Luna în orașul blestemat de Dănuț Ungureanu, Editura Tritonic – recenzie

Luna în orașul blestemat 

Dănuț Ungureanu

Editura Tritonic

An apariție: 2017

Nr. pagini: 271

Dănuț Ungureanu s-a născut la 28 octombrie 1958, la Calafat, județul Dolj. Este absolvent al Facultății de Energetică din București și membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator și primul președinte al Societății Române de Science Fiction și Fantasy. În 1981 intră în cenaclul SF bucureștean Solaris, al cărui președinte va fi între 1982 și 1983. A debutat în 1981 cu povestirea „Viață de familie”, în revista „Știință și tehnică”. În același an obține primul său premiu național, pentru proză fantastică, la Convenția Națională a Cenaclurilor de Anticipație, Romcon. Începând cu 1982 și până în prezent a publicat zeci de povestiri și schițe în volume colective,reviste și almanahuri. Între reviste care i-au publicat operele se numără „Știință și tehnică”, CPSF Anticipația, Almanahul Anticipația, Jurnalul SF, Orion, Helion, Paradox, Vatra, Quasar. Grafician ocazional, a realizat coperțile volumului propriu „Marilyn Monroe pe o curbă închisă” și a cărții ”Bug Jack Barron” de Norman Spinrad.

”Trecuse de trei și se pregăteau acum orele scârboase dinaintea răsăritului, amestecul de ceață lipicioasă, umezeală și rugină. La ce altceva să te-aștepți în Pantelimonul mare? — Să mor eu, zise olteanca, vine cineva după noi. Am aruncat și eu o privire în retrovizoare. Pata galbenă din urmă putea fi o altă patrulă pol, adulmecând de asemenea între Bariera Vergului pe fosta șosea Cățelu, până la Lebăda și-ndărăt. Am făcut semn spre intersecția cu Ritmului. Puteam scurta pe-acolo, prin inima Oborului. — Așa, i-am zis peștelui. Am nevoie să-mi arăți unde-ai lăsat curvele. Pe urmă, rămâi în durerea ta. — Parcă eu pot ști pe unde mai sunt… protestă el slab. După eșecul UE, România începe să se prăbușească. Federalizare, sărăcie, corupție, ignoranță, droguri, infracționalitate extremă. Economia subterană, tolerată, a depășit-o pe cea legală. Subzistența săracilor e menținută de atotputernicele lanțuri supermarket și ajutoarele masive ale țărilor nordice. Partidul unic guvernează cu „pâine și circ”. Populația a căzut dramatic, concentrându-se în orașe. În ciuda situației dezastruoase, supraviețuiește totuși speranța că totul se poate îndrepta, că se va reveni la o viață normală, mai bună. Dar asta depinde de unde privești lucrurile. Vigilantul Dănuț Luna, fost polițist, descoperă o conspirație monstruoasă, menită să concentreze puterea într-o dictatură absolută, perfectă.”

Cu textele lui Dănuț Ungureanu am luat contact când am citit cartea Schițe de iubire. ,,O poveste de pe strada noastră” m-a  marcat prin descrierea plină de realism. De aceea am așteptat cu mare nerăbdare să-i citesc cartea Luna în orașul blestemat.

Și, Doamne, ce carte!… Trebuie să vă spun că autorul nu m-a dezamăgit deloc. Stilul său de a reda întâmplările te transpune direct la fața locului, dându-ți senzația că faci parte din acțiune.

Nu este o carte ușoară, care să îți ofere câteva ore de relaxare. Eu, cel puțin, a trebuit să mă opresc de câteva ori din lectură, să trag aer adânc în piept și să-mi spun: ,,e ok, pot să continui”. Cartea ,,mușcă” din realitate, fiind o adevărată felie de viață servită cititorului. Domnule Dănuț Ungureanu, mă înclin cu respect în fața dumneavoastră.

Acțiunea romanului se petrece în Bucureștiul zilelor noastre, într-o lume un pic diferită politic de cea din prezent și totuși, aceeași lume in care cei puternici trag sforile și cei slabi sunt păpușile atașate acelor sfori.

Personajul principal, vigilantul Dănuț Luna, pare un tip obișnuit la prima vedere. Dar… nimic nu este ceea ce pare, după cum bine știm.

„Am cincizeci de ani, o sută cinci kilograme și sunt tot burlac. Dorm singur într-o pijama cu dungi roșii și negre, mă trezesc la șapte, cu ceasul deșteptător. Îmi plac berea Popular și micii, la ~mișcă tava~.  Nu mă pasionează cântările, m-a ferit ăl sfânt. Când mă scol dimineața, am un gust amar în gură și mă dor încheieturile, semn de bătrânețe. Consum curve, mai păcălesc câte una să rămână peste noapte la mine. Pe-ai mei mi-i amintesc ca prin ceață. N-am avut niciodată o familie.”

,,Am cincizeci de ani. Cinșpe în poliția metro, unde-am ajuns comisar. Și încă cinci în patrulele pol, unde-am ajuns un fel de monstru ratat. Cunosc clanurile mahalalelor, ritualurile și obiceiurile, legile lor.”

Partenera lui, Vărgatu Elena, este un personaj la fel de pitoresc și, de ce nu, real ca și Luna.

,,Fusese înscrisă pe-o listă a parteneriatului ca Vărgatu Elena. Leanca Olteanca pentru amici și unele din gagicile mai ieftine din Bariera Vergului. Purta un maieu chipurile alb, batic sintetic și jeanși sfâșiați în dreptul feselor. Aș fi strâns-o bucuros de gât, însă mai iute mi-aș fi schimbat numele din Luna în Aluna decât să cer alt tovarăș. Era sărăcuță cu duhul și nebună, iar pentru nebuni aveam un respect superstițios.”

Aflați într-o patrulare de rutină, cei doi asistă la o crimă comisă în timpul lui concert. Cu ajutorul lui Viorel Bulangiul ,,faimos în rândul noii generații de pești și din când în când – o stiam doar câțiva – cel mai harnic turnător al meu, deocamdată în viață”, cei doi pornesc pe urmele unei grupări Timpurinoi, grupare pe care Luna jurase să se răzbune dintr-un motiv pe care îl veți afla citind această carte.

Totul începe să se complice, Dănuț Luna se trezește suspendat din funcție, singurul său sprijin fiind Sergiu Mirodan, polițist, și comisarul șef Balaban.

Atmosfera aproape apocaliptică este redată cu mare măiestrie, sporind tensiunea întâmplărilor.

,,N-aș fi dat Colentina pentru nimic pe pământ. Nici măcar pentru Occidentul care-a supt jumate din populația țării după uniune și de care prea puțini mai cred că există. Nici măcar pentru altă regiune, bine, fără să socotim Moldova ori Dobrogea, unde-am auzit că mor pe capete, mulți presărați chiar pe drumurile tot mai grele spre noi. Nici măcar pentru lumile nomade din afara orașului, pentru lumile mici, unde singura lege e  ,,trăiește și gata”.”

Un personaj secundar care m-a impresionat este ,,Neamțul „,un fost polițist, ,,un țigan mic și slab ca o papiotă de ață neagră ” ,actualmente patronul unui butic numit sugestiv, ,,De toate”.

Personajele mondene nu puteau să lipsească, acestea fiind Geani Milion și Axel As care vor avea un rol important în desfășurarea evenimentelor viitoare.

Aflat pe urmele lui Toni ,,peștișor la curvele lui Viorel Bulangiu”, Luna reușește să agite tot mai mult apele în Colentina. Măiestria cu care autorul reușește să zugrăvească scenele în care se desfășoară firul narativ pe mine m-a cucerit în totalitate.

,,În pragul nopții ce venea, departe de luminile reconfortante ale Colentinei, am așteptat și-am ascultat zgomotele.

Erau mii. Am perceput rugina crescând moleculă cu moleculă, în toate direcțiile, mușcând cu blândețe carnea metalului, lăsându-l să sângereze liniștit. Am auzit curenții de aer jucându-se prin hățișurile dense ale instalațiilor, rătăcind drumurile și scâncind acolo neajutorați. Mi-a ajuns la urechi forfota puzderiei de picături ale condensului, unicate, lovind cu regularitate de ceasornic, săpând, găsind cu precizie de ani de zile același, mereu același loc. În pacea pe care mama natură înțelesese s-o înstăpânească aici, un singur lucru era nelalocul lui. Lucrul ăla eram eu.”

Punctul culminant este atins când o descoperă pe partenera sa, Leanca, moartă într-un gang ,,aproape de intersecția Iancului cu Mihai Bravul.”

,,Cineva îi ciupise beregata cu vârful șuriului, pe la spate. O singură mișcare biciuită, din încheietură, cum fac doar meseriașii. Murind, simțise că se mocirlește în ea însăși. Ca într-un smârc din care n-ai cum să scapi, propriul tău trup.”

Acțiunea pare că se desfășoară din ce în ce mai rapid. Tu, ca cititor, te simți ca într-un montagne russe din care ai vrea să te dai jos dar nu îndrăznești, și nici nu te înduri să ratezi senzațiile pe care le trăiești .

Care a fost adevărata miză a urmăririi făcute de Dănuț Luna, cine erau autorii conspirației, cine erau cu adevărat prietenii săi, vă rămâne să descoperiți singuri citind această carte.

Eu personal îl felicit pe autor și mărturisesc faptul că, văzând vremurile tulburi prin care trece țara noastră în aceste momente, nu pot să nu mă intreb dacă nu vom ajunge să trăim noi înșine întocmai ca personajele zugrăvite cu atâta acuratețe de el… Să sperăm că nu…

Mulțumim Editurii Tritonic pentru cartea Luna în orașul blestemat de Dănuț Ungureanu, oferită pentru recenzie