Lady L. de Romain Gary, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie
Lady L.
(Lady L. – 1963)
Romain Gary
Editura Humanitas Fiction
Colecția Raftul Denisei
Traducere din limba franceză de Doru Mareș
Nr. de pagini: 252
An apariție: 2021
Scriitor (romancier, eseist, autor de memorii), aviator, diplomat, regizor, scenarist, ROMAIN GARY, pe numele adevărat Roman Kacew, s-a născut pe 8 mai 1914 la Vilnius într-o familie evreiască și a crescut la Varșovia, unde mama sa l-a botezat catolic. În 1928 s-a stabilit în Franța. A studiat Dreptul la Aix-en-Provence și Paris. În timpul războiului, când și-a luat numele de Gary, a fost pilot în Forțele Aeriene Franceze Libere, primind ulterior multe medalii și distincții, printre care titlul de Comandor al Legiunii de Onoare. L-a întâlnit pe generalul de Gaulle în 1940 la Londra și a rămas toată viața un admirator al acestuia. După război, cariera de diplomat avea să-l poarte la Sofia, Berna, New York, Londra, Los Angeles. S-a căsătorit în 1945 cu jurnalista britanică Lesley Blanch. Numit consul general la Los Angeles, a întâlnit-o pe actrița Jean Seberg, cu care s-a căsătorit în 1963, a avut un fiu și de care a divorțat în 1970. Pe 2 decembrie 1980, la un an după ce aceasta s-a sinucis, Romain Gary s-a împușcat. Este singurul scriitor care a primit de două ori Premiul Goncourt, mai întâi ca Gary, apoi ca Émile Ajar (identitatea lui Ajar s-a aflat abia după moartea autorului). Opera vastă, eterogenă semnată Gary se întinde pe mai mult de patru decenii. Dintre romanele sale menționăm: Educație europeană (Éducation européenne, 1945; Humanitas Fiction, 2020), Le grand vestiaire (1948), Les racines du ciel (1956, Premiul Goncourt), Promisiunea zorilor (La promesse de l’aube, 1960; Humanitas Fiction, 2018), Les oiseaux vont mourir au Pérou (1962), Lady L. (Lady L., 1963; Humanitas Fiction, 2021), La tête coupable (1968), Dincolo de limita aceasta biletul își pierde valabilitatea(Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable, 1975; Humanitas Fiction, 2019), Clar de femeie (Clair de femme, 1977; Humanitas Fiction, 2017), Zmeie de hârtie (Les cerfs-volants, 1980; Humanitas Fiction, 2019) etc. Sub pseudonimul Émile Ajar au apărut Gros-Câlin (1974), La vie devant soi (1975, Premiul Goncourt), Pseudo (1976), L’angoisse du roi Salomon (1979).
Poveste de dragoste și ficțiune istorică având un deznodământ dintre cele mai neașteptate, Lady L. este și o satiră a aristocrației victoriene, combinată cu un portret reușit al anarhiștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Iubirea și umorul domină o istorie picantă și cinică, în care farsa și tragedia își dau mâna.
O bătrână doamnă, etalon al aristocrației victoriene, este înconjurată, la împlinirea vârstei de optzeci de ani, de întreaga familie. Una dintre marile familii ale Angliei – după cum însăși Lady L. o spune: Guvernul de-a dreapta, Biserica la stânga, Banca Angliei și Armata în spatele ei. Cele patru reprezentate, toate, de urmașii acestei femei, care a dat Angliei tot ce avea mai bun. Dar nu întotdeauna trunchiul de pe care sar așchiile este pe atât de nobil pe cât ni l-am putea imagina. Ba chiar s-ar putea dovedi că nu este nici măcar pe atât de englez pe cât s-ar cuveni. Amenințată cu pierderea pavilionului de vară, sanctuarul ei secret, Lady L. este obligată să-și mute lucrurile cu toată discreția posibilă. De aceea apelează la prietenul de o viață Sir Percy Rodiner, poetul oficial al Curții, care va asculta perplex incredibila istorie a femeii pe care o iubește de peste patruzeci de ani.
Romain Gary reușește în paginile acestui roman scurt, dar tulburător – „Lady L.” – să se transpună în gândurile și amintirile unei bătrâne doamne din nobilimea britanică, ajunsă la venerabila vârstă de 84 de ani. Așa cum ea însăși afirmă, nepoții săi sunt stâlpi ai societății engleze: un ministru, un episcop, un înalt funcționar al Băncii Angliei și un militar de carieră, e înconjurată de adulația aristocrației și însăși regina îi trimite mesaje de felicitare cu ocazia aniversării.
Reuniunea familială este un prilej pentru Lady L. de a-și deschide deodată cufărul cu amintiri în prezența lui Sir Percy Rodiner, „de douăzeci de ani Poet Laureat al Curții Angliei, adică apologet oficial al Coroanei, ultim bard al Imperiului”, devotat admirator al numitei doamne de cel puțin patru decenii. Motivele acestei incursiuni în trecut? Aparent, pavilionul construit de Lady L., în care își păstrează cele mai prețuite amintiri, va trebui dărâmat pentru a face loc unor lucrări de transport public. Ce ar putea conține mărturisirile acestei mari doamne ale aristocrației, văduva unui duce, o doamnă de o mare clasă, cu o avere și o prestanță aparte, care a încântat înalta societate ani de zile cu frumusețea, dar și cu spiritul său? Răspunsul îl va primi sărmanul Percy ca pe șocul vieții sale.
Așadar, Lady L. începe să deruleze povestea unei anume Annette Boudin, fiica unui tipograf cu idei anarhiste și a unei spălătorese, dintr-un cartier rău-famat parizian. Rămasă orfană de mamă la 14 ani, alături de un tată ipocrit, nu îi rămâne decât calea străzii. După dispariția părintelui degenerat, pe care însă reușise cumva să îl țină la respect până atunci, Annette e racolată de o grupare de anarhișți, ideologie care circula în multe părți ale Europei la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acolo ea îl cunoaște pe fermecătorul și implacabilul Armand Denis, un fanatic al ideologiei anarhiste, care, cu ajutorul conexiunilor sale, o transformă pe frumoasa Annette într-o perlă de primă mână, creându-i o identitate falsă, de văduvă a unui conte destul de obscur și infiltrând-o în rândurile înaltei societăți din Elveția, cu scopul clar de a avea un om de nădejde în interiorul acelei lumi. Astfel, tânăra ia parte la diverse comploturi și este folosită inclusiv ca sursă de informare pentru jafuri menite să asigure fondurile organizației. Annette însă a fost de copilă cerebrală, cu picioarele pe pământ și imună la cântecul de sirenă al ideologiilor, având totuși o latură romantică intensă, pe care în alte circumstanțe ar fi putut-o lăsa să preia frâiele destinului său.
Într-o bună zi, drumurile ei se intersectează cu cele ale ducelui de Glendale, un aristocrat extravagant, de o finețe remarcabilă a spiritului, care decide să o ajute. Dicky este amuzat de ideile anarhiste ale lui Armand, în același timp încercând să îi deschidă ochii Annettei cu privire la propria ei soartă și libertate.
Captivată de intensitatea lui Armand, îndrăgostită de el peste măsură, Annette realizează că nu va putea fi niciodată pe primul loc pentru acesta, că „omenirea” văzută ca o entitate ideală va trebui mereu salvată de persecutori și că întreaga lui existență se învârte în jurul acestor concepte. Dicky îi propune o soluție pentru a-și câștiga libertatea și pentru a juca și el o ultima festă societății din care face parte, fără a-i aparține însă. Ce turnură vor lua lucrurile și care va fi soarta tinerei, a lui Armand și a celorlalți anarhișți, precum și a ducelui atât de atipic? Care este drumul de la Annette, fermecătoarea pariziană din clasa de jos, până la Diane, Lady L., o femeie apreciată de toată societatea înaltă engleză?
Povestea se derulează într-un ritm antrenant, Romain Gary reușește să impună narațiunii sale acel tempo care face deloc plictisitoare alternanța planurilor trecut-prezent. Într-un roman de dimensiuni relativ mici, el reușește să creeze portrete extrem de vii ale personajelor sale, începând cu protagonista, la toate vârstele prezentate și continuând cu Armand, Alphonse Lecoeur, „Sapper” și inegalabilul Dicky.
Privind prin ochii lui Lady L., cititorul are prilejul să descopere idei interpretate într-un mod destul de original, aceasta fiind un exemplu clar de făptură amorală, al cărei portret domină atmosfera cărții, o femeie născută să fie nu doar o supraviețuitoare, dar o adevărată splendidă fiară, dornică de iubire la modul total și intens, impresionată de calitățile remarcabile ale unui om care însă vrea să le pună numai în slujba cauzei pe care el o consideră justă. Atunci când află că va fi mamă, cea care va deveni Lady L. nu mai ezită în a lua deciziile prin care își va croi destinul, iar dacă e gata să cedeze, imaginea băiatului adormit în pătuțul său de copil îi domolește accesele romantice înnăscute, însă nu și extremismul din ele.
Cu un final deconcertant și sardonic, romanul „Lady L.” m-a convins în primul rând prin scriitură, prin puterea evocării și a portretizării și, nu în ultimul rând, prin temele de reflecție alese.
În mod sigur voi căuta și alte romane semnate de Romain Gary.
„Armand a strâns-o atât de tare de încheietura mâinii, încât a început s-o doară.– Ascultă-mă, Annette. E în tine o duritate foarte de înțeles: ai suferit prea din vreme și atât de profund, încât pentru suferință nu ți-a mai rămas decât dispreț, nici nu mai vrei să auzi vorbindu-se despre suferință. Ai trecut printr-o asemenea școală a nefericirii, încât până la urmă ai ajuns să urăști nu doar nefericirea, dar și pe nefericiți. Este o reacție de apărare bine cunoscută, la fel ca aceea a burgheziei care, în definitiv, tot din popor s-a născut, a ajuns brutală și s-a retras în propria brutalitate… Însă e ceva ce nu înțeleg. Spui că mă iubești. Cum poți iubi pe cineva fără a-l iubi așa cum este el? Cum mă poți iubi și, în același timp, să-mi ceri să mă schimb complet, să devin un altul? Dacă aș renunța la vocația mea revoluționară, n-ar mai rămâne nimic din mine: nu-mi poți cere în același timp să renunț la cel care sunt și să rămân cel pe care-l iubești. Nu-i ușor, știi, să trăiești în pielea mea. Nu-i ușor să fii Armand Denis. E o condiție tare precară. Te trezești uneori dimineața uluit că ești încă pe-acolo. Ar trebui să fii o sursă a puterii mele, nu să încerci să îmi minezi voința, convingerile. Ar trebui…A amuțit: ochii ei se umpluseră de lacrimi. Și-a îmblânzit tonul.– Tot ce vreau să zic este că, dacă oamenii ar fi cedat întotdeauna la ce e mai omenesc în ei, de multă vreme nu ar mai fi fost oameni.”
11 Comments
familiasimionescuyahooro
Excelenta recenzia acestei cărți tare ispititoare! Mulțumesc frumos pentru recomandarea deosebita, felicitări pentru recenzie, Ana❤️
anasylvi
Multumesc, Carmen, este o poveste foarte interesanta!
Oli
O recenzie minunata si o recomandare de top, felicitari Ana si multumesc!
anasylvi
Cu multa placere! Deja imi place autorul.
Daniela Balan
O carte interesantă ! Foarte frumoasă și tentantă recenzia, felicitări ❤️
anasylvi
Multumesc frumos, Daniela!
MIRELA BARBALATA
Pare o poveste plina complexa si plina de profunzime, din care poti invata ceva. Multumesc pentru incitanta recomandare si felicitari pentru recenzie!
anasylvi
Ma bucur ca te atrage, multumesc frumos!
Tyna
Minunată recenzie! Pare o carte foarte interesantă. Vreau să o citesc și eu. Mulțumesc mult pentru recomandare!
anasylvi
Asa este, chiar interesanta! Cu mult drag, Tyna!
Geo
O recenzie superbă, Ana! Felicitări! ❤️