Suflete sălbatice de Amanda Quick, Editura Litera, Colectia Carti Romantice – recenzie

Suflete sălbatice (Wildest Hearts) 

Amanda Quick (Jayne Ann Krentz)

Editura Litera / Lira

Colecția Cărți Romantice

Nr. pagini: 343

Cartea Suflete sălbatice este o carte foarte romantică, plină de umor și cu puțin mister. Chimia dintre personajele principale se simte încă de la începutul cărții. Deși firi diametral opuse, cei doi sunt irezistibil atrași unul de celălalt, fiecare recunoscând în celălalt sufletul lui pereche.

Annie Lyncroft, în vârstă de 29 de ani, având o personalitate artistică si visătoare, își dezvoltase o afacere proprie, deținând un mic magazin de piese de artă bizare utilizate pentru decorarea încăperilor, denumit Wildest Dreams (Cele mai nebunești vise).

Altruistă din fire, Annie se dedica frecvent unor cauze pierdute pentru a le salva, deviza ei fiind că oricine are nevoie să fie salvat la un moment dat.

Rutina ei obișnuită este complet dată peste cap în momentul dispariției misterioase a fratelui ei, Daniel. Îngrijorată la culme, Annie era obligată să găsească în același timp și o soluție pentru a depăși criza finaciară în care se găsea compania în domeniul electronicii pe care fratele ei o deținea. Deoarece Daniel era doar logodit cu Joanna, care în plus mai era și însărcinată, întreaga companie îi revenea lui Annie până la lămurirea situației. Întrucât creditorii companiei erau convinși că Daniel murise iar Annie nu avea nici o experiență în domeniul electronicii, cu toții începuseră să-și solicite rambursarea împrumuturilor.

În disperare de cauză, Annie apelează la Oliver Rain, un bun prieten al lui Daniel, un magnat puternic si misterios, de 37 ani, rugându-l să accepte căsătorie de conveniență cu ea, Oliver ajungând astfel să dețină jumătate din acțiuni. Reputația acestuia ar fi liniștit investitorii, iar compania s-ar fi menținut pe linia de plutire până la întoarcerea lui Daniel, de care Annie era sigură. După aceea, ar urma să divorțeze și totul ar reveni la normal.

Daniel lucrase cândva pentru Oliver, iar acesta îi întinsese o uriașă mână de ajutor lui Daniel când își înființase propria companie, acceptând să investească masiv în ea.

Annie abia aștepta să îl cunoască pe Oliver la logodna lui Daniel, deși fratele ei o avertizase că e foarte probabil ca acesta să nu apară, întrucât acesta nu era văzut niciodata în public, cu atât mai puțin la evenimente sociale. Totuși, Oliver își făcuse în mod surprinzător apariția, iar Annie fusese imediat fascinată de el.

“Dar, spre marea surprindere și încântare a lui Daniel, Rain își făcuse apariția la petrecerea de logodnă într-o limuzină neagră. Purtase o ținută de seară în negru și alb sever. Hainele oficiale subliniaseră încremenirea întunecată, aprigă din el.
Annie fusese vrăjită de Rain încă din prima clipă când îl văzuse. Nu semăna cu nici un bărbat din câți cunoscuse vreodată. Avea o aură obsedantă de putere, pasiune si orgoliu, dar toate ascunse sub un autocontrol de fier.”

Viața îl obligase pe Oliver să devină așa. În urmă cu 16 ani, tatăl lui dispăruse cu toți banii, lăsând în spate un munte de datorii și o companie în faliment, iar Oliver trebuise să renunțe la propriile vise de a urma o carieră în domeniul botanicii, de care era pasionat, pentru a avea grijă de cele două surori ale sale, de cei doi frați semivitregi de doar doi ani și de soția tatălui său, mult mai tânără decât acesta (avea doar cu 8 ani mai mult decat Oliver).

Cu un autocontrol de fier și o tenacitate ieșită din comun, în mai puțin de șase luni, Oliver reușise să plătească toate datoriile tatălui și să pună compania la loc pe picioare, în ciuda faptului că nimeni dintre prietenii tatălui său nu îi întinsese vreo mână de ajutor în acea perioadă critică.

Oliver reușise imposibilul având o virtute pe care foarte puțini o dețin, răbdarea.

“Oliver învățase cu mult timp în urmă că răbdarea era o virtute care le lipsea aproape tuturor celorlalți oameni din lume. Nu că l-ar fi deranjat faptul că le lipsea celorlalți. Îi oferea lui un avantaj distinct.”

Răbdarea îl ajutase să-și întrețină și vechiul hobby în domeniul botanicii, având o seră secretă în care cultiva ferigi.

“Era nevoie de o răbdare de înger, sau de diavol în persoană, pentru a înmulți ferigile prin spori.”

În momentul când o văzuse pe Annie la logodna lui Daniel, Oliver avusese revelația că venise momentul să se însoare și că ea era aleasa.

“Nu că ar fi fost spectaculos de frumoasă, chiar dimpotrivă. Avea o alură subtilă, obsedantă, ce îl fascina mai mult decât ar fi făcut-o o frumusețe mai evidentă. Dintotdeauna preferase ferigile în locul trandafirilor.”

Observând privirea senzuală pe care Annie i-o aruncase când îl remarcase la logodna lui Daniel, Oliver era convins că, în timp și cu o strategie potrivită, va putea să își realizeze scopul.

Propunerea lui Annie îl aduce în culmea fericirii realizând că nu mai era nevoie să apeleze la acel rar talent pe care îl avea, răbdarea. Pur și simplu ea i se oferea pe tavă.

“Annie, cumva îmi propui să ne căsătorim ? întrebă Oliver foarte blând.
Ea se fâstâci, se lăsă pe spate în scaun și își îndesă mâinile în buzunarele salopetei verde smarald.
– Da.
– Ah.
Annie era oricum suficient de tensionată. Nu avea nevoie de încă o doză din faimoasa impenetrabilitate a lui Oliver Rain.
– Ce înseamnă asta ?
– Înseamnă că accept.”

În dimineața nunții, Oliver vine să o ia pe Annie de la buticul ei.

“Traversarea buticului Wildest Dreams semăna cu o plimbare prin podul unui colecționar excentric. Lui Annie îi plăcea la nebunie fiecare piesă din încăperea aglomerată. Fiecare fusese selectată sau comandată de ea cu multă grijă. Fiecare fusese făcută manual, fiind aleasă pentru propriul farmec indefinibil. Într-un colț se afla un blat de masa din sticlă gravată suspendat pe aripile a trei grifoni mari de alamă. Un alt colț adăpostea o colecție de cutii și cufere lăcuite cu modele complexe, puse unele peste altele.”

Annie a remarcat satisfăcută în sinea ei că Oliver părea să se potrivească perfect în acea încăpere plină de obiecte bizare și fantastice.

Oliver este foarte plăcut impresionat când ea îi oferă un dar de nuntă, un ornament sub formă de leopard, exotic și complicat, realizat din auriu și verde cu turcoaz pe un fundal negru, cu niște ochi verzi strălucitori, purtând o zgardă cu pietre prețioase întrucât considera că s-ar potrivi foarte bine în biroul lui rece și auster. Când ajung, după nuntă, la apartamentul lui, Oliver constată cu multă satisfacție că statueta leopard se potrivea chiar foarte bine în camera lui de lucru.

Dornic să-i împărtășească pasiunea lui, Oliver o conduce pe Annie în sera lui cu ferigi. Este profund încântat când ea se arată impresionată de seră, spunându-i că arată ca o felie dintr-o pădure tropicală.

“Avusese dreptate. Annie arăta perfect acolo în mijlocul frunzișului bogat, primitiv, al lumii lui private. Annie era la fel de naturală și de reală ca ferigile.” 

M-am amuzat cum fiecare își recunoștea, chiar fără să conștientizeze prea bine, sufletul pereche. Annie îl privea pe Oliver de parcă ar fi fost un exponat exotic și misterios din buticul ei, în timp ce Oliver o privea pe Annie ca pe o specie nouă, fascinantă de ferigă.

Deși  nu se grăbise să o informeze încă pe Annie, Oliver nu avea de gând să-i mai dea drumul niciodată. Era a lui și așa va rămâne. Își făcuse planul să o seducă, dar, bineînțeles, se înarmase cu suficientă răbdare până când ea va fi pregătită.

Annie îl surprinde încă o dată, Oliver nefiind nevoit să aștepte prea mult. Annie se îndrăgostise deja de Oliver și era profund atrasă de el. Cei doi petrec o noapte magică de iubire, Annie simțind pentru prima dată pasiunea. Dar, deși fusese complet satisfăcută, Annie avea un ghimpe de nemulțumire, simțind că totul fusese regizat în cele mai mici detalii de Oliver, care nu-și pierduse nici o clipă controlul. Obsesia lui de autocontrol o nemulțumește pe Annie, care decide că lucrurile nu pot continua așa.  A doua zi se duce la librărie și își cumpără o carte, “Trei nopți printre amazoane”, pe care o studiază temeinic. Seara pune în aplicare proaspetele cunoștințe dobândite, iar Oliver nu are nici o șansă. Legat de pat, aflat la mila ei, Oliver își pierde controlul, prima dată după foarte mulți ani.

În perioada următoare, Annie ea se amestecă în aproape toate aspectele vieții lui Oliver, care, nedorind să o dezamăgească pe Annie, acceptă din ce în ce mai mult intervenția acesteia în viața lui, fiind în același timp profund mișcat de faptul că ea și-a declarat fără echivoc dragostea față de el. De dragul ei, ajunge să participe la evenimente publice, la care chiar socializează.

Transformarea lui evidentă este remarcată de cei din jur, care sunt complet uluiți, vorbind despre el în termeni ”înainte de Annie” și ”după Annie”, ca și cum ar fi vorbit despre două persoane complet diferite. Annie nu era conștientă de efectul ei asupra lui Oliver, întrucât ei nu i se părea că acesta ar fi prea schimbat. În fond, ea văzuse tot timpul dincolo de scutul cu care el se înconjurase.

Urmează o serie de întâmplări pline de suspans, Oliver descoperind o conspirație care dusese la dispariția lui Daniel, iar Daniel apare într-un final, teafăr și nevătămat, întocmai cum Annie fusese în permanență convinsă.

Deși dispăruse motivul iniţial pentru care se căsătoriseră, nici Annie și nici Oliver nu vor să se despartă. Dar, în timp ce Annie își declară fără echivoc iubirea față de el, Oliver refuză să declare același lucru, fiindu-i teamă că ar pierde și ultima fărâmă de autocontrol care i-a rămas, devenind complet vulnerabil. Annie se supără și pleacă, declarându-i că va reveni doar când el o va implora și își va declara în fața tuturor iubirea față de ea. Dupa plecarea lui Annie, Oliver e din ce în ce mai abătut și simte că e aproape de capitularea finală, fiind gata să o implore să revină.

Dar, deși toți din jur o încurajau să nu cedeze în fața lui, Annie îl iubea prea mult și, dându-și seama de nevoia lui obsedantă de autocontrol, nu vrea să îl umileasca. Se întoarce de bunăvoie, fără ca el să o roage în vreun fel, spunându-i că, deși știe că el o iubește, e conștientă și de faptul că el nu poate să lase garda jos nici măcar o clipă. Dar ea îl iubește oricum, așa că totul este în regulă.

Târziu în noapte, Oliver constată că, deși câștigase, ea întorcându-se fără ca el să cedeze nimic, faptul că deținea controlul nu îi oferea aceeași satisfacție ca altădată.

Prin urmare, a doua zi, Annie își găsește micul butic transformat într-o pădure tropicală în miniatură. Oliver trimisese cantități uriașe de ferigi superbe, fiind modul lui de a-i transmite cât de mult o iubea. Mai mult decât atât, în biroul ei o aștepta chiar Oliver care îi spune, fără ezitare, declarația de iubire pe care ea o aștepta nerăbdătoare și care îi umple sufletul de bucurie.

”- Te doresc mai mult decât mi-am dorit orice altceva de când mă știu, Annie. Nici în cele mai nebunești visuri ale mele nu mi-am închipuit vreodată că voi avea norocul să te găsesc. Te iubesc.

Rosti cuvintele ușor, firesc, fără urmă de ezitare.

Annie se aruncă în brațele lui știind că avea să audă acele cuvinte de la el în fiecare zi, pentru tot restul vieții.”

Cartea ne oferă o importantă lecție de iubire, care ne demonstrează că într-o relație ambii parteneri trebuie să fie egali, fără ca nici unul să dețină controlul absolut. De asemenea, când iubești cu adevărat pe cineva, trebuie să fii capabil și să cedezi în anumite situații, chiar sacrificându-ți puțin din propria mândrie, pentru a nu-l umili pe celălalt. Iar dacă el simte la fel, răsplata nu va întârzia să apară.

Am menționat cartea în Top 10 eroi romantici din cărțile contemporane

Cărțile autoarei Amanda Quick pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Amanda Quick