Aripi smulse, Volumul I, de Corina Savu, Editura Smart Publishing – recenzie

Aripi smulse

Volumul I

Corina Savu

Smart Publishing
Număr pagini: 264

Genul: polițist, suspans

„Aripi smulse”, romanul Corinei Savu, este, înainte de orice, o substanţială felie de viaţă. Coordonatele esenţiale ale vieţii sunt aceleaşi oriunde în lume, la Londra, la Brisbane, în insula Hokkaido, la Reykjavík sau aproape de Tropicul Racului, însă intensitatea trăirilor e diferită, altcumva derulându-se evenimentele sub soarele năucitor al Mexicului decât în însingurata Islanda. Astfel că în La Fuerte (în nord-vestul Mexicului, locul de desfăşurare a acţiunii romanului) personajele născute din condeiul Corinei Savu par desprinse din picturile lui Orozco, Siqueiros ori ale Fridei Kahlo, unde dimensionarea sentimentelor nu are limitele cunoscute, dar sunt, totodată, marionetele neputincioase ale sorţii, puterea absolută a unui ţinut controlat de puterile magice ale Sântei Muerte, cel mai straniu sfânt comemorat (şi îndeajuns de contestat), cu rădăcini în îndepărtată era pre-columbiană.

„Aripi smulse” este un cocktail literar fermecător, cu tuşe de policier, marcat de aroma exotismului locului geografic, despre putere şi puterea dragostei, despre vise numite sau nenumite, ascunse în cotloanele întortocheate ale unor suflete fragile, despre trufie şi nostalgii delicat tăinuite, despre rătăcire ca drum al regăsirii, dar şi despre rătăcire ca fundătură întunecată, despre sentimente şi resentimente, despre pierzanie şi moarte, despre vinovăţie. Contrariile sunt parte a fiinţei, iar în cazul de faţă ele se întrepătrund, rafinat şi armonios, graţie meşteşugului artistic bine stăpânit al autoarei, care face din dialog un instrument de o surprinzătoare virtuozitate, lăsând la o parte exhibiţiile stilistice des întâlnite, împovărătoare în cele mai multe cazuri.

Sunt convins că însuşirile scriiturii Corinei Savu (absolut remarcabile, sub toate aspectele) vor aduce romanul „Aripi smulse” în atenţia cititorilor sensibili şi inteligenţi, care văd în literatură oglindirea vălurită a vieţii, reflexia existenţei comune, terestre, primind, că printr-o scamatorie desăvârşită, valenţele şi dezlegările proprii stăpânitorilor de destine, capabili să dea consistentă inconsistentului.” – Mihail Soare

Corina Savu s-a născut  în octombrie 1988 la Ploieşti.  A absolvit facultatea Litere şi Ştiinţe în cadrul Universităţii Petrol- Gaze Ploieşti, secţia Ştiinţe Administrative,  în 2010.
Pasiunea pentru scris se concretizează odată cu primul volum al romanului Aripi smulse, apărut în anul 2015, la Editura Absolut, reeditată un an mai târziu la Editura Smart Publishing, si urmată de apariția volumul al doilea al cărții.

”Aripi smulse” este un roman polițist, cu mult suspans, mister, și cu un strop de romatism.

Povestea, narată la persoana e treia, o are în prim plan pe Alicia Salazar, cunoscută și drept Ducesa sau Malicia. Este o femeie fatală, fascinantă și seducătoare, cu o personalitate și dispoziții schimbătoare, ce își au originea în trecutul ei tulbure.

”Părul ei până la talie, de un roșu aprins, buzele sângerii și ochii de smarald, ea ca întreg, era o adevărată apariție…”

Acțiunea cărții este plasată în La Fuerte, în nord-vestul Mexicului, zonă îmbâcsită de prejudecăți, superstiții, legende și credințe străvechi, având în centru idoli precum La Nina Blanca, Fata Albă sau Sfânta Moarte, venerată ca sfântă, dar nefiind canonizată oficial. Cei mai fanatici ”credincioși” ai săi sunt membrii grupărilor ce se ocupă cu prostituția, traficul de droguri, răpiri și crime.

Un avantaj al cărții este stilul de scriere al autoarei, foarte captivant, bogat  în descrieri și imagini artistice care redau o atmosferă aparte, misterioasă și întunecată, ce te duce cu gândul la romanele gotice.

”Adierea blândă a vântului purta frunzele arămii în brațele deschise ale șoselei. Multe își găseau sfârșitul , strivite, sub pașii ei mărunți și dezgoliți. Voalul rochiei albe mângâia asfaltul prăfuit, iar pletele ei purpurii acompaniau zborul molatec al fluturilor. Tunetele se apropiau, împingând albastrul cerului. Norii se încolăceau, se rostogoleau, acum negrii, apoi violeți și din nou negri.

Se ghemui la poalele unui copac secular acoperindu-și urechile cu mâinile ei mici.

Zgomotele se pierdură în neant, iar ceața stătea lângă ea, privind-o.”

Totodată, e prezentă în carte o foarte complexă și interesantă galerie de personaje, bine creionate. Țin să remarc totodată foarte frumoasa copertă a cărții și titlul ”puternic”, ușor șocant, care atrag de prima dată atenția asupra cărții.

Alicia Salazar sau Malicia este o tânără femeie deopotrivă atrăgătoare și malefică, cu un comportament bizar, având stări de depresie profunde, și episoade psihotice, agravate de coșmaruri în care se luptau forțe întunecate, flashuri de amintiri reprimate și influențe oculte.

Punctul de pornire al acțiunii sunt crimele ce încep să aibă loc în El Fuerte odată cu stabilirea Aliciei într-un conac, până nu demult părăginit, aflat la marginea orașului, și cu demararea unei afaceri cam dubioase în zonă. Era o femeie bogată, banii provenind de la fostul ei soț, ce se ocupase cu traficul de droguri. Împreună cu ea locuiau Ramiro, Rocio și Beba. Ramiro era avocatul ei personal, un fost procuror cu o carieră de succes care renunțase la viața de dinainte în urma unei tragedii care îl marcase. Fiica si soția lui fuseseră ucise ca urmare a implicării lui în apărarea unor capi ai lumii interlope, iar acum era omul de bază al Aliciei, fiind totodată îndrăgostit fără speranță de ea. Rocio și Beba erau două tinere a căror soartă fusese schimbată în bine de Alicia și îi erau extrem de devotate.

De rezolvarea crimelor se ocupă detectivul Carlos Diaz și coechipierul său Enrique Blanco. Având în vedere că Alicia e principala suspectă, Carlos nu ar fi trebuit să accepte cazul, el având un trecut alături de aceasta, însă a ascuns acest lucru superiorilor săi, dornic pe de o parte de răzbunare, iar pe de altă parte incapabil de a se opune ideii de a fi din nou în preajma ei. Fusese marea lui iubire, dar îl părăsise cu o scurtă scrisoare de adio chiar înaintea nunții.

”El înainta spre ea. Ea rămase pe loc, sfidătoare și dreaptă, atât cât îi permiteau cei 1,55m. În același timp simțea cum se prăbușește. Corpurile lor erau apropiate, dar neatinse. Acel spațiu minuscul dintre ei crease o prăpastie plină de emoții și amintiri, o barieră impsibil de trecut.”

Evenimentele iau o turnură și mai dramatică atunci când , în urma unei altercații dintre Alicia și actualul ei logodnic – Matias, un influent om politic local – acesta este împușcat mortal de Carlos Diaz, martor ivit pe neașteptate în acel moment. De fapt, nu se ivise chiar întâmplător, ci fusese chemat de Alicia care îi promisese că o să-i explice de ce l-a părăsit cu ani în urmă. Bineînțeles că nu a avut parte de nici o explicație, iar atitudinea Aliciei e foarte duplicitară.

”Realiză că se transforma în ceea ce nu voia și contra căreia luptase încontinuu: o femeie de piatră cu suflet de tinichea. Pentru a scăpa de amenințările lui Matias pusese pe tavă ultimul bilet spre iertare. Știa că își vânduse ultima șansă și câștigase un munte de ură și neîncredere.”

De fapt, tot ce se întâmplă în carte este la limita incredibilului și a incertitudinii, toată lumea are secrete, toți uneltesc, au propriile motivații și au câte ceva de ascuns.

”Viața oferă și ia lucruri, ți le împrumută pentru o perioadă de timp și după ce ai prins drag de ele, dispar. Este acea nesiguranță constantă care definește însăși viața. Este acea frontieră între a vrea și a avea, între amintire și uitare, între a suporta și a da drumul. Așa era viața tuturor din El Fuerte.”

Însăși Alicia se luptă atât cu proprii demoni, cât și cu o amnezie care îi induce o permanentă stare de nesiguranță. Motivația care o făcea să reziste la toate acuzațiile ce se adunau asupra ei pe măsură ce noi persoane sunt ucise, inclusiv actuala logodnică a lui Carlos, cu care ea se împrietenise între timp, era dorința ei de a-și regăsi sora, dispărută pe când avea șase ani. Asta se petrecuse cu paisprezece ani în urmă, și de atunci, Alicia nu încetase s-o caute.

”De atunci nu încetase să o caute , însă nici toți banii, nici toate relațiile nu-i fuseseră prielnice.  Cu cât treceau anii, imaginea acelei fete de numai șase ani se dispersa. Acum, după paisprezece ani, și-o amintea vag, fiindu-i tot mai greu să găsească cel mai mic indiciu despre locul în care se putea afla.

În numele acelei cauze, își legase existența cu lanțuri grele de greșeli.”

Pistele și firele pe care se desfășoară acțiunea sunt încâlcite și nu sunt ușor de urmărit. Cartea, la rândul ei, nu se citește ușor, datorită numărului mare de personaje interconectate înte ele, și a jumătăților de adevăruri spuse de fiecare. Acțiunea nu este foarte cursivă, cu mai degrabă prezentată secvență cu secvență, trebuind să întrevezi uneori, în ceea ce nu se spune, legăturile dintre acestea.

La un moment dat, Alicia reușește să găsescă, mergând instinctiv într-un loc periculos și rău famat, pe cineva din trecutul ei, care îi povestește ce s-a întâmplat cu adevărat, dând la iveală fapte și evenimente de care a înțeles de ce a preferat să uite. Însă chiar după acele revelații, nu se schimbă mare lucru, iar demonii ei personali o bântuie în continuare.

Nu vă spun ce se întâmplă în carte, vă las să descoperiți fiecare, încercând să găsiți răspunsuri acolo unde ni se dau doar indicii. În asta constă originalitatea cărții, pe care o recomand în special iubitorilor de romane polițiste și celor cărora le place misterul și situațiile aparent fără ieșire incluse în acțiune.

În final, tensiunea atinge cote înalte odată cu ivirea unei persoane față de care Alicia simțea instinctiv o frică teribilă.

”Impactul o paraliză pe Alicia. Lingurița murdară de cafea, dintre degetele ei, căzu pe marmura albă. Corpul, dintr-o dată rece precum un ghețar, începu să tremure pe dinăuntru. Bărbatul de care se temea cel mai mult era acolo (…)

– Ce vrei de la mine?

– Ce vreau de la tine…,încetând să o mai privească. Mai scoase o țigară și o privi din nou. Să-i admire ochii stinși de frică îl excita. Ce crezi tu că aș vrea eu?…”

Credeam că in final  vom risipi o parte din mister, dar, din contra, misterul se adâncește.

Continuarea… în volumul următor!

Mulțumim autoarei pentru cartea Aripi smulse oferită pentru recenzie.

Cartea poate fi comandată de aici.

Recenzii și prezentări cărți autori români