Arlechinul de Natașa Alina Culea – recenzie

Arlechinul

Natașa Alina Culea

An apariție: 2018

Nr. pagini: 342

Arlechinul te va atrage într-o lume în care magia devine realitate, iubirea devine dispreț și durerea devine plăcere. Linia între bine și rău este atât de fluidă, încât ți-e greu să distingi de partea cui ar trebui să fii. Destinul Arlechinului se va repeta până va deveni cunoscut sau este doar o coincidență?

Un roman spectaculos, două povești împletite care m-au trecut prin toată gama de emoții, un stil de scriere elegant și elaborat, o călătorie care m-a purtat în locuri din timpuri apuse, dar și în prezent, în București, pentru a le cunoaște pe Lidia și pe Nevena, o actriță și o scenaristă unite de o frumoasă prietenie, și pe Mihaela (Mica), fiica Lidiei, o adorabilă năzdrăvană de șase anișori, de care m-am îndrăgostit.

E o carte tulburătoare, de impact, care te îndeamnă la propriile reflecții.

„Fiecare om spune două povești: una lui însuși, când nu-l vede și nu-l aude nimeni, alta, celorlalți oameni. De multe ori, aceste două povești nu seamănă între ele. De multe ori, ne trezim în zorii zilei și am vrea să fim în altă poveste.”

Acțiunea cărții se petrece pe două planuri, alternativ, unul în trecut, începând din 1875 până în 1913, urmărind viaţa Arlechinului şi itinerariul Circului Galaxy, pornind din Paris şi străbătând o mare parte din Europa, purtându-ne în lumea sclipitoare, dar dură de sub cupola circului, și unul în prezent, între 2015- 2017, la București și, în final la Uppsala, în Suedia, pentru a închide, a încheia cumva povestea din trecut, după cum veți vedea…

Urmărind planul din trecut, am remarcat foarte buna documentare a cărții, care ne oferă nu doar o călătorie extraordinară, ci și o adevărată lecție de istorie, autoarea oferindu-ne detalii despre istoria şi contextul social şi politic din fiecare ţară în care poposea circul, prezentându-ne imaginea Europei anilor tulburi ai sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. 

Suntem totodată răsfăţaţi cu descrieri minunate, care surprind spiritul locului în care suntem purtați.

”Din când în când, pe râul Neva, înghețat bocnă, treceau pescarii care transportau pește uscat în sare sau afumat, cântând veseli, acompaniați de zurgălăii săniilor trase de cai cu promoroacă pe boturile aburite din care răsuflau fierbinte și pufneau osteniți. Potcoavele lor se afundau în zăpada ce înghițise râul lung de peste 70 de kilometri care se revărsa hohotind înăbușit sub gheață, în Golful Finic.”

Mi-a plăcut cartea cu totul, fiecare părticică din ea, dar pasajele mele preferate, cele pe care le-am citit cu zâmbetul pe buze au fost cele în care apare Mica. Dialogurile dintre Lidia și micuța ei fiică sunt delicioase, picurate cu un umor fin, savuros.

Lidia Caraman e o mamă singură, ajutată să-şi crească fiica doar de mama ei. Nevena e cea mai bună prietenă a ei, o tânără cerebrală şi „vocea raţiunii” în viaţa dezordonată a nestatornicei Lidia, veşnic implicată în relaţii amoroase de scurtă durată, dar care nu o împlinesc emoţional. Suferea încă după despărţirea de iubitul ei, Iustin, de care era îndrăgostită, dar pe care îl înşelase cu un prieten al lui, fapt peste care bărbatul nu putuse să treacă. De curând, Lidia a început să aibă vise stranii cu un arlechin în care parcă simțea aievea trăirile acestuia, se duce, parcă ghidată de un fir nevăzut la Muzeul Național de Artă să vadă tabloul cu arlechin al pictorului Corneliu Baba, iar melodia Allei Pugacheva îi răsună obsedant în cap. 

Povestea e împărțită echilibrat între cele două planuri, prezent-trecut, însă centrul de greutate, după părerea mea, cade pe povestea din trecut. Să pășim și noi în ea, fără să tragem însă prea mult cortina, lăsând fiecare cititor să o descopere. Facem cunoștință cu Maxim, un băiețel de câțiva anișori, care este părăsit pe băncile circului Galaxy, fiind luat în grijă de Elda, ghicitoarea în tarot, care îl va crește ca pe copilul ei, iar  Patty, directoarea circului, va hotărî că i se potrivește rolul de Arlechin! Nu s-a înșelat, iar Maxim a intrat cu totul în pielea complexului personaj.

„El era reprezentaţia. El era circul.”

Vorbind de punctele forte care au făcut din această lectură una specială, trebuie să remarc strălucitorul și carismaticul personaj central: Arlechinul, Maxim, un personaj fascinant, foarte bine construit, cu o aură întunecată, dată de natura sa venală, materialistă și cinică, un personaj inteligent şi perfecţionist, dar superficial, egoist, narcisist şi înclinat spre excese. Un erudit, dar imatur emoțional. 

Un roman încărcat de sexualitate și erotism, natura deviantă a lui Maxim ieșind pregnant la iveală în câteva scene șocante.

Maxim jongla cu cuceriri și aventuri de-o noapte, fără să se atașeze de nimeni, cu excepția Eldei și a lui Katarina, o simpatică și indisciplinată maimuțică ce va deveni animalul lui de companie. 

”Cu toată atenția feminină, mai mult de paradă, Maxim se simțea atașat doar de două femei și o maimuță: Elda, cea care îi suplinea rolul de mamă, Cili, cea care a îmbrăcat în câteva săptămâni mantia de iubită oficială, și Katarina, primata neastâmpărată și teribil de hoață.”

La un moment dat, a făcut o pasiune pentru o balerină, Cili, dar aceasta l-a părăsit pentru un om de afaceri bogat. A fost singura dată când a fost el cel părăsit, iar acest lucru i-a accentuat partea negativă a caracterului. A fost de fapt mai mult o lovitură dată egoului său exacerbat, decât o suferință din dragoste.

Punctul de cotitură în destinul lui Maxim, deși el nu a fost atunci conștient de acest lucru, a fost întâlnirea lui cu Anicka, în perioada petrecută în Suedia. Intensa lor poveste de iubire, deși dezechilibrată în acel moment, cei doi fiind implicați emoțional inegal în ea, a avut repercusiuni și l-a marcat ulterior pe Maxim. A părăsit-o atunci când circul a plecat din Suedia, dar a reîntâlnit-o peste câțiva ani, o Anicka matură, sigură pe ea, părând că a depășit cu totul suferința pe care el i-a provocat-o. 

”- Sunt un bărbat fericit? se întrebă el într-o dimineață. Mereu am fugit de nefericire, nu era de la sine înțeles că dacă voi fugi în direcția opusă, voi găsi fericirea? Oare nu am fugit suficient?”

Interesant este că asistăm la un moment dat la transformarea mentalității Arlechinului, reîntâlnirea cu Anicka cea care nu mai era dependentă de iubirea lui provocându-i o revelație.

”Maxim a avut o experiență transformatoare, a început să vadă goliciunea unor gesturi, lipsa de semnificație a unor cuvinte și râsul ca pe o expresie grotescă. Precum Karl din Crăiasa Zăpezii, i se topise ciobul de gheață din ochi, cel care l-a împiedicat să simtă până atunci cântecul de dor al luminii ce răsuna în el din ziua reîntâlnirii cu Anicka precum elegia lebedei.

Mai exista oare pentru el vreo speranță de izbăvire, sau destinul lui era deja definitiv scris?

În ceea ce privește finalul, povestea din prezent are un final deschis, dar despre cea din trecut aflăm finalul, care m-a surprins, însă ar mai fi încă multe de spus și de aflat. 

În planul din prezent, călătoria pe care Lidia o face în Suedia, cu teatrul, pare cumva predestinată, iar ajunsă la Uppsala a simțit că are ceva de descoperit. Și chiar așa a fost! Între cele două personaje, Maxim și Lidia, e o legătură stranie. Felul ei superficial de a fi și de a trata relațiile cu bărbații era asemănător cu al Arlechinului, fără a avea însă depravarea acestuia. Și se părea că, peste ani, destinul ei e cumva legat de al lui, ca o poveste căreia încă nu-i fusese scris finalul.

Un roman remarcabil, care face încă o dată dovada incontestabilului talent al autoarei, al felului ei cameleonic de a aborda cu totul diferit fiecare carte în parte, reușind să le imprime propria unicitate, o atmosferă diferită, decoruri diferite, teme diferite, însă având un reper comun: iubirea, sub diferitele ei forme și chipuri. Chiar și în interiorul cărții de faţă tonul povestirii și dialogurilor din cele două planuri e diferit, distinct. E o carte care mi-a plăcut foarte mult, aș putea chiar spune că, alături de Marat (care rămâne una din poveștile mele de suflet), Arlechinul a devenit preferata mea dintre cărțile autoarei. O recomand călduros!

Cartea „Arlechinul” de Natașa Alina Culea poate fi achiziționată de pe site-ul autoarei și de pe de pe site-ul editurii Hebe

Recenzii cărți Natașa Alina Culea

Recenzii și prezentări cărți autori români