Delicatese Literare
Recenzii

Anna în veșmânt de sânge de Kendare Blake, Editura Leda – recenzie

Anna în veșmânt de sânge

anna

Kendare Blake

Editura Leda
Traducerea: Adrian Deliu
Nr. pagini: 318
Titlu original: Anna Dressed in Blood
Face parte din seria Anna:
1. Anna în veșmânt de sânge (Anna Dressed in Blood – 2011)
2. Fata din coșmaruri ( Girl of Nightmares – 2012) – recenzia
 O poveste întunecată și complicată, cu un erou care îi ucide pe cei morți, dar, la rândul său, este îndrăgostit de moarte. Așa vei fi și tu până la sfârșitul cărții!” (Cassandra Clare)
Văzând titlul cărții, ați spune că e o carte horror, și ați avea dreptate, dar e mai mult decât atât! Poate fi încadrată la genul young adult, fantasy paranormal, stropită cu romance! Așadar, un cocktail foarte ispititor, care mie mi-a plăcut în mod deosebit. Având în vedere că nu sunt un mare fan al genului horror, am început s-o citesc cu oarecare reținere, și chiar teamă. Recunosc că am fost înspăimântată pe măsura așteptărilor, este un thriller foarte reușit, dar, spre deosebire de alte cărți cu scene de groază pe care le-am citit, acestea nu m-au oripilat, și nici nu mi-au alungat somnul. Recomand, totuși, să nu o citiți seara târziu! Sunt câteva scene mai greu de ”digerat” pentru persoanele cu stomacul sensibil.
Mi-a plăcut mult stilul cărții, e cursiv, captivant, cu o intrigă incitantă și un suspans foarte bine gradat.
Să intrăm, așadar, în atmosfera cărții, începând prin a face cunoștință cu Theseus Cassio Lowood, pe scurt Cass, un adolescent de 17 ani, orfan de tată – de  pe când avea doar 7 ani – crescut de o mamă singură. Până aici, nimic ieșit din comun. Numai că eroul nostru era departe de a fi un adolescent obișnuit! Era, nici mai mult, nici mai puțin, decât vânător de fantome, abilitate moștenită de la tatăl său. Nici mama sa nu se lăsa mai prejos în privința abilităților extraordinare: ea era vrăjitoare!
Mi-a plăcut foarte mult acest personaj – un tânăr vulnerabil, dar în același timp cu o personalitate puternică, sensibil, dar hotarât să ducă la bun sfârșit ceea ce are de făcut, dornic de acceptare din partea celor din jur, matur pentru vârsta lui, dar rebel, în ton vârsta, având o inteligență vie și un fin simț al umorului.
În privința neobișnuitei îndeletniciri a lui Cass, acesta vâna fantomele la propriu, urmărindu-le și trimițându-le definitiv în lumea de dincolo cu ajutorul unui cuțit cu puteri speciale ce îi rămăsese de la tatăl său – a cărui moarte fusese cumplită și avusese, bineînțeles legătură cu fantomele ucigașe, cele pe care le vânau. Cu fantomele inofensive – majoriatea așa era – nu aveau nimic de împărțit. Cele mai multe fantome, după cum veți vedea, sunt descrise ca simple amprente energetice ale oamenilor care au fost cândva, fiind prinse într-o buclă, retrăind la nesfârșit momente din viață care le-au marcat. Se puteau arăta uneori anumitor oameni, chiar interacționa cu aceștia, fără să se ”dea de gol” imediat că sunt fantome… Am aflat povestea câtorva dintre acestea pe parcursul cărții și mi-a părut rău de ceea ce le-a fost dat să îndure în timpul vieții, dar și după moarte, astfel încât exterminarea lor de către Cas vine aproape ca o eliberare…
Prin prisma ocupației sale, Cass, împreună cu mama sa, și motanul lor, Tybalt – al cărui rol era să ”simtă” energia fiecărei case în care intrau, căci pisicile au un al şaselea simţ care le permite să sesizeze dacă e ceva în neregulă – erau nevoiți să se mute mult prea des dintr-un loc în altul, iar adaptarea la o viață nouă, cunoștințe noi, colegi și vecini noi, era prețul pe care trebuia să îl plătească pentru a-și urma ”menirea”.
Pentru început, îl însoțim pe Cass în timp ce conducea mașina, având drept partener de drum un autostopist, un tip simpatic la prima vedere, și foarte vorbăreț, dar cam ciudat. Toate bune și frumoase, până realizăm cine, sau mai bine zis ”ce” era acesta:
Localnicii susţin că a fost bătut straşnic lângă pod, după care l-au târât înapoi printre copaci, unde l-au înjunghiat de vreo două ori, iar apoi i-au tăiat beregata. I-au împins cadavrul peste un dig, într-unul dintre râuleţele afluente. Acolo l-a găsit un fermier, după aproape şase luni, încurcat printre rădăcini, cu gura căscată de mirare, de parcă încă nu i-ar fi venit să creadă că a rămas înţepenit acolo. Iar acum, el nu ştie că a rămas înţepenit aici. Niciunul dintre ei nu pare să ştie vreodată. În clipa asta, autostopistul fluieră şi clatină din cap în ritmul unei muzici inexistente. Probabil că încă aude ce-o fi fost la radio în noaptea în care l-au omorât. E un tip foarte agreabil. Unul cu care-ţi face plăcere să mergi la drum. Dar când o să ajungem la podul ăla, o să fie mai furios şi mai urât decât oricare alt tip am mai văzut vreodată. Se spune că fantoma lui, etichetată drept Autostopistul Districtului 12, a omorât cel puţin o duzină de persoane şi a vătămat alte opt. Dar nu prea pot să-l învinuiesc cu adevărat. El n-a mai apucat să ajungă acasă şi să-şi vadă iubita, iar acum vrea ca nimeni altcineva să nu mai ajungă acasă.
Autostopistul bântuia o bucată de drum din Carolina de Nord, ucigând șoferii care aveau proasta inspirație de a-l lua în mașină, considerându-l un simplu călător ce avea nevoie de un mijloc de transport. Plăteau amabilitatea lor cu viața, căci sângeroasa fantomă trăgea la un moment dat de volan și arunca mașina în apele învolburate ale unui râu, în locul unde își pierduse el însuși viața. Cass va ”elibera” în cele din urmă drumul de fantoma autostopistului.
La scurt timp, va porni într-o nouă misiune, pe urmele unei fantome despre care aflase de la o sursă a sa, ceea ce implica o nouă mutare. Unde anume, și cine era fantoma vizată?
Localitatea Thunder Bay, din Ontario, e destinația noastră. Acolo mă duc ca s-o extermin pe ea. Pe Anna. Anna Korlov. Anna în veșmânt de sânge.
De această dată, lucrurile vor fi mult mai complicate ca de obicei, iar ceea ce îl aștepta avea să aibă implicații mult mai adânci decât bănuia în acel moment. Intuiția de vrăjitoare a mamei sale o va avertiza:
Intrăm cu mașina în nori nemișcați, șoptește ea. Treburile au să-ți ia mai mult timp decât crezi.
Ajunși la destinație, urmează rutina adaptării într-un nou oraș, o nouă școală. Primul pas: instalarea în casă nouă! După ce au intrat în casă, mama sa a protejat-o cu un descântec, astfel încât nimic din ce nu e viu să nu poată pătrunde înăuntru. Nu au dat atenție – din păcate – reacției ciudate pe care a avut-o pisica la intrarea în casă…
Al doilea pas: să-și facă prieteni și cunoștințe noi, și să interacționeze cu aceștia. Urmează să aflăm amănunte despre viața de liceu dintr-un oraș mic, și modul în care Cass se integrează printre noii colegi. Mi-a plăcut felul în care sunt descrise personajele, foarte credibile, simpatice sau nu, dar bine conturate. Printre acestea, timidul Thomas, care ascundea abilități neobișnuite – ca și bunicul său, Morfran, un personaj inedit – Carmel, cea mai populară fată din școală, și membrii celei mai temute gaști de băieți din școală, Oștirea Troiană! Foarte pitorești și interesante personaje secundare!
Al treilea pas, foarte important: să încerce să afle tot ce se știa, sau doar se zvonea, despre Anna: unde bântuie, cine a văzut-o, cine îi știe povestea. Află aceste lucruri din povestirile băieților din gașcă, care credeau că-l sperie cu povești de groază și îi spun despre casa bântuită de la marginea orașului, în care au fost uciși toți cei care au îndrăznit să intre!
O întâmplare ca asasinarea Annei sigur trebuia să ajungă în ziare. Dar unde ar mai fi distracţia? Asta e partea mea preferată din vânătoare. Să ajung să le cunosc. Să le ascult legendele.
Înarmat cu toate informațiile pe care le-a putut obține, Cass se duce să vadă casa bântuită, dar, ajuns la fața locului, simte că e ceva în neregulă la casa  în sine, ”altceva”, pe lângă prezența celei care o bântuie, și, după cum veți vedea, nu se înșela, având în vedere că s-a trezit lovit și încuiat înăuntru, revenindu-și cu greu din starea de inconștiență. Cum se întâmplaseră toate acestea? Habar n-avea, dar intenționa să afle!

anna2

Primul contact cu Anna e înfricoșător:
Anna se pogoară asupra mea, coborând treptele fără să facă vreun pas. Piciorele i se târasc în chip oribil, ca și cum nu s-ar putea folosi nicidecum de ele. Tenul alb îi e întretăiat de vene întunecate, vineții. Părul e negru, fără umbră, și se mișcă prin aer de parcă ar fi suspendat în apă, șerpuind în urmă și plutind ca stuful. E singurul lucru la ea care dă impresia că ar fi viu.
Dar mai e şi rochia. E umedă şi roşie şi în permanentă mişcare. Picură din ea pe jos.
(…)am crezut că o să văd o fată tristă, înspăimântată, care omoară doar de frică și de nefericire…În loc de asta, am dat peste o fantomă cu puterea unui uragan, cu ochi negri și mâini palide, nicidecum o fată moartă, ci o zeiță moartă. Persefona, întoarsă din Hades, sau Hecate, pe jumatate descompusă.
Cumplita poveste a Annei m-a cutremurat. Motivul încrâncenării ei, ce nu-i dădea pace și o împingea să acționeze de dincolo de bariera dintre viață și moarte e șocant, și impresionant! În ea sălășluiau două forțe diametral opuse: ”Ea e moartea însăși, cumplită și irațională, și chiar când e în veșmânt de sânge și vene tot nu pot să fac altceva decât să mă holbez la ea”; în același timp, Anna în rochie albă de bal, cu față gânditoare și ochi delicați, violet, ce reușește să apară uneori din spatele chipului malefic, e înduioșătoare, O fată prinsă într-o urzeală de blesteme şi mânie, ce încă mai poartă rochia pe care a îmbrăcat-o în ziua din 1958, când a fost ucisă cu sălbăticie, o rochie odată albă, acum şiroind de sânge.

anna1anna3

Vă las să aflați singuri ce i se întâmplase, cum de ajunsese în această stare, o fantomă neobișnuită, care, cu totul aparte, era conștientă că e moartă, care era înspăimântător de crudă și sângeroasă, dar părea că împotriva propriei voințe! Ucidea, fără să vrea să facă acest lucru, și fiind în imposibilitatea de a se opune…până acum! De când a murit, Anna i-a ucis pe toţi cei care au îndrăznit să păşească în casa părăsită, în stil victorian, în care locuise. Însă lui, dintr-un motiv oarecare, îi cruţă viaţa.
Anna e de asemenea un personaj care mi-a plăcut în mod deosebit, un personaj complex, puternic, marcat de traume dintr-o existență anterioară – cea de om – dar care e capabil de empatie, reușind să-și depășească ”condiția” și impulsurile în numele a ceea ce simțea pentru Cass.
Cass e fascinat de Anna, strania atracție dintre ei e de netăgăduit, în ciuda relației imposibile, iar scenele dintre cei doi sunt foarte profunde și impresionante.
Când ne privim unul pe celălalt, ceva din interiorul meu încearcă să-şi găsească locul. Simt, în mintea mea şi în piepul meu, ceva ca o piesă de puzzle despre care ştii că trebuie să se potrivească undeva, aşa că tot încerci s-o forţezi din toate unghiurile posibile. Şi deodată, cât ai pocni din degete, se potriveşte. Atât de bine şi de desăvârşit, încât nu-ţi poţi închipui cum a fost fără ca ea să stea acolo, cu doar câteva secunde mai devreme.
Mai motivat ca niciodată, Cas încearcă, în mijlocul unei noi serii de crime, să dezlege misterul morții ei. Era conștient că trebuia s-o omoare, s-o elibereze, să înlăture amenințarea letală a existenței ei în această dimensiune, dar, în același timp, vroia să o cruțe, împotriva oricărei rațiuni…

anna4

Se întâmplă ceva cu mine şi nu ştiu ce anume. Fata asta, a cărei imagine o privesc, e un monstru, o criminală. Fata asta, din cine ştie ce motiv, mi-a cruţat viaţa. Îi urmăresc cu degetele contururile părului, prins cu o panglică. Am o senzaţie de căldură în piept, însă capul îmi e rece ca gheaţa.
Nici el nu mai știa ce vrea, ce e bine sau corect să facă, știa doar că ceva mai rău ca moartea, și mult mai periculos ca Anna, se apropia…
Cum vor fi afectate existențele celor implicați, vii sau nemorți, cu ce se va confrunta Cass în finalul acestui volum, dacă și pe cine se va putea baza în lupta sa, vă invit să aflați citind cartea. Vă asigur că nu veți regreta! E o lectură inedită, plină de suspans, întâmplări imprevizibile, situații tensionate, mistere și secrete întunecate, magie și ritualuri voodoo, evenimente paranormale și portaluri spre dincolo, toate împletite în jurul Annei în veșmânt de sânge!
Nu mă tem. În ciuda durerii arzătoare dintre ochi și a conștiinței faptului că o creatură vine după mine…nu mă tem. Ea e cu mine. Ea e rostul meu și-o să ne salvăm, unul pe celălalt. O să-i salvăm pe toți. După care o s-o conving că ea trebuie să rămână aici. Cu mine.
Care este deznodământul întregii povești, și eu sunt curioasă să-l aflu, odată ce va apărea volumul următor…

Cartea Anna în veșmânt de sânge de Kendare Blake poate fi comandată de pe site-ul Editurii Corint, ca și de pe elefant.ro, librarie.netlibris.rocartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Leda Edge

 

 

19 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *