Fara regrete de Raluca Butnariu, Editura Librex Publishing – recenzie

21

Fără regrete 

Raluca Butnariu

Editura Librex Publishing

245 pagini

Viața liniștită a domnișoarei Claire Seymoure este tulburată atunci când noul proprietar al Forest Hill-ului își face apariția la Willow’s Lake, pentru a-și cunoaște noii vecini.
Prima impresie pe care domnul Blackwell i-o lasă lui Claire este aceea a unui bărbat necioplit și arogant, a cărui companie tânăra femeie este ferm decisă să o evite pe cât de mult posibil.
Însă soarta are alte planuri. Claire primește din partea domnului Blackwell o ofertă irezistibilă și se trezește implicată într-un proiect de proporții, care-i răpește aproape tot timpul liber: aranjarea bibliotecii de la Forest Hill.
Întâlnirile zilnice cu misteriosul și întunecatul domn Blackwell, conversațiile pline de spirit, modul în care acesta o privește…toate acestea ating inima tinerei femei într-un fel cu totul neașteptat și răscolitor.
Claire se îndrăgostește profund de acest bărbat chipeș, enigmatic și dur, și i se dăruiește cu toată ființa ei… lucru pe care Blackwell îl plănuise încă de dinainte de a cumpăra Forest Hill-ul.
Seducerea tinerei Seymoure reprezintă pentru el instrumentul prefect pentru a se răzbuna pe cel care-i distrusese viața în urmă cu doisprezece ani. O răzbunare plănuită cu răbdare, sânge rece și mai ales fără regrete.
Cum ai putea să trăiești când inima ta tânjește după o femeie al cărei chip îți bântuie visele la nesfârșit, o femeie nevinovată, pe care ai împins-o fără remușcări într-o capcană perfectă?… 
O poveste despre trădare, ură, răzbunare, iubire și iertare, care te va ține cu sufletul la gură și te va cuceri. 
Fără regrete este o superbă carte historical-romance care reușește, într-un număr relativ mic de pagini, să-ți stârnească un noian de emoții! Pesonaje fascinante, caractere puternice, intrigă captivantă, trădări, răzbunare, seducție, regrete, pasiune, iubire, ispășire și iertare – toate se împletesc într-un amestec incitant, care te va ține cu sufletul la gură pe tot parcursul acțiunii, neputând să lași cartea din mână odată ce ai început-o.
Cele două personaje principale sunt remarcabil construite, ca doi poli opuși, lumină și întuneric, yin și yang, atracție și respingere, ca în final toate fațetele personalităților lor să se șlefuiască și armonizeze, devenind două părți ale unui întreg indestructibil, fiecare acționând ca un balsam pentru sufletul celuilalt. Faptul că, până atunci, fiecare dintre ei a trecut printr-un adevărat iad emoțional, a făcut cu atât mai prețioasă împlinirea lor, întocmai ca atunci când, după o furtună puternică și violentă, apare soarele luminând și încălzind totul în calea lui.
Darius Dunmore fusese crunt lovit de soartă în urmă cu doisprezece ani. Un tânăr naiv, inocent și însetat de viață pe atunci, fusese păcălit mișelește de lordul Seymour, care îl ruinase fără scrupule. Repercusiunile fuseseră cumplite. Sora lui, însărcinată, se sinucisese fiind părăsită de bărbatul cu care trebuia să se căsătorească.  Mai mult, perfidia și răutatea lordului  Seymour fuseseră fără limite. Cu un spirit malefic ieșit din comun, temându-se de răzbunarea tânărului pe care-l nenorocise, aranjase ca acesta să fie răpit și vândut ca sclav pe o corabie, știind că șansele acestuia de supraviețuire erau minime datorită condițiilor inumane în care era silit să muncească. Urmaseră cinci ani cumpliți, în care Darius fusese supus unor torturi fizice și psihice incredibile, care pe un om obișnuit l-ar fi înfrânt definitiv. Doar gândul la răzbunare îl ajutase pe Darius să reziste. După cinci ani, se ivise o oportunitate miraculoasă să evadeze, de care Darius se agățase cu amândouă mâinile, alăturându-se unui echipaj de pirați pe care în timp, dovedind mult curaj și aptitudini de lider, ajunsese să-l conducă. Timp de șapte ani, Darius își pregătise răzbunarea meticulos, pas cu pas, adunând o avere imensă sub  o nouă identitate, domnul Blackwell, și așteptând momentul propice pentru a lovi. Însă, pentru ca răzbunarea să fie completă, nu era suficient doar să-și ruineze dușmanul, ci trebuia să-l umilească și să-i ia totul, așa cum i se luase și lui cândva. Din bunătatea și inocența tânărului de odinioară nu mai rămăsese nimic, Darius devenind un bărbat puternic, dur și nemilos care își înăbușise orice urmă de compasiune față de tânăra pe care intenționa să o seducă și părăsească pentru a-și desăvârși răzbunarea – Claire Seymoure, fiica celui ce îl nenorocise. Pentru aceasta, Darius cumpără un domeniu alăturat cu cel al dușmanului său, știind că acesta era plecat într-o călătorie de afaceri, fiica lui rămânând singură doar cu o mătușă.
Claire Seymoure era o tânără încântătoare, bună, inocentă, cu un suflet pur și un spirit năvalnic, ce emana lumină și căldură în orice încăpere s-ar fi aflat.
La prima întâlnire dintre ei, Darius alias Blackwell este fermecat, fără voia lui, de tânăra frumoasă și fermecătoare pe care intenționa să o folosească pe post de pion în planul lui de răzbunare bine ticluit.
”Blackwell o zări primul. Preţ de o clipă, nu făcu decât s-o privească nemişcat, iritat de impactul pe care frumuseţea ei îl avu asupra lui.
Ea era ameţitoare. Purta părul strâns în vârful capului într-o împletitură elaborată şi avea o magnolie albă prinsă în spatele urechii drepte. Cerceii micuţi, bătuţi cu granate, în set cu camelia prinsă de o bentiţă îngustă de organdi ce-i încercuia gâtul delicat şi zvelt, se asortau perfect cu rochia din mătase de culoarea vişinei putrede, a cărui decolteu avea un croi nimicitor. Claviculele subţiri şi umerii mici, rotunzi şi albi, îi subliniau cu gingăşie graţia feminină. Arăta tânără, proaspătă ca adierea vântului primăvăratec, caldă şi luminoasă ca soarele de mai. Inocentă, pură şi fermecătoare… fir-ar al naibii de treabă!”
Claire Seymoure era o… apariţie.
De statură potrivită, avea forme graţioase exact acolo unde orice femeie ar trebui să le aibă. Şatenă, cu ochi căprui şi mari, incredibil de frumoşi. Avea nasul fin şi drept, gura era generoasă şi pârguită. Dar cel mai mult îl surprinsese spiritul ei. Fata nu era o mototoală. Avea creier şi temperament.
Faptul că tânăra lady îi întrecuse cu mult aşteptările adăuga o notă de culoare şi divertisment şederii lui în Cornwall.
Viitorul se anunţa interesant, cu siguranţă!
La rândul ei, Claire este tulburată de străinul brunet, înalt și chipeș, cu ochi cenușii, reci și pătrunzători.
”Bărbatul stătea în picioare. Era înalt, brunet, chipeş şi, judecând după hainele impecabil croite şi elegante, foarte bogat… (…)
Ochii lui o priveau direct, cu o oarecare urmă de interes. Aveau o culoare stranie, plumburie, ca nemărginirea întunecată a cerului de vară înaintea furtunii. Dar erau la fel de reci, de duri şi de distanţi ca gheaţa icebergurilor din mările nordului.”

Deși la început Claire îl consideră pe Blackwell arogant și îngâmfat, pe măsură ce drumurile li se tot intersectează, ajunge să considere că acesta avea o inimă mare, fiind generos, amabil și cult, fermecând-o cu tachinările lui și făcându-i plăcere conversațiile lor pe diverse teme, ajungând în scurt timp să se îndrăgostească total și fără rezerve de el. Deși era conștientă că o relație dintre ei era practic imposibilă, tatăl ei intenționând să o căsătorească cu un bărbat mai în vârstă de îndată ce se întorcea din călătorie, Claire nu-și poate refuza câteva clipe de pasiune alături de bărbatul pe care-l iubea din tot sufletul, dăruindu-i-se acestuia fără rezerve.
Sentimentele lui Blackwell față de Claire erau puternice, dar în același timp foarte amestecate. Deși simțea în adâncul sufletului că se îndrăgostea de ea, Claire cucerindu-l prin bunătatea, inocența, impetuozitatea și farmecul ei irezistibil, își înăbușe fără milă aceste sentimente, silindu-se să meargă mai departe cu planul său, întrucât a nu-l duce până la capăt echivala, în mintea lui, cu o trădare față de sora lui, ce fusese, la rândul ei, o victimă inocentă în urmă cu doisprezece ani.
”O răsuci cu blândeţe spre el şi-i cuprinse bărbia între degetul mare şi arătător, înclinându-i capul spre spate. Ochii ei erau imenşi, plini de neîncredere, uimire şi teamă. Acel ceva din măruntaiele lui se strânse şi mai mult. Fără regrete! îşi porunci el, trântind uşa-n nas conştiinţei care cerşea îndurarea acelei făpturi nevinovate.”
După o perioadă de timp în care cei doi s-au dăruit cu pasiune unul celuilalt, fiecare fiind conștient că ”fura” câteva clipe de fericire înaintea despărțirii, a venit și momentul decisiv al întoarcerii acasă a lordului Seymoure.
Scena confruntării dintre cei doi dușmani este intens emoțională, autoarea construind magistral scena. Ți se rupe sufletul de mila lui Claire care, aflând că Blackwell a venit în vizită la tatăl ei, este convinsă că acesta intenționa să o ceară în căsătorie și, plină de speranță, nemaiputând suporta tensiunea așteptării, ascultă din umbră conversația. Durerea ei este cumplită, realizând că, în timp ce ea își pusese tot sufletul pe tavă, pentru Blackwell ea fusese doar o unealtă într-un joc perfid de răzbunare, umilința ei fiind maximă auzind cuvintele dure despre ea pe care Blackwell i le-a aruncat tatălui ei, dorind să-l rănească adânc, tăind în carne vie.
”- Da, Claire, dulcea şi nepreţuita ta Claire, tărăgănă el cuvintele batjocoritor, privindu-l pe conte cum devine pământiu la faţă. Deosebit de senzuală, incredibil de pasională… Am învăţat-o tot ce trebuie să ştie o femeie pentru a dărui plăcere unui bărbat şi crede-mă, Seymoure, am savurat fiecare clipă în parte. Dacă stau să mă gândesc, cred că până la urmă ţi-am făcut un mare serviciu. Când tu vei ajunge pe drumuri, pentru calităţile ei de curtezană, Claire va ajunge foarte căutată şi poate că aşa n-o să muriţi de foame niciunul din voi…”
Cuvintele, ca niște pumnale ascuțite, au pătruns adânc în inima lui Claire, distrugând-o sufletește. Degeaba a încercat Blackwell să-și ceară scuze și să încerce să-i explice, Claire i-a cerut imperios să o lase în pace și să n-o mai atingă niciodată.
Deși răzbunarea lui Darius era acum completă, lordul Seymoure punându-și capăt zilelor, neputând accepta faptul că și-a pierdut întreaga avere, acesta era departe de a fi fericit, în ciuda faptului că, într-un gest de imensă generozitate și plin de demnitate, Claire i-a acordat iertarea la înmormântarea tatălui ei.
”Claire ajunse în faţa lui şi-l privi din spatele voalului negru şi des care-i acoperea chipul. Câteva secunde, niciunul nu se clinti, apoi fata se întinse şi-i luă mâna. Tânărul bărbat nu avu puterea să i se împotrivească, dorindu-şi contactul fizic cu ea cu o intensitate absurdă. Claire îi răsuci pumnul şi i-l desfăcu, ezită o clipă, apoi puse în căuşul palmei lui bucata de humă, închizându-i cu blândeţe degetele peste ea.
– Sper că aşa îţi vei găsi pacea şi liniştea, rosti ea încet, cu o voce liniştită, inexpresivă. Mă voi ruga pentru asta.”
Răzbunarea fusese o armă cu două tăișuri pentru Darius care, deși se forțase să acționeze ”fără regrete”, era chinuit de remușcări, revenindu-i obsesiv în minte toate momentele fericite petrecute alături de Claire, fiind dureros de conștient că, numai datorită lui, acestea erau acum doar o amintire…
”Şi-o aminti pe Claire aşa cum o văzuse întâia oară la Willow’s Lake, repezită şi neatentă, împiedicându-se de marginea covorului în timp ce se lupta să-şi descheie jacheta, turuind ca o moară stricată veştile despre apariţia noului proprietar de la Forest Hill. Îşi aminti de modul evlavios în care păşea mereu în biblioteca lui; modul sălbatic în care-l doborâse pe Dobson la pământ, sărind apoi la el ca o mâţă călcată pe coadă. Apoi răsări o altă imaginea ei, dulce şi fermecătoare, în rochia vişinie şi cu magnolia albă prinsă în păr, stând retrasă pe marginea ringului la balul de la Golden House. Primul lor sărut… primul ei gest de seducţie pură de la Forest Hill, din acea după-amiază ploioasă, când el îi ceruse să plece. Şi apoi, rând pe rând, nopţile în care se iubiseră cu atâta pasiune, dăruire şi gingăşie. Îşi aminti cu o strângere de inimă silueta ei înveşmântată în haine de doliu, voalul des care-i acoperea chipul vătămat atunci când urcase dealul pentru a-i dărui iertarea şi pentru a-i răpi şi ultima fărâmă de linişte.
Oh, Claire, scumpa mea, iubita mea dulce! gemu inima lui, sfâşiată de dor şi remuşcări.
N-avea să-şi poată ierta niciodată orbirea şi nici cruzimea. Acea ultimă imagine a ei i se înfierase în inimă, torturându-l. Căci sub toată demnitatea şi generozitatea ultimului ei gest, îi simţise durerea neomenească a iubirii sfărâmate…”
Gândul că, prin acțiunile lui, nu se dovedise cu nimic mai bun decât dușmanul lui de moarte, i se strecoară tot mai des în minte…
Ispășirea îi era cu atât mai grea cu cât, deși dorise să treacă o avere imensă pe numele lui Claire, aceasta nu o acceptase, fiind de negăsit și mai mult decât evident că nu mai dorea să mai aibă cu nimic de-a face cu el.
După un an de mari frământări, când părea că orice șansă pentru cei doi de a se regăsi era pierdută pentru totdeauna, Darius refuza să se lase bătut, încăpățânându-se să spere. Din fericire,  soarta produce mici miracole uneori, răsplătindu-i pe cei perseverenți și acordându-le o nouă șansă nesperată la fericire. Este tulburătoare scena reîntâlnirii lor, iar declarațiile lui Darius spuse din suflet sunt impresionante, convingându-ne pe deplin de intensitatea sentimentelor, profunzimea regretelor și dorința lui de a îndrepta lucrurile cu orice preț!
”- (…) Mi-a luat destul de mult ca să înţeleg că pot trăi fără tine, dar că nu vreau s-o fac!… M-am săturat să fiu singur şi nefericit. M-am săturat să tot tânjesc după tine ca un câine flămând, m-am săturat să-mi tot fie dor de tine. Vreau… vreau să mă primeşti înapoi, Claire. Nu-ţi voi spune cât de rău îmi pare tot pentru ce-a fost dar, dacă mă vei lăsa, voi încerca să repar totul, îţi promit asta. Nu mă voi schimba de dragul tău, spunându-ţi că voi fi mai bun, dar mă voi strădui să… să fiu demn de tine.”
Este foarte dulce modul în care Claire, o ființă atât de bună, gingașă și luminoasă, al cărui suflet nu putea purta ura și ranchiuna, îi transmite faptul că îi acordă o nouă șansă!
”Era atât de copleşit, de tulburat şi de emoţionat, încât se temea serios ca nu cumva genunchii să-i cedeze şi să se facă de râs în faţa ei. Claire îi oferise în felul ei, atât de gingaş şi de dulce, şansa de a o lua din nou de la capăt. Gestul ei trăda generozitatea şi iertarea deplină a unei inimi în care el lovise cu atâta cruzime în urmă cu un an!…”
Finalul, superb și emoționant, ne rezervă o supriză înduioșătoare, încălzindu-ne sufletul și  făcându-ne să credem în magia dragostei și în puterea vindecătoare a iertării, care pot alunga frigul și întunericul din sufletul cuiva, redându-i căldura și lumina de care fusese lipsit atât de mult timp…
”- Vreau linişte, Claire. Am avut parte de atât de puţină linişte în viaţa mea!… Şi vreau şi iubire, fiindcă şi de aceea am avut parte prea puţin. Vreau tot ce-mi poţi oferi, pentru că tot ce vine de la tine este luminos şi bun. În schimbul acestor lucruri, îţi voi dărui bogăţii nemăsurate, devotamentul şi inima mea. Te voi cinsti cu fiecare suflare, te voi iubi până la sfârşitul lumii şi nu te voi mai dezamăgi niciodată. Făcu o scurtă pauză, privind-o grav: asta este o promisiune!”
O carte superbă care te emoționează și înduioșează, te tulbură și te amuză, lăsându-te în final cu o stare de bine și optimism!
”Şi-au jurat unul altuia mai mult decât iubire şi credinţă, mai mult decât respect şi fericire…
Şi-au jurat viitorul.”

Mulțumim Librex pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea Fara regrete de Raluca Butnariu, Editura Librex Publishing poate fi comandata pe librex.ro

 

About Author

21 de comentarii

  1. Superb! Îmi place foarte mult recenzia ta! Mi-ai stârnit curiozitatea in privința acestei cărți. Cu siguranta îmi va face placere sa o citesc. Felicitări!

  2. O recenzie minunată la o carte superbă!Am citit-o de curând,o aveam pdf de ceva timp.Acum imi doresc sa o achizitionez pentru a putea sa o recitesc oricand.

    • Mulțumesc! Și eu am citit-o prima dată în pdf acum vreo trei ani și m-am bucurat foarte mult cand am auzit ca va apărea în format tipărit!

  3. Foarte frumoasă recenzie, Tyna! Chiar eram curioasă în privința acestei cărți și abia aștept să o citesc și eu! Îmi place foarte mult cum ai prezentat-o, felicitări!

  4. Balan Daniela on

    foarte frumoasa si plina de emotii recenzia ,felicitari Tyna chiar imi doresc sa citesc cartea aceasta mai ales ca e genul meu preferat ,in plus m-ai tentat cu aceasta recenzie superba !

  5. Mirela Nenciu on

    Felicitari pt recenzie! Foarte incantata sunt de Raluca. Singura care nu o am este Vapaia dar sunt convinsa ca e la fel de buna.

  6. În sfârșit am citit și eu cartea! O poveste de dragoste emoționantă! O inimă pura ce iubește sincer. Un tânăr mult prea rănit de trecutul pe care încă nu l-a uitat. O răzbunare atroce… Suferința, durere, lacrimi… si iertare. Iertare care aduce iubire și bucurie. Vindecare.
    Mulțumesc Tyna, pentru tentația de a citi cartea!

Spune-ți părerea!