Ziua Universală a iei, o tradiţie românească de o frumuseţe unică – 24 iunie

Pe data 24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume este marcată Ziua Universală a IEI

Evenimentul este marcat în peste 50 de țări din toată lumea. În anul 2015 Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial în Statele Unite ale Americii, prin proclamația emisă de Primăria Washington D.C.

Ziua Universală a Iei a intrat în programul anual al muzeelor și instituțiilor culturale din țară și străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât și de misiunile diplomatice în România.

În anul 2013, în data de 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene, a fost marcată pentru prima dată Ziua universală a iei, de către comunitatea La Blouse Roumaine, care a dorit ca această piesă  de îmbrăcăminte tradiţional românească să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume.

La Blouse Roumaine reprezintă titlul unui tablou realizat în 1940 de pictorul francez Henri Matisse care reprezintă ia românească și care se află expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.

Un alt pictor român de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal, a imortalizat-o pe Maria Rosetti, în ”România revoluționară” (1850), purtând ie și năframă.

Devenind un port tradițional promovat intens de Casa Regală în perioada interbelică, cămașa cu altiță a inspirat o serie de lucrări ale pictorului francez Henri Matisse, dar și reinterpretări contemporane ale unor designeri faimoși, precum Yves Saint Laurent, Kenzo sau Jean Paul Gaultier, care au realizat colecții întregi plecând de la croiul și motivele ornamentale ale cămașii populare românești.” Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecție intitulată ”La blouse roumaine”, urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, și care a apărut în numărul american al revistei ”Vogue”, în martie 2012, purtată de cântăreața Adele. Apoi au fost Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet.

Ziua de 24 iunie coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii.

Legendele spun că Sânzienele (sau Drăgăicile) sunt zâne bune, care se adună în ziua în care soarele ajunge la apogeu (solstiţiul de vară), îmbrăcate în cămăşi albe, purtând coroniţe de flori galbene. Se prind în horă şi joacă, dând astfel puteri deosebite florilor si buruienilor, transformându-le în “plante de leac”. Tradiţia spune că sânzienele au puterea de a îndepărta răul şi boala.

Sânzienele sunt cunoscute şi sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele (această denumire este folosită în special în sudul ţării). Semnificaţia acestei sărbători este una a iubirii şi a fertilităţii. Dar legendele spun și că zânele nemulţumite pot aduce vijelii şi grindină. Aceste fiinţe supranaturale sunt asociate în mod direct cu florile de sânziene. Florile de sânziene, “o plantă cu flori galbene, mici şi dese ca o ploaie de stele, cu un parfum dulce şi un gust contrastant, puternic amar”, sunt întâlnite la marginea pădurilor, a drumurilor, pe câmpii, în fâneţe şi tufişuri.

Potrivit tradiției, în această zi fetele tinere, îmbrăcate în costum tradițional, merg pe câmpuri și împletesc coroniţe din flori galbene de sânziene. Apoi se prind în horă şi joacă, asemenea legendarelor Sânziene.

O tradiție minunată, care ne vorbește despre oameni, bucurie și natură, despre simboluri și permanență, despre felul în care ia românească a dăinuit în timp.

Ia este considerată cea mai importantă piesă a costumului popular românesc: ”ia păstrează vechea tradiție, prin decorare subliniază diferențele de vârstă, ocazii și stare socială și determină compoziția ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămașa, cu care trebuie în mod imperios să se acorde ca epocă, vârstă, ornamentică, cromatică”. (Varvara Buzilă, într-o lucrare despre costumul popular apărută sub egida UNESCO)

Arta coaserii iei era moştenită din generaţie în generaţie. Firul era vopsit chiar în gospodăriile din zonele rurale, după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate din plante, buruieni, arbori, iar culorile sunt vii, intense – roşu, galben, portocaliu, verde, brun, albastru, negru. Iile se confecționau de femeile din sat în timpul șezătorilor, unde femeile cântau și confecționau haine. Ia românească autentică este creată din pânză potrivit de rară, așa-numita pânză de casă sau pânză nălbită, cusută cu arnici sau mulineuri, fluturi și mărgele, fir metalic alb sau galben și beteală.

Ia se confecționează din pânză albă, bumbac, in, borangic sau mătase, împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât, detaliile diferind de la zonă la zonă: în partea de sud a ţării, iile aveau broderii la gât, cât la mâneci, iar în zona Moldovei iile erau brodate cu model cu “spic”. Broderia poate fi inspirată de natură sau poate cuprinde motive geometrice, stilizate. Motivele și culorile folosite diferă în funcție de zona etnografică și de ocazia cu care se purta aceasta.

Când a apărut ia românească

După unii istorici, ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aprox. 5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), una dintre cel mai vechi civilizații din Europa, răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia.

Primele ii pot fi văzute pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi, iar cea mai veche și autentică reprezentare a costumului popular se poate vedea în Cronica pictată de la Viena, din 1330, cele 147 de ilustrații ale documentului fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea.

Simbolul cel mai des întâlnit, brodat pe ie, era crucea, simbol solar stilizat poziționat central. Încă din epocile precreștine, vestimentația avea și un rol de protecție, de aceea se regăsesc multe simboluri cu semnificații magice sau benefice.

După Marea Unire din 1918, ia a fost promovată ca un simbol unitar al românilor, portul popular fiind asemănător în toate zonele țării. În zilele noastre supraviețuiește un melanj de elemente de port tradițional și inserții moderne, iar diferențele de la o regiune la alta sunt destul de mari.

Croiala iilor este diferită de la o zonă la alta a țării. Vom întâlni astfel cămașa cu altiță (Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Bran și Covasna), cămașa cu tăblie (în regiunile Hunedoarei, Pădurenilor și Aradului), ia cu umăr (Transilvania, Sibiu, Făgăraș), ia cu ciocănele sau ia de Săliște, cămașa cu lăncez (Valea Bistriței, Neamț, Bucovina, sudul și estul Transilvaniei), cămașa cu chipet sau ciupag, cămașa încărcată, cămașa cu platcă (Maramureș și Bihor). Cămașa cu altiță – cel mai răspândit model – se caracterizează prin existenţa unor câmpuri ornamentale la guler, piept și mâneci, denumite altiță. Caracteristicile iei sunt date de cusături (umărul, care unește părțile din față și spate de mânecă), încrețul, altița (bandă lată, elementul definitoriu și unic al modelului, irepetabil), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături prin care se îmbină bucățile textile). O altă caracteristică a iilor este folosirea culorii pentru modele, fondul țesăturilor fiind alb.

IE, cămașă cu altiță (Romanian Blouse) din colecția Muzeului Metropolitan de Artă din New York, Sânziană din Hunedoara purtând cămașă tradițională din Ținutul Pădurenilor.

Cu o asemenea încărcătură istorică, simbolică și sentimentală, minunata ie tradițională a devenit un brand de țară și un mijloc de afirmare și promovare a identității românești.

∗

Marți,  21 iunie 2022, a fost semnat decretul privind promulgarea Legii pentru instituirea zilei de 24 iunie ca „Ziua Iei”, anunță Administrația Prezidențială.

Potrivit legii, cu ocazia “Zilei Iei tradiționale românești” vor fi organizate activităţi culturale, sociale şi artistice şi pot fi difuzate materiale care vizează promovarea şi protejarea iei. Unităţile de învăţământ, cele de cult, centrele comunitare, instituţiile culturale, precum şi reprezentanţele diplomatice ale României vor participa la acţiuni de promovare a iei”.

În martie 2021, România și Republica Moldova au transmis, la UNESCO Paris, dosarul multinațional „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova”, pentru înscrierea IEI în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, acțiune ce face parte din eforturile de includere a acestui obiect vestimentar tradiţional românesc de o frumuseţe unică şi originală în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Surse: radioromaniacultural.ro, activenews.ro, lablouseroumaine.io, invietraditia.ro, ietraditionala.com