Urmărirea de Iris Johansen, Editura Orizonturi – recenzie

Urmărirea

Iris Johansen

Editura Orizonturi

An apariție: 2007

Nr. pagini: 347

Titlu original: On the Run – 2005

Un roman cu mult suspans și surprinzătoare răsturnări de situații, care captează la maximum interesul cititorului

Eroina principala, Grace, și fiica ei, Frankie, duc o viață liniștită la fermă din Alabama, un loc izolat de lume. Dar bărbatul care vrea să le omoare le poate găși chiar aici. O femeie cu un trecut misterios, nu s-a temut de nimic în viață, însă acum trebuie să facă totul pentru a-și apară copilul de acest criminal feroce, aflat pe urmele lor.

Agenția care o proteja a abandonat-o și singurul sau aliat a rămas un bărbat mai periculos decât cel mai aprig dușman al sau. Grace nu l-a mai văzut pe Jake Kilmer de la tragicele evenimente produse în urmă cu opt ani. Acum el o roagă să-i accepte protecția.

Timpul se scurge, viețile celor două sunt în pericol, așa că femeia s-ar putea să vrea să primească ajutorul din partea omului care a trădat-o cândva. Miza acestui joc al morții este uriașă. Iar cei angrenați nu se dau în lături de la nimic pentru a o dobândi…

Mulțumim Libris pentru cartea oferită pentru recenzie!

Urmărirea – încă o poveste minunată și captivantă semnată Iris Johansen, o autoare ale cărei cărți romantic-suspans mă încântă de fiecare dată. După „Ultima scăpare„, abia așteptam să citesc o poveste scrisă în același registru, iar cea de față m-a „nimerit” la fix.

Personajele care dau viață poveștii sunt foarte bine creionate, puternice, dure la suprafață, dar cu profunzimi sufletești nebănuite. Autoarea e cu siguranță mare iubitoare de animale, des întâlnite în cărțile ei, interacțiunea om-animal fiind surprinsă cu multă empatie. Dacă în „Ultima scăpare” aveam delfini în centrul poveștii, de această dată întâlnim cai, iar ”Perechea” care are un rol esențial în acțiune este formată din doi splendizi cai arabi, albi cu ochii albaștri, rasa palomino.
Dar să începem cu începutul.

În binecunoscutul stil al autoarei, cartea ne intrigă și captivează de la prima pagină, când suntem „aruncați ” în miezul unei urmăriri ca-n filme, sfârșită cu victime. Locația evenimentelor: El Tariq, Maroc. Am făcut cu această ocazie cunoștință cu Jake Kilmer, personajul masculin principal, un bărbat periculos, letal pentru dușmani. Și avea mulți. Îl vom reîntâlni după câțiva ani de la evenimentele de mai sus, când viața persoanelor celor mai importante pentru el e pusă în pericol, având legătură cu ceea ce s-a întâmplat la El Tariq. 

Pe alt plan al cărții o cunoaștem pe  Grace Archer și fiica ei de opt ani, Frankie, care duc o viață calmă la o fermă din Alabama. Proprietarul fermei, Charlie – un bărbat în putere și plin de viață la cei peste 80 de ani ai săi -, le considera ca făcând parte din familia lui, deși nu erau rude de sânge cu el.
Grace era mulțumită de viața pe care o ducea în acel loc izolat, simțindu-se în siguranță.

Însă siguranța, având un trecut ca al ei, era o iluzie. Și, într-o noapte, pe neașteptate, trecutul a ajuns-o din urmă sub forma unor mercenari trimiși pe urmele ei de către un ucigaș care nu se va opri la nimic pentru a o face pe Grace să facă ceea ce are nevoie de la ea, chiar dacă asta înseamnă să-i ucidă fiica.

Agenția pentru care Grace a fost odată agent, a lăsat-o să se descurce singură. Fiind antrenată pentru situații de urgență, reușește să scape împreună cu fiica ei, însă Charlie nu a fost atât de norocos, fiind victimă colaterală în atacul respectiv. 

Iar cele două nu ar fi reușit să scape, în ciuda antrenamentului și curajului lor, dacă nu ar fi intervenit Jake Kilmer. Aflase că Grace și Frankie au fost deconspirare, iar viața lor era principala lui grijă. Cu toate că lipsise din preajma lor în ultimii opt ani – de fapt, Frankie nici nu îl cunoștea – le supraveghease în permanență, iar acoperirea lor – v-ați dar seama, făceau parte dintr-un sistem de protecție guvernamental – fusese negociată la sânge de Jake, deși Grace nu știa acest lucru. Ea credea că guvernul le proteja ca urmare a serviciilor aduse de tatăl ei, care fusese spion. Va afla în cele din urmă adevăratul, și va realiza implicațiile acestuia, în niște împrejurări dureroase. 

Însă, revenind la noaptea fatidica în care Charlie și-a pierdut viața, nu mult a lipsit să fie și ele capturate sau ucise. Era o recompensă uriașă pusă pe capul lor, dar Grace trebuia adusă celui care le urmărea vie, pe când viața lui Frankie nu era „obligatorie”.

Jake le oferă protecția lui, cu toată încăpățânarea și refuzul lui Grace. Tânăra avea propriile motive – emoționale – pentru a încerca să-l tină la distanță, însă rațiunea va învinge și va realiza că e cea mai bună șansă pe care o au pentru a rămâne în viață. Grace trebuie să accepte ajutorul acestui bărbat cu care a avut o dată o relație și despre care credea că a trădat-o, cu ani în urmă. Jake fusese pe vremuri cel mai bun agent al CIA, devenit aproape o legendă, iar Grace fusese antrenată de el. În plus, avuseseră o aventură intensă, pasională, iar Frankie era rodul iubirii lor. Ceea ce Grace nu putuse să-i ierte era faptul că îl considera răspunzător de moartea tatălui ei, nevrând să creadă în ruptul capului că tatăl ei era un agent dublu care riscase viața ei – și pe a lui, de altfel – vânzând un pont prea periculos pentru a putea ține ulterior lucrurile sub control.

Siguranța lui Frankie era prima prioritate a lui Grace, care își iubea enorm fiica. Frankie era un copil deosebit, extrem de sensibil și inteligent, și înzestrat cu darul muzicii. Compunea muzică, pe care o „auzea” șoptindu-i în gând. O altă pasiune a lui Frankie erau caii. Îi plăcea să călăreasca și se pricepea la cai, lucru deloc surprinzător, având în vedere că crescuse la o fermă de cai. Însă Grace era cea care avea un adevărat talent în a dresa caii. Nu îi plăcea să recunoască, însă avea mai mult decât talent, avea un adevărat har, iar caii păreau a-i înțelege gândurile. Acest har unic a fost cel care a făcut-o atât de „necesară ” celui care o vâna!

Fiind din nou unul în preajma celuilalt, atracția explozivă dintre Grace și Jake devine, ca și în urmă cu opt ani, de nestăvilit, iar de aici până la a redeveni iubiți e un singur pas… pe care îl fac!

“Soarele îi ardea spinarea, în timp ce Grace mergea încet spre hambar.

  Făcea o greșeală.

  Ba nu, nu era nicio greșeală.

Sau, dacă era, avea s-o facă oricum, își spuse ea cu nepăsare. Toată noaptea se frământase, luptându-se cu sine însăși, și ajunsese la această concluzie. Era o femeie matură și putea face față unei întâlniri amoroase. De dată asta, o ducea mintea să se protejeze. Nu trebuia să însemne nimic mai mult decât nebunia de ordin fizic care existase între ei cu atâția ani în urmă. Trecuse prea mult timp pentru ea și, probabil, suferea efectele abstinenței. Kilmer avea dreptate, amândoi aveau să-și revină la normal după ce-și satisfăceau această nevoie.

Iisuse, nici măcar nu știa dacă mai gândea rațional sau nu. Tot ce știa era că i se înmuiau genunchii și simțea cum îi ardeau obrajii, în timp ce deschidea ușa hambarului.

Penumbră. Miros de fân și cai.

 – Mă temeam că n-ai să vii, spuse Kilmer, ieșind din semiobscuritate. Dumnezeule, ce frică mi-a fost.

Se opri pe loc, privind-o.

De ce n-o atingea?

În clipa următoare, o atinse. 

Îi puse mâna pe gât. Palma lui era dură și bătătorită, în contact cu pielea ei delicată. Pulsul îi sări în adâncitura grumazului. Se cutremură.

 – Zi că-i în regulă, spuse el răgușit. Pentru Dumnezeu, spune-mi că-i OK.

Grace nu putea vorbi. Ce naiba, nu putea nici măcar să respire. Era conștientă numai de textura aspră a mâinii lui pe pielea gingașă a gâtului ei.

– Grace.

– Taci… Își îngropă fața lângă umărul lui. Taci și fă-o odată.

– La dracu’, da. Mâinile lui o cutreierau peste tot, frecând, strângând. Scotea din gâtlej niște sunete joase, instinctuale, aproape animalice. Excelent. Ești așa de..

– Și tu...”

Cât despre Frankie, odată ce a depășit neîncrederea inițială în Jake, se simțea foarte apropiată de el, deși habar nu avea că e tatăl ei. Însă Jake știa, știuse în tot acest timp, și își iubea fiica. Stătuse departe de ele doar pentru că așa considerase că sunt mai în siguranță, căci pericolul era o constantă în viața lui.

Pe un alt plan al cărții, aflăm cine era omul din umbră, și de ce avea nevoie de Grace, cu orice preț.

Grace era urmărită de un ticălos din El Tariq numit Marvot, care poseda o pereche de cai rari, albi cu ochii albaștri, care fuseseră dresați de fostul lor stăpân să poată ajunge la o comoară îngropată în deșert. De fapt, Kilmer era responsabil pentru că a stârnit mânia lui Marvot prin furtul unei hărți a locației din Sahara unde un inventator britanic excentric a îngropat un prototip valoros al unui motor care putea să funcționeze fără petrol și astfel să revoluționeze economia globală. Iar caii, după moartea stăpânului lor, inventatorul, nu răspundeau la nici o comandă, fiind aproape sălbatici, extrem de agresivi și periculoși. Aici intervenea nevoia lui Marvot de a o captura pe Grace, știind de talentul ei de dresoare dublat de harul ei de a comunica cu animalele.

Nu vă dezvălui cum s-au desfășurat evenimentele, avem parte de mult suspans și întâmplări neprevăzute, iar, în cele din urmă, Marvot o răpește pe Frankie pentru a o atrage pe Grace înapoi în Maroc. Și astfel, amândouă devin captive la dispoziția lui Marvot.

În cele ce urmează vom asista la niște surprinzătoare lecții de dresaj, iar talentul lui Grace se va dovedi la înălțimea reputației sale.

În acest timp, Jake Kilmer pune la cale un plan spre a-și recupera familia, cu puțin ajutor de la un șeic în tribul căruia trăise o perioadă cu câțiva ani în urmă și bazându-se pe sirocco, un vânt fierbinte nimicitor ce suflă uneori în deșert.

Însă ticălosul Marvot intenționa să le ucidă după ce caii vor fi dresați și îi vor dezvălui mult-râvnita locație a prototipului motorului, așa că avem de-a face cu o cursă contra-cronometru pe viață și pe moarte.

Detaliile captivantei acțiuni și care este deznodământul poveștii, vă las să descoperiți singuri. De asemenea, cum va evolua relația dintre Grace și Jake, și dacă ea îi va oferi o a doua șansă. Vor reuși să formeze o familie, cu atâtea obstacole care le stau în cale?

”Kilmer venea spre ea.

– Ai primit niște animale noi. Am auzit că ai nevoie de un grăjdar.

Dumnezeule, minunat mai arăta!

– Ești supracalificat (…) n-ai nevoie de nici o slujbă.

– Ba am nevoie. Și de tine am nevoie, spuse el, zâmbindu-i. Gândește-te ce prestigiu o să ai, în comunitatea cabalină. Vei fi singura proprietară de cai cu un grăjdar miliardar.

– Ideea are meritele ei… Știi cât preț am pus întotdeauna pe poziția mea socială. Desigur, voi fi dispusă să-ți acord unele beneficii colaterale.

– Contez pe ele. Le anticipez. Nici nu pot trăi fără ele.”

Îmi place foarte mult stilul autoarei, fluid, elegant și cinematografic, care menține interesul cititorilor treaz de la primul până la ultimul rând, dând senzația de „oră de vârf” pe toată durata acțiunii cărții.

O frumoasă carte romantic-suspans pe care o recomand iubitorilor genului!

Cartea Urmărirea de Iris Johansen poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii Editura Orizonturi