru izgonirea lor, ferestrele şi tocurile uşilor trebuie unse cu usturoi de fetele tinere.

• în unele sate se spune şi astăzi că nu e bine să mături de Sf. Andrei sau să arunci gunoi afară pentru ca lupii să nu mănânce vitele.

• dacă vitele se agită în noaptea de Sf. Andrei e semn că vin lupii. Pentru a le proteja, gospodarii fac câte o cruce din ceară pe care o lipesc pe cornul drept al vitelor.

• în unele sate copiii sunt trimişi cu făină la răspântie de drum, să dea ”de pomană lupului” aruncând făină în cele 4 zări, iar lupii nu vor mânca vitele.

• se crede că, dacă în familie sunt membri bolnavi, este bine să se aducă în casă o icoană cu Sf. Andrei pentru o însănătoşire grabnică.

• se binecuvântează apele izvoarelor şi fântânilor să nu sece anul următor.

• se spune că azi nu e bine să te piepteni şi nici să torci lână.

• azi nu se dau bani împrumut şi nici daruri pentru a nu păgubi.

Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului

Potrivit tradiţiei populare româneşti, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte pradă pentru iarnă care începe fiecărui lup… În această noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare…

Acest nume –  Apostolul Lupilor – derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor – lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Motivele pentru care dacii şi-au ales ca totem lupul şi nu un alt animal, de pildă pe cel mai puternic dintre ele, ursul, sunt sprijinite de un bogat material etnografic şi folcloric. Toate animalele sălbatice, indiferent de mărimea, puterea şi cruzimea lor în stare de sălbăticie, pot fi îmblânzite, dresate şi aduse pentru a fi văzute sub cupola circului. Există o excepţie, lupul, care preferă să moară de foame sau în luptă pentru câştigarea prăzii decât să renunţe la libertate pentru a trece prin cercul de foc sau să facă alte numere de dresaj pentru a se uimi spectatorii. Această ființă, prototip al războinicului înnăscut şi model de demnitate, a fost personificată şi aleasă totem de către strămoşii autohtoni ai românilor, geto-dacii. Ca luptători împotriva duşmanilor, ei doreau să semene şi să se comporte ca divinitatea lup pe care o invocau în luptă, conform stindardului dacic. Nu știam acest lucru despre lupi, l-am citit de curând și mi s-a părut foarte interesant și impresionant.

Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei, iar  căpetenia lupilor l-a însoțit și vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peștera unde a găsit adăpost. Peștera în care se crede că a viețuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află în apropiere de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În vara anului 1944, Peștera transformată în biserica a fost sfințită de către Episcopul Tomisului, dar la scurt timp după asta trupele rusești au distrus-o, fiind refăcută abia după 1990.

Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului. Se credea că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi vorba „îşi vede lupul coada”. Ziua se serbează prin pauză de lucru în gospodărie, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum în ziua când porneşte şi lupăria.

Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se curăță grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia.

În noaptea de Sfântul Andrei se spune că ies strigoii

În credinţa poporului român, la miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile și ies sau umblă strigoii, spirite ale morţilor, periculoase pentru cei vii. După relele provocate şi locul unde pe unde umblă, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe meliță, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.

Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor.  Adeseori ei trag şi clopotele pe la biserică.

Când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturi, au uns coarnele vitelor, au uns ferestrele, uşile și hornurile, să nu aibă pe unde intra.

Multe obiceiuri se referă la măritatul fetelor:

• se spune că acele fete care poartă astăzi usturoi la brâu se vor căsători.

– fetele măcinau grâu și îl amestecau cu apă, obținând un aluat din care făceau turte ce erau aşezate pe o scândură. Apoi se dezlega câinele din lanţ, iar pe a cărei turtă o mânca prima, însemna că acea fată se va mărita prima.

– prin unele zone, fetele erau îmbrăcate cu cojoace şi legate la ochi. Dacă astfel reuşeau să prindă în staul oile, era semn că nu se vor mărită; dacă prindeau însă berbecul, fetele aveau să se căsătorească cât de curând.

• pentru a-şi visa viitorul soţ, fetele tinere îşi pun sub pernă 41 de fire de grâu.

Un obicei foarte frumos, este cel al grâului încolțit și al crenguțelor înflorite

Pentru a vedea cum va fi anul ce va veni, se aduc în casă crenguţe de vişin, prun, măr sau cireş şi se pun în apă. Dacă înfloresc până la Crăciun înseamnă că anul este roditor. Aceeaşi semnificaţie o are şi grâul frumos încolţit după ce a fost pus într-un vas cu puţină apă. Grâul sădit nu trebuie aruncat după Crăciun, ci dat păsărilor.

La mulți ani celor ce poarta numele Sfântului  Andrei !

Surse informații și foto: Internet, Wikipedia, calendar-ortodox.ro, libertatea.ro, europafm.ro, cunoastelumea.ro