Lady L. de Romain Gary, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie

Poveste de dragoste și ficțiune istorică având un deznodământ dintre cele mai neașteptate, Lady L. este și o satiră a aristocrației victoriene, combinată cu un portret reușit al anarhiștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Iubirea și umorul domină o istorie picantă și cinică, în care farsa și tragedia își dau mâna.

O bătrână doamnă, etalon al aristocrației victoriene, este înconjurată, la împlinirea vârstei de optzeci de ani, de întreaga familie. Una dintre marile familii ale Angliei – după cum însăși Lady L. o spune: Guvernul de-a dreapta, Biserica la stânga, Banca Angliei și Armata în spatele ei. Cele patru reprezentate, toate, de urmașii acestei femei, care a dat Angliei tot ce avea mai bun. Dar nu întotdeauna trunchiul de pe care sar așchiile este pe atât de nobil pe cât ni l-am putea imagina. Ba chiar s-ar putea dovedi că nu este nici măcar pe atât de englez pe cât s-ar cuveni. Amenințată cu pierderea pavilionului de vară, sanctuarul ei secret, Lady L. este obligată să-și mute lucrurile cu toată discreția posibilă. De aceea apelează la prietenul de o viață Sir Percy Rodiner, poetul oficial al Curții, care va asculta perplex incredibila istorie a femeii pe care o iubește de peste patruzeci de ani.

Romain Gary reușește în paginile acestui roman scurt, dar tulburător – „Lady L.” – să se transpună în gândurile și amintirile unei bătrâne doamne din nobilimea britanică, ajunsă la venerabila vârstă de 84 de ani. Așa cum ea însăși afirmă, nepoții săi sunt stâlpi ai societății engleze: un ministru, un episcop, un înalt funcționar al Băncii Angliei și un militar de carieră, e înconjurată de adulația aristocrației și însăși regina îi trimite mesaje de felicitare cu ocazia aniversării.

Reuniunea familială este un prilej pentru Lady L. de a-și deschide deodată cufărul cu amintiri în prezența lui Sir Percy Rodiner, „de douăzeci de ani Poet Laureat al Curții Angliei, adică apologet oficial al Coroanei, ultim bard al Imperiului”, devotat admirator al numitei doamne de cel puțin patru decenii. Motivele acestei incursiuni în trecut? Aparent, pavilionul construit de Lady L., în care își păstrează cele mai prețuite amintiri, va trebui dărâmat pentru a face loc unor lucrări de transport public. Ce ar putea conține mărturisirile acestei mari doamne ale aristocrației, văduva unui duce, o doamnă de o mare clasă, cu o avere și o prestanță aparte, care a încântat înalta societate ani de zile cu frumusețea, dar și cu spiritul său? Răspunsul îl va primi sărmanul Percy ca pe șocul vieții sale.

Așadar, Lady L. începe să deruleze povestea unei anume Annette Boudin, fiica unui tipograf cu idei anarhiste și a unei spălătorese, dintr-un cartier rău-famat parizian. Rămasă orfană de mamă la 14 ani, alături de un tată ipocrit, nu îi rămâne decât calea străzii. După dispariția părintelui degenerat, pe care însă reușise cumva să îl țină la respect până atunci, Annette e racolată de o grupare de anarhișți, ideologie care circula în multe părți ale Europei la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acolo ea îl cunoaște pe fermecătorul și implacabilul Armand Denis, un fanatic al ideologiei anarhiste, care, cu ajutorul conexiunilor sale, o transformă pe frumoasa Annette într-o perlă de primă mână, creându-i o identitate falsă, de văduvă a unui conte destul de obscur și infiltrând-o în rândurile înaltei societăți din Elveția, cu scopul clar de a avea un om de nădejde în interiorul acelei lumi. Astfel, tânăra ia parte la diverse comploturi și este folosită inclusiv ca sursă de informare pentru jafuri menite să asigure fondurile organizației. Annette însă a fost de copilă cerebrală, cu picioarele pe pământ și imună la cântecul de sirenă al ideologiilor, având totuși o latură romantică intensă, pe care în alte circumstanțe ar fi putut-o lăsa să preia frâiele destinului său.

Într-o bună zi, drumurile ei se intersectează cu cele ale ducelui de Glendale, un aristocrat extravagant, de o finețe remarcabilă a spiritului, care decide să o ajute. Dicky este amuzat de ideile anarhiste ale lui Armand, în același timp încercând să îi deschidă ochii Annettei cu privire la propria ei soartă și libertate.

Captivată de intensitatea lui Armand, îndrăgostită de el peste măsură, Annette realizează că nu va putea fi niciodată pe primul loc pentru acesta, că „omenirea” văzută ca o entitate ideală va trebui mereu salvată de persecutori și că întreaga lui existență se învârte în jurul acestor concepte. Dicky îi propune o soluție pentru a-și câștiga libertatea și pentru a juca și el o ultima festă societății din care face parte, fără a-i aparține însă. Ce turnură vor lua lucrurile și care va fi soarta tinerei, a lui Armand și a celorlalți anarhișți, precum și a ducelui atât de atipic? Care este drumul de la Annette, fermecătoarea pariziană din clasa de jos, până la Diane, Lady L., o femeie apreciată de toată societatea înaltă engleză?

Povestea se derulează într-un ritm antrenant, Romain Gary reușește să impună narațiunii sale acel tempo care face deloc plictisitoare alternanța planurilor trecut-prezent. Într-un roman de dimensiuni relativ mici, el reușește să creeze portrete extrem de vii ale personajelor sale, începând cu protagonista, la toate vârstele prezentate și continuând cu Armand, Alphonse Lecoeur, „Sapper” și inegalabilul Dicky.

Privind prin ochii lui Lady L., cititorul are prilejul să descopere idei interpretate într-un mod destul de original, aceasta fiind un exemplu clar de făptură amorală, al cărei portret domină atmosfera cărții, o femeie născută să fie nu doar o supraviețuitoare, dar o adevărată splendidă fiară, dornică de iubire la modul total și intens, impresionată de calitățile remarcabile ale unui om care însă vrea să le pună numai în slujba cauzei pe care el o consideră justă. Atunci când află că va fi mamă, cea care va deveni Lady L. nu mai ezită în a lua deciziile prin care își va croi destinul, iar dacă e gata să cedeze, imaginea băiatului adormit în pătuțul său de copil îi domolește accesele romantice înnăscute, însă nu și extremismul din ele.

Cu un final deconcertant și sardonic, romanul „Lady L.” m-a convins în primul rând prin scriitură, prin puterea evocării și a portretizării și, nu în ultimul rând, prin temele de reflecție alese.

În mod sigur voi căuta și alte romane semnate de Romain Gary.