Discreție garantată vol.2 de Alex Turner, Editura Bookzone – recenzie

Discreție garantată vol. 2

Alex Turner

Editura Bookzone

Colecția : 18+

Nr.pagini : 157

An apariție : 2019

Nu eram conștient, dar pornisem deja o avalanșă. Un val de dezordine ce avea să pună la pământ tot ce credeam că va rămâne în picioare până la sfârșitul timpului.
Iubirea, acel ceva ce părea al nostru pentru totdeauna, avea să dureze doar două săptămâni.
Am avut cândva un vis cu o tânără superbă pe un podium. Și zeci de capete pătrate, figuri hidoase și viclene strigau în cor: aruncă-te! Ești doar o curvă!
Încercam să o opresc. Strigam cât mă țineau plămânii, să nu-i asculte. Dar în mulțimea de cuvinte, acide și vulgare, încurajarea mea se risipea ca fumul. Nu auzea că cineva credea în ea. Nu auzea decât un imn de ură.
Știi cum te simți atunci când ești trădat?
Mic. Singur. Distrus. Pământul îți fuge de sub picioare, iar timpul nu mai are sens. O greutate invizibilă îți apasă pieptul, inima ta plânge, iar culorile din jurul tău dispar.
Doar două săptămâni am cunoscut iubirea…

După ce am citit primul volum din  Discreție garantată mi-am dorit să citesc și continuarea deoarece „povestea escortei care m-a sedus” a avut de la început ceva aparte, incitant, poate şi datorită subiectului destul de  interesant şi, de ce nu, bulversant. Povestea Ameliei există și în realitate, doar că, majoritatea dintre noi, ignorăm, cu intenție sau fără, dar mai ales judecăm fără a sta pe gânduri.

Nimic ” neobișnuit” până aici. De altfel, este în natura firii umane de a judeca după aparențe, de a avea așteptări de la cei din jur deși aceștia, de la bun început, nu s-au „pliat” după standardele noastre. Dar oare nu este mai simplu să dai vina pe cel/ cea/cei de lângă tine, decât să îți asumi propria neputință de a accepta realitatea așa cum este ea?!

„Nu e nimic rău să vezi potențialul în cineva chiar și atunci când acesta nu este conștient de el. Să-l ajuți să se maturizeze, iar în timpul acestui proces să creșteți împreună. Dar este greșit să ignori realitatea. Este greșit să vezi potențial acolo unde acesta nu există. În timp, când persoana de lângă tine nu se va putea ridica la acel nivel pe care tu îl proiectai în viitor, nu va fi vina ei sau a lui. Niciodată. Ea sau el așa a fost de la început și nu merită să sufere în viitor critici și priviri încărcate cu judecată din partea ta.”

Și în acest volum , autorul își începe mărturisirea într-un limbaj, simplu, lejer dar profund, reușind să te pună pe gânduri, vrei, nu vrei.  Discreție garantată vol. 2 nu este doar povestea lui Alex și a Ameliei, ci și a noastră, a tuturor. Este despre noi înșine, despre slăbiciunile noastre, despre partea urâtă care sălășluiește în noi . Autorul ne „obligă” să privim realitatea din jurul nostru, de care suntem conștienți, dar tot fugim. Mi-a plăcut modul cum acesta a îmbinat frânturi din povestea Ameliei cu propriile gânduri, temeri, reușind, astfel, să dea profunzime întregii narațiuni. Alex Turner nu se sfiește să pună punctul pe „i”, să evidențieze puternicul contrast dintre aparență și chintesență.

Știm din primul volum că Alex este nevoit să facă un compromis în cariera sa de scriitor. Următoarea sa carte va fi diferită, va fi povestea unei foste escorte de lux – Amelia – , o femeie frumoasă, conștientă de atuurile sale fizice, dar și de trecutul său, chiar dacă acum duce o altă viață. Surprinzător, Amelia este marea iubire a lui Alex, din adolescență, fata la care a visat ani în șir, al cărei chip i-a rămas întipărit în suflet, deși niciodată nu a avut curajul să i- o mărturisească.

Destinul este imprevizibil, și , pe neașteptate, i-o scoate în cale, după ani, numai că între cei doi este o prăpastie imensă. După lungi ezitări, procese de conștiință, banii sau mai bine spus, lipsa acestora, îl determină pe Alex să colaboreze cu Amelia, chiar dacă în sufletul său se dă o luptă puternică: prejudecățile versus iubirea. Pe zi ce trece, în Alex se trezesc la viață sentimente mult timp adormite, neavând puterea să pună stavilă propriilor emoții, chiar dacă destăinuirile Ameliei îi lasă un gust amar.

Cu fiecare confesiune pe care o face, aceasta este tot mai dură, directă, nu își caută scuze, nu caută vinovații în altă parte – deși nu a avut parte niciodată de iubirea protectoare a părinților – , nu se minte pe ea însăși, dar mai ales, nu îl minte pe Alex.

„Ți-am spus, nu vreau să scriem cartea asta pentru a da vina pe lume, iar eu să capăt dreptate. Am făcut multe lucruri de care nu sunt mândră și, pentru a ți le putea povesti, am nevoie ca tu să nu mă vezi într-un anumit fel. Nu vreau să fii dezamăgit și astfel să influențezi firul poveștii scrise. Vreau să-ți intre bine în cap că am fost escortă sau, cum ar spune restul lumii, o curvă. Mi-am vândut trupul pe bani. Și mi-a plăcut. Asta vreau să știi. Mi-a plăcut.”

O mărturisire fără menajamente. Sincer, i-am apreciat franchețea. Amelia își spune povestea cu maturitate, ni se înfățișează – nouă și lui Alex – în toată complexitatea ei, cu defecte, slăbiciuni, dar și calități. Dar oare, Alex, le vede cu adevărat? Amelia știe, în sinea sa, că acesta poate interpreta lucrurile și într-un alt mod. Preferă sinceritatea. Adevărat, una brutală. Sincer, pe Amelia am perceput-o, de la început, ca o persoană matură, bine ancorată în realitatea zilelor noastre, pe când Alex a dat dovadă, de multe ori de nesiguranță, imaturitate. Fără a-l judeca, am sperat, totuşi, să văd la el o maturitate emoțională, să-l simt mai sigur pe sine, pe sentimentele sale.

„Nimic bun nu poate să apară dacă judecăm fără să înțelegem.”

Cât de adevărat! Din păcate, târziu va înțelege Alex acest lucru. O lecție pe care o va învăța într-un mod brutal,  crunt, şocant. Și dureros. Pentru el, dar mai ales pentru Amelia.

„Să mă îndrăgostesc de ea a fost cel mai ușor lucru din lume. Să redescopăr aceste sentimente mi-a fost lesne. Să le accept, mi-a luat ceva timp…… și, după cum vei descoperi, bravada mea a mai continuat o vreme. Am mai rănit câteva suflete. Am fost în continuare un prost.”

O prostie, o bravadă, prea multă încredere acordată celor care nu merită, propria nesiguranță,  îți pot zădărnici drumul spre fericire, te pot arunca într-un abis al suferinței. Și, îi pot răni pe cei dragi! Regretele sunt tardive.

” Îmi pare rău!, m-aud strigând, când mă trezesc în miezul nopții.

 Dar știu că nu mă mai aude…”

Discreție garantată de Alex Turner ne învață lecția omeniei, a prieteniei adevărate, ne vorbește despre o societate „bolnavă” ai cărei eroi suntem cu toții, în care, de cele mai multe ori ne complacem, iar uneori o sfidăm în funcție de propriile interese.