O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda de Ioana Chicet-Macoveiciuc, Editura Univers – recenzie

10

O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda

Ioana Chicet-Macoveiciuc

Editura Univers

Anul apariției: 2015
Nr. pagini: 256

O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda spune povestea adevărată a unei fete obișnuite care a venit în Capitală să scrie ca să schimbe lumea, dar în timp a înțeles că cel mai bun fel de a schimba lumea e să crească doi copii fericiți. Plină de umor, dar și de informații utile, cu câte o lacrimă ascunsă pe ici, pe colo printre rânduri, cartea de față este o scrisoare de dragoste pentru copiii noștri, ai tuturor, de ieri, de azi și de mâine. Cartea a devenit un bestseller cu peste 36 000 de exemplare vândute în mai puțin de doi ani de la lansare.

În afară de intensa experiență de mamă a Sofiei și a lui Ivan, Ioana Chicet Macoveiciuc are cincisprezece ani de experiență în presă și comunicare. A început să lucreze la nouăsprezece ani, în cadrul departamentului de Știri al Prima TV, apoi a lucrat în PR. A fost copywriter, jurnalist în presă scrisă și realizatoarea unei emisiuni la TVR1. A fost redactor șef al unei reviste săptămânale, a construit strategii de comunicare pentru mai multe proiecte web. Acum scrie pentru ea și pentru cititorii blogului ei și organizează evenimente pentru părinți.
Ioana Chicet Macoveiciuc este autoarea unui îndrăgit blog despre creșterea copiilor, PrintesaUrbana. Blogul a fost punctul de pornire al acestei cărți, unde spune povestea adevărată a propriei familii fericite. Cum e mai bine să naști, prin cezariană sau natural, cum trebuie răspuns crizelor de furie ale celor mici, cum să-i aperi de necazuri și să le lași libertatea de care au nevoie, care e cea mai bună hrană, ce e de făcut când responsabilitățile par să te copleșească? Nonficțiune narativă, “O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă” răspunde acestor întrebări și multor altora. Nu prin rețete universal valabile, ci prin experiența personală a unei mame care știe să zâmbească și să te facă să zâmbești. Uneori, printre lacrimi. O carte ca o îmbrățișare — și cine nu are nevoie de o îmbrățișare?”
Ai  să râzi, dar pe vremea când încă trăiai cu picioarele printre coastele mele, la mine-n burtă, îmi doream atât de mult să te îmbrățișez, încât chiar am încercat de câteva ori, atunci când nu mă vedea nimeni, să-mi iau burta în brațe.
Desigur, n-am reușit, deși sunt destul de flexibilă, am făcut doi ani de balet înainte să întru la școală.
Așa că am așteptat cu mare nerăbdare să te naști, să te pot așeza pe pieptul meu, să-mi trec ușurel mâinile peste trupul tău mic și cald, să închid ochii, să traaaag în piept mirosul tău de nou, moale, perfect, și să încremenesc acolo pentru totdeauna.
Burta creștea tot mai mare și eu pofteam tot mai mult să te țin în brațe. Nici gândul unui cremșnit proaspăt nu-mi aducea la fel de multă apă-n gură ca gândul că într-o zi o să te am în brațe. Adormeam cu ochii închiși pironiți pe imaginea asta, mă trezeam cu ea sub pernă. Și, recunosc, din când în când, dacă nu mă vedea nimeni, încercăm să-mi iau burta în brațe, ca să nu mă usuc de poftă și de dor să te iubesc și cu brațele, nu doar cu placenta.
A venit apoi ziua în care n-ai mai putut nici tu de dor. Și ne-am născut amîndoi și-a început acolo pe patul de spital cea mai lungă și mai plină îmbrățișare din lume.
Și daaa, e mult mai grozavă îmbrățișarea noastră decît orice-am visat, sperat, poftit, gîndit că o să fie. Le am pe toate cînd te țin în brațe. Te iubesc și mă iubesc. Mă iert și-ți promit. Tu râzi și eu plâng, amândoi de bucurie că ne ținem în brațe.
Uneori te mai las jos să-mi pun un pahar cu apă, dar imediat te iau la loc și te așez unde ne e bine, unde ni se umplu inimile și ochii, de unde plecăm să ne trăim viețile și unde ne întoarcem mereu, de zeci de ori pe zi.
Stai fără grijă, nu-ți dau drumul înainte să mor. Nimic nu e mai important, mai urgent, mai frumos că îmbrățișarea noastră.
O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă. De asta m-am născut, cred eu: ca să te țin pe tine-n brațe.”       Ioana Chicet-Macoveiciuc
Când m-am apucat de citit cartea Ioanei, prima mea reacție a fost: ce bine ar fi fost să fi găsit de citit așa ceva atunci când abia născusem, cât de mult m-ar fi ajutat să-mi cresc copiii și să fiu bine cu mine! Căci este un loc unde găsești tot ce ai nevoie, atât ca femeie, cât și ca mamă: scris bun și plin de umor și autoironie, sfaturi date fără condescendență și cu empatie, experiențe extrem de personale și confesiuni.” — Petronela Rotar
Cartea de față este un compendiu ce cuprinde mai multe articole sau confesiuni, dacă le putem numi așa. Este prima carte a autoarei pe care o citesc.
Mi-a atras atenția coperta, care seamănă cu o pictură murală înfățișând o mamă cu pruncul în brațe, însăși chintesența iubirii.
Ca un cuvânt înainte, la începutul cărții ne întâmpină aceste rânduri:
Iubiții mei de mici dimensiuni mă priveau fix, ea pieptănând un urs panda, el mestecând talpa unui papucel de casă. I-am privit și le-am spus:
— Într-o zi, o să scriu o carte. O să fie despre voi.”
Cartea cuprinde 33 de capitole. Toate sunt redactate simplu, debordează de sinceritate, pe un ton ușor amuzant, condimentate cu ironii fine. O carte pe care o citești cu plăcere fie că ai copii mari sau mici, printre zâmbete și lacrimi. Comparând ceea ce ai făcut sau faci tu când îți crești copiii, cu ideile și rezolvările pe care Ioana le oferă prin intermediul propriilor experiențe. Sau notând ceea ce este posibil să-ți fie de folos de acum înainte.
“Restart” este povestea care m-a impresionat cel mai mult. După cum sugerează și titlul, este despre noi începuturi, despre viața care apucă pe noi făgașuri, ducându-te pe căi neumblate…
“… care i-au spus că ar fi bine să se urce urgent într-un microbuz spre București. Nici nu vreau să mă gândesc cum au trecut pentru ea cele șase ore de drum, nu mi-a spus niciodată, iar mie mi-a fost frică s-o întreb.”
Multe dintre noi suntem mame. Oare cum am reacționa dacă am primi un astfel de telefon, știind că odorul nostru are probleme?
O poveste despre un banal accident care s-ar fi putut termina cu pierderea unei vieți… Despre operații, tratamente și stopuri cardio-respiratorii, despre griji și teroarea unei mame, despre suferințele unui om. Și despre norocul unei femei. Despre maturizare și aprecierea a tot ce are viața de oferit.
Am citit cartea cu plăcere, poate și datorită stilului lejer, de tip jurnal, care îți atrage atenția încă de la început. Te trezești că citești pe nerăsuflate cartea și abia la final îți așezi ideile și tragi concluziile.
“A funcționat. De-atunci și până acum am un chef nebun de orice mi se întâmplă, mă bucur de tot și de toate, îmbrățișez și răul și greul, pentru că și ele fac parte dintr-un acum prețios pe care îl pierd cu fiecare clipă.”
Printre experiențe din viața autoarei, conversații amuzante cu copiii și sfaturi utile oricăreia dintre noi, această carte este un jurnal ce merge adaptat propriilor noastre vieți.
O carte sensibilă care atinge sufletul cititorului și îl poartă prin momente de bucurie și tristețe, de fericire și durere, griji și mici realizări, permițând acestora să-și formeze o părere despre carte. Pățaniile altora pot fi de folos, ca experiență, pentru fiecare femeie. Aceasta poate învăța că oricâte probleme îi scoate viața în cale, ea este suficient de puternică cât să le facă față.
Partea mea preferată din carte este aceasta:
“De ce am vrut și al doilea copil? Pentru că ( în ordine aleatorie): 
— primul ne-a făcut așa fericiți, încât ne-am lăcomit la mai mult; 
— primul ne-a ieșit atât de bine, că ne-am simțit încurajați să ne încercăm din nou norocul; 
— eu n-am avut frați și mi-am dorit toată viața; 
— Omul meu are o soră și e bucuros că o are; 
— Sofia iubește copiii, ne-am gândit c-o să se bucure să aibă unul în casă tot timpul;”
Într-o formă sau alta, în acest paragraf mă regăsesc eu și familia mea.

Mi-a plăcut mult această carte, a fost o întâlnire plăcută cu autoarea. Am descoperit modul în care scrie, și ușurința cu care transmite emoțiile. Am fost impresionată de amintirile pe care rândurile sale reușesc să le aducă la suprafață!
O carte pe care o recomand tuturor! Este imposibil, cred eu, ca această carte să nu ajungă la sufletul cititorului. Ceva, oricât de mic, tot va reuși să vă impresioneze! Și, mai mult de atât, cartea poate fi privită ca un ghid util și binevenit pentru tinerele mămici.
Viața așteaptă doar ca noi să ne deschidem sufletul în fața minunilor și să ne simțim demni de toate lucrurile bune puse deoparte pentru noi.” — Louise L. Hay

Mulțumim Editurii Univers pentru exemplarul oferit spre recenzie

Cartea O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă de Ioana-Chicet-Macoveiciuc poate fi comandată de pe site-ul Editurii Univers, ca și de pe libris.ro, elefant.ro, emag.ro, librarie.net, cartepedia.ro

Recenzii Editura Univers

About Author

10 comentarii

  1. O recenzie foarte frumoasă și plină de sensibilitate! Felicitări! ❤ Vreau să citesc și eu această carte, cred că o să îmi placă foarte mult!

  2. O recenzie minunată, felicitări Geo și mulțumesc de recomandare! Cu siguranță și mie mi-ar plăcea cartea asta!

  3. Balan Daniela on

    Absolut superba recenzia ta,felicitari Geo ! O carte interesanta care sunt sigura ca va fi pe gustul meu !

Spune-ți părerea!