Cerneala si stele de Kiran Millwood Hargrave, Editura RAO

4

Cerneală şi stele

Kiran Millwood Hargrave

Editura RAO
An aparitie: 2017
Nr. pagini: 317
Traducator: Cristina-Mihaela Tripon/Lingua
Titlu original: The Girl of Ink and Stars
Genul: fantasy, teen/ young adult
Sprinţarei Isabella i s-a interzis să părăsească insula natală, aşa că îşi petrece timpul visând la tărâmurile despre care tatăl ei, un cartograf faimos, i-a povestit de atâtea ori. Atunci când prietenă ei cea mai dragă dispare în ”Tărâmurile uitate”, Isabella se oferă să o caute. Doar ştie să citească hărţile, indiferent cât de elaborate ar fi, poate să se ghideze după stele şi e mai mult decât dornică să plece într-o aventură. Lumea de dincolo de zidurile oraşului însă e plină de pericole, iar un demon de foc îi da bătăi de cap aşa cum nu îşi imagina. Curând, Isabella realizează că nu trebuie doar să îşi găsească prietenă, ci şi să salveze insula de la pieire. Oare va face faţă provocării?
Fragment din romanul „Cerneală şi stele” de Kiran Millwood Hargrave:
Băiatul a ezitat o clipă, apoi a fugit spre uşa de la intrare, care atârnă în balamale, pe urmă s-a oprit brusc şi făcut câţiva paşi în spate. Masha şi-a făcut apariţia, cu o umflătură pe fruntea-i ridată. Un alt bărbat în albastru îi ţinea mâinile imobilizate la spate.
Pablo se făcuse mic. Primul soldat s-a ridicat în picioare şi a scuipat sânge pe jos. Pablo şi-a întins încheieturile mâinilor înspre cătuşele pe care soldatul şi le desprinsese de la curea şi a încasat palmă, făcând doar o grimasă.
Masha a fost eliberată şi imediat a început să implore.
— Vă rog, nu-i decât un copil!
— Tăcere!
Masha şi-a muşcat mâna, clătinând din cap. Soldatul a scos o altă pereche de cătuşe.
— Ea n-a făcut nimic… a început Pablo.
— Am primit ordine.
Un al treilea soldat i-a smucit braţul la spate lui Da.
— Nici el nu a fost acolo. Am făcut câţiva paşi în faţă. A fost acasă, cu mine…
— Nu o pot lasă singură pe fiica mea, a spus Da, zbatandu-se, însă nimeni nu îl ascultă.
— Va rog, am spus eu printre sughiţuri. Nu-l luaţi, n-a făcut nimic! Va rog nu…
Bărbatul şi-a ridicat mâna deasupra mea, iar Da a exclamat:
— Isabella, nu!
M-am dat atunci la o parte, în timp ce ei erau împinşi cu brutalitate pe uşa afară. Cei doi soldaţi care îl ţineau pe Pablo nu-l lăsau din ochi, însă eram convinsă că nu va încerca să scape. Nu atât timp cât mama lui era în pericol.
Îmi simţeam trupul amorţit şi gură încleştată. Nu îi puteam lasă să îl ia pe Da, dar nu vedeam cum i-aş fi putut opri. Când cei trei au fost îngrămădiţi în căruţă închisorii, Da a făcut o grimasă pe trepte. Am fugit în casă, căutăndu-i din priviri bastonul. Acesta era proptit de perete. Eu l-am luat şi i l-am dat lui Da printre zăbrele. Însă primul soldat, cel cu ochi glaciali şi bici, ne-a văzut. L-a smuls din mâinile lui Da şi l-a rupt pe genunchi. Băţul rupt în două a ajuns pe jos. Căruţă a luat-o la vale, iar eu m-am lăsat în genunchi în praf şi am adunat bucăţile de lemn.”

About Author

4 comentarii

Lasă un răspuns