O noapte de neuitat de Amanda Quick, Editura Orizonturi – recenzie

O noapte de neuitat

(All Night Long – 2005)

Amanda Quick

Editura Orizonturi

Traducere: Bogdan Oproiu

Nr. de pagini: 336

An apariție: 2006

„O noapte de neuitat” de Amanda Quick este un thriller plin de suspans și mister, împletit cu elemente romantice.

Dacă unii oameni au amintiri frumoase legate de locurile copilăriei, Irene Stenson, personajul principal, are adevărate coșmaruri. Cu ani în urmă, întrând în casă, a descoperit cu groază cadavrele părinților săi, intr-o baltă de sânge, și la scurt timp, a părăsit orașul.
După 17 ani, un e-mail misterios de la prietena ei o readuce în localitatea natală. Dar nu va găși lămuriri – cel puțin nu de la prietena ei, pe care o găsește moartă. Irene bănuiește că este vorba de o crimă și că poate avea legătură cu moartea părinților ei. Ea va încerca să afle adevărul, ajutată de Luke Danner, față de care se simte puternic atrasă din prima clipă. Dar forțele cu care se confruntă sunt copleșitoare…

O carte fascinantă, ce conține toate ingredientele pentru a putea fi considerată bestseller: pasiune, crimă, secrete și scandaluri scoase la lumină.

Cu cărțile scrise de Amanda Quick merg la sigur de fiecare dată, toate având darul de a mă captiva și de a mă lăsa cu o stare de bine la final. Astfel, nu am putut rezista tentației când am găsit pe stoc la Libris cartea ”O noapte de neuitat”, pe care nu știu cum de am ratat-o.

Cu o combinație perfectă de suspans, mister, romantism și umor, O noapte de neuitat mi-a oferit o lectură fascinantă de la prima până la ultima pagină.

Chimia dintre Irene și Luke este evidentă încă de la prima lor întâlnire. Ambii erau marcați de traume sufletești din trecut, care-i făcuseră să fie sceptici la idea de a avea o legătură de durată cu altcineva. Însă, în doar câteva zile, perioadă în care s-au aflat în miezul unor evenimente extrem de dramatice, fiecare dintre ei a recunoscut în celălalt un suflet pereche, capabil să-i vindece toate cicatricile sufletești.

Irene dusese o viață perfectă până la vârsta de șaptesprezece ani. Înconjurată cu multă dragoste de părinții ei, Irene avusese o copilărie și o adolescență idilică până când, într-o seară, i-a găsit pe părinții săi într-o baltă de sânge. Aparent, tatăl ei, care era și șeful poliției, o omorâse pe mama ei într-o criză de gelozie, după care se sinucisese. Imediat după înmormântarea părinților ei, mătușa ei a luat-o de acolo și a dus-o departe.

Șaptesprezece ani mai târziu, Irene își făcuse o carieră înfloritoare în domeniul jurnalismului de investigație, fără a reuși însă să depășească prea bine trauma din trecut. Nici acum Irene nu putea dormi decât cu lumina aprinsă și avea des coșmaruri, fiind diagnosticată cu sindrom post traumatic, fapt care o făcuse incapabilă să se implice într-o relație romantică de durată. Psihologii pe care îi consultase îi spuseseră că problema ei izvora din faptul că mintea ei refuza să accepte verdictul legat de moartea părinților săi, care se iubeau profund și se înțelegeau perfect. Astfel, în momentul în care Pamela, cea mai bună prietenă a ei din adolescență, i-a trimis un e-mail criptic, invitând-o să revină acasă, întrucât avea mai multe dezvăluiri să-i facă, inclusiv legate de noaptea în care au murit părinții ei, Irene nu a stat nicio clipă pe gânduri și a revenit în orașul natal.

Pamela era fiica senatorului Ryland Webb și nepoata lui Viktor Webb, un industriaș bogat, ale cărui afaceri contribuiseră din plin la prosperitatea orașului. Dacă Viktor era foarte iubit în zonă, fiind foarte popular, nu același lucru se putea spune despre Ryland, care se ținea departe de orașul natal și îi trata de sus pe locuitori când revenea, sporadic, în zonă. Irene nu ținuse legătura cu Pamela în tot acest răstimp întrucât nu o iertase pentru faptul că o mințise în noaptea în care muriseră părinții ei, forțând-o să participe la o petrecere, ajungând astfel cu întârziere acasă.

Deși majoritatea lucrurilor păreau să fi rămas inconfortabil de la fel ca atunci când părăsise ea orașul, noul proprietar al ansamblului de căbănuțe unde s-a cazat era un bărbat fascinant și misterios, în vârstă de aproximativ patruzeci de ani, Luke Danner.

Atracția magnetică dintre ei, evidentă încă de la prima întâlnire, l-a făcut pe Luke să-și asume voluntar rolul de bodyguard al lui Irene, urmărind-o îndeaproape, temându-se ca ea să nu intre într-un bucluc. Instinctele de fost pușcaș marin nu l-au înșelat pe Luke. După ce Irene a descoperit cadavrul Pamelei, mai multe incidente ciudate s-au petrecut, inclusiv viața lui Irene fiind pusă în pericol.

Odată cu apariția în zonă a lui Jason, fratele mai mic al lui Luke, mai multe secrete din trecutul acestuia ies la iveală, dezvăluindu-ne câteva fațete complet neașteptate ale lui Luke.

Luke rămăsese orfan de mama la doar șase ani, după ce aceasta se sinucisese în urma unei depresii. Deși tatăl lui se recăsătorise pe când el avea zece ani, ei nu-i spusese niciodată mamă celei de-a doua soții a tatălui său. În facultate avusese rezultate remarcabile, având chiar un doctorat în… filosofie! Din păcate, căsătoria lui fusese un eșec, dragostea soției lui dovedindu-se a fi una extrem de condiționată, aceasta neavând răbdare să-l aștepte din misiunile lui de pe front, după ce se înrolase.

După ce ieșise din armată, tatăl său, ce deținea o important companie ce producea vinuri, insistase ca el să se implice în conducerea afacerii. Luke se dedicase total noii sale funcții, întocmai ca unei misiuni militare, întocmind o strategie și ținându-se întocmai de ea. Sesizând dorința tatălui său de a încheia o alianță cu Kate, fiica asociatului său, a stabilit un plan de curtare, ce s-a finalizat cu o logodnă. Însă, chiar în prag de căsătorie, Luke a realizat că făcea o greșeală capitală, întrucât Kate fusese dintotdeauna pentru el ca o soră mai mică și îi era imposibil să o privească astfel. În urma revelației avute, a rupt logodna, și-a dat demisia și a cumpărat complexul de căbănuțe, folosindu-se de banii rezultați din mai multe investiții profitabile pe care le făcuse de-a lungul anilor.

Meseria de hotelier i se potrivea lui Luke ca nuca-n perete, stilul lui milităros și intimidant înfricoșându-i pe clienți, iar dacă nu s-ar fi bazat pe extra sursele lui de bani, ar fi dat faliment de mult!

”- Pun pariu că nu e multă lume care vine și a doua oară aici, nu?
– Ce am spus, zise el, desfăcând brațele exasperat.
– Nu e vorba de ce ai spus, ci de cum ai spus. Ai vorbit cu bietul băiat de parcă era un recrut. E în luna de miere, pentru numele lui Dumnezeu, și judecând după faptul că el și soția lui au rezervat o cameră aici, presupun că au un buget limitat.
– Mai lasă-mă. Nu am făcut decât să le dau o căbănuță. (…)
– Luke, i-ai stresat.
Se duse să-și mai toarne o cană de cafea.
– Știi, încep să cred că asta este cea mai mare problemă în industria hotelieră.
– Care?
– Clientela. Sunt indisciplinați, neantrenați și imprevizibili. (…) Da, trebuie să recunosc că, dacă nu ar exista clienți, ar fi o profesie plăcută.”

Pe de altă parte, motivele lui nu fuseseră prea bine înțelese de familie care, pe lângă diagnosticul de sindrom post traumatic, îi mai puseseră încă unul: disfuncție erectilă!

Toată familia fiind îngrijorată ca Luke să nu cadă în depresie, îl trimiseseră pe Jason pe post de spion, cu misiunea de a-l aduce pe Luke la o petrecere  de tradiție.  Cam fără chef, Luke a acceptat, cu condiția ca Irene să-l însoțească.

M-au amuzat interacțiunile și conversațiile membrilor familiei lui Luke. De altfel, relațiile calde de familie, loialitatea, sprijinul necondiționat și afecțiunea dintre membrii acesteia sunt o temă pe care am regăsit-o în mai multe cărți ale Amandei Quick.

Dacă lui Luke rudele sale i se păreau băgăcioase și insistente, pe Irene o emoționa iubirea și grija acestora față de Luke. Însă ea reușise să-l înțeleagă pe Luke, în doar câteva zile, mai bine ca tatăl și frații lui în ani de zile. M-am distrat cât de bine a anticipat Irene reacția lui Luke la ”ambuteiajul” creat de familia lui pentru a-l convinge să accepte un consult psihiatric, reușind să-și facă rost în timp record de un mic dejun la pachet, exact în momentul în care el ieșise decis să plece. Sesizând neliniștea și îngrijorarea cercului de rude ale lui Luke, le-a făcut un ”cadou” de plecare, risipindu-le temerile într-un mod cel puțin inedit!

”Brusc îi veni inspiratia.
– Dacă ajută la ceva, vă asigur că nu trebuie să vă îngrijoreze disfuncțiile erectile ale lui Luke.
– Irene, murmur Luke, dacă nu te deranjează…
– Este foarte normal în această direcție, continua ea dornică să concluzioneze. De fapt, e mai mult decât normal.
Se așternu tăcerea și Irene își zise că erau cu toții cam prea uimiți.
Jason zâmbi.
– Oau.
Mai mult, se gândi ea, fusese o alegere nefericită de cuvinte.
– Adică mai bine decât normal, se corectă ea repede, dar își dădu seama pe loc că reformularea nu era nici ea prea fericită.
– Mă simt cam slăbită, îi spuse ea lui Luke.
– E ciudat, eu mă simt de parcă am filma o reclamă la medicamente. Cred că suntem într-o situație care cere o retragere strategică.
– Da, te rog.”

Ultima parte a cărții este deosebit de dramatică, iar suspansul este la cote maxime. Ies la iveală secrete adânc îngropate legate de pedofilie, spălare de bani, șantaj, apar noi victime iar viața lui Irene ajunge să atârne, de câteva ori, de doar un fir de păr.

„Auzi un scrâșnet de cauciucuri, dar nu îndrăzni să-și ia ochii de la drum. O mică greșeală la această viteză o putea trimite direct în lac. Ieși dintr-o altă curbă și văzu indicatorul pentru Ventana Estates. Părea că nimeni nu-și dăduse osteneala să vopsească panoul. Era bine pentru ceea ce avea în minte. Încetini pentru a lua virajul, dar ultima curbă o făcuse să câștige câteva secunde. SUV-ul fusese nevoit să reducă viteza în încercarea de a restabili controlul.
Apăsă tare pe frâne, viră la stânga și apoi apăsă pe accelerație. Prima parte a drumului fusese pavată, pentru da o impresie bună posibililor cumpărători.
Cauciucurile SUV-ului scârțâiră în semn de protest în spatele ei. Șoferul iadului frânase puternic. Ticălosul era așa de enervat că avea să o urmărească și aici.
O cuprinse un nou val de frică. Sperase că, ieșind de pe șosea, șoferul SUV-ului avea să fie mulțumit cu micul lui triumf și să-și continue drumul.
Deci planul A nu funcționase, cum ar fi spus Pamela. Trebuia să treacă la planul B.
Simți transpirația scurgându-i-se pe spinare. Totul depindea de starea drumului, dacă fusese pavat sau nu și în continuare.
Porțiunea pavată se termină brusc. Pierdu controlul o clipă când trecu de pe asfalt pe drumul forestier.
Luă piciorul de pe accelerație și se uită în oglinda retrovizoare. Asemeni animalelor care simt că prada lor este obosită, SUV-ul o urmărea insistent.
Continuă pe același drum, lăsând mașină din spate să se apropie de ea periculos de mult. Matahala era practic în spatele ei. Aproape că vedea niște fălci de metal care se deschideau pentru a-i înghiți mașina. Șoferul avea intenția clară de a o obliga să se întoarcă pe șoseaua ce mărginea lacul.
Mai bine de atât nu se putea, se gândi Irene. Apăsă tare pe accelerație.”

Cine o omorâse pe Pamela și de ce? Ce legătură aveau crimele din prezent cu noaptea în care fuseseră omorâți părinții lui Irene? Cum va evolua povestea de iubire dintre Irene și Luke? Vă las plăcerea să descoperiți răspunsurile în carte.

Vă recomand cu drag această carte, care ne convinge pe deplin de puterea vindecătoare a dragostei!

Cartea O noapte de neuitat de Amanda Quick poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Amanda Quick

Recenzii și prezentări cărți romantic-suspans

Recenzii și prezentări cărți cu umor

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister