Destine la limită de Katie McGarry, Editura Epica – recenzie

Destine la limită 

Katie McGarry

An aparitie: 2013

Editura Epica

Nr. pagini: 432

Traducerea: Adrian Deliu

• Seria Destine la limită

1. Destine la limită (Pushing the Limits – 2012)

1.1. Crossing the Line (2013)

1.5. Breaking the Rules (2014)

2. Îndrăzneşte să iubeşti (Dare You To – 2013) – recenzia

3. Cu el pentru totdeauna (Crash into You – 2013) – recenzia

3.5. Red at Night – 2014 

4. Mai puternici împreună (Take Me On – 2014) – recenzia

5. Chasing Impossible (2016)

Cartea Destine la limită  a fost nominalizată la categoria cea mai bună carte pentru Young Adult şi New Adult a anului 2012, pe Goodreads.

Un roman încărcat de amintiri întunecate, secrete ascunse și scene fierbinți… narațiunea plină de suspans, conflictele pline de dramatism, dar și personajele cu vieți trăite la limita tragicului vor ține cititorii captivi în poveste – Publishers Weekly

 „O poveste de dragoste pe muchie de cuţit, care te absoarbe şi nu-ţi mai dă drumul. Am fost captivată!”- Gena Showalter, autoarea seriei Intertwined, bestseller New York Times

„O carte fascinantă şi emoţionantă!”- Simone Elkeles, autoarea seriei Chimie perfectă

ATÂT DE DIFERIȚI UNUL FAȚĂ DE CELĂLALT… ŞI TOTUŞI, ATÂT DE POTRIVIŢI.

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în seară în care Echo Emerson s-a transformat, dintr-o faţă populară, cu un iubit sportiv, râvnit de multe dintre colegele ei, în bârfita paria cu cicatrice „monstruoase“ pe braţe. Nici măcar Echo nu-şi poate aminti întregul adevăr despre seară aceea oribilă. Tot ceea ce ştie este că vrea că totul să revină la normal.

Dar când Noah Hutchins, singuraticul teribil de sexy, îmbrăcat cu geacă lui neagră din piele, obişnuit să se folosească de fete, pătrunde exploziv în viaţă ei, cu o atitudine de dur, însă şi cu o surprinzătoare capacitate de înţelegere, lumea lui Echo se schimbă într-un fel pe care ea nu şi l-ar fi putut închipui vreodată. Normal ar fi că ei doi să nu aibă nimic în comun. Iar cu secretele apăsătoare ale fiecăruia, să fie împreună pare, în mare măsură, imposibil.

Numai că, la răscrucea destinelor lor, normalitatea capătă alte valenţe, şi nebuneasca atracţie dintre ei refuză să dispară. Iar Echo se vede nevoită să se întrebe până unde ar putea forţa limitele, şi cât ar fi dispusă să rişte pentru singurul băiat capabil s-o înveţe cum să iubească din nou.

Destine la limita este o carte despre iubire, încredere, iertare şi speranţa. Este povestea lui Echo şi a lui Noah, spusă din perspectiva ei, respectiv a lui, alternativ.

Echo şi Noah sunt doi tineri cu vieţile atât de date peste cap, încât visează la normalitate că la un miracol de Crăciun. Ei nu mai îndrăznesc să creadă că vieţile lor vor mai intra pe un făgaş normal, asta până când se întâlnesc, se îndrăgostesc şi-şi iau unul de la celălalt puterea şi încrederea care le lipsesc pentru a merge mai departe.

”—    N-o să spun nimănui, Echo, îţi promit.

Noah mi-a dat părul peste umăr şi mi-a așezat o şuviţă răzleaţă pe după ureche. De multă vreme nu mă mai atinsese cineva aşa, ca el. De ce trebuia să fie Noah Hutchins?

Privirea ochilor lui de un brun închis s-a lăsat spre braţele mele acoperite.

— Nu tu ţi-ai făcut asta, nu-i aşa? Ţi-a făcut-o altcineva?

Nimeni nu-mi mai pusese vreodată întrebarea asta.

Toţi se holbau.

Toţi şuşoteau.

Toţi râdeau.

Dar nimeni n-a întrebat vreodată.”

Echo a suferit cumplit la moartea fratelui său, de care era foarte apropiată. Apoi, în urma unui accident, a rămas cu cicatrice fizice şi psihice, amintirile fiind atât de dureroase, încât mintea ei le blochează, ea neştiind de fapt ce i s-a întâmplat.

„Am fixat cu privirea pulsaţiile tuburilor fluorescente fixate de tavan. Aprins. Stins. Aprins. Stins. Ce bine ar fi dacă aş putea să-mi găsesc întrerupătorul pentru durerea mea…”

Echo nu ştie decât că accidentul are legătură cu mama ei, o pictoriţă foarte talentată, dar care suferă de o afecţiune bipolară. Nici de tatăl ei nu se mai simte apropiată, deorece acesta şi-a refăcut viaţa alături de fosta bonă a lui Echo, pe care această o iubise foarte mult în copilărie, dar pe care acum n-o putea ierta, acuzând-o pe nedrept în sinea ei de despărțirea părinților. Aşa că Echo plutea în derivă, singură cu problemele ei.

Noah avea o familie foarte frumoasă: părinţii săi (“cei mai formidabili doi oameni de pe faţă pământului”) şi cei doi fraţi mai mici, pe care îi adoră. Întreaga sa lume se prăbuşeşte când îşi pierde amândoi părinţii într-un incendiu, reuşind din fericire să-şi salveze fraţii. Este despărţit de fraţii săi, devenind o victima a sistemului, fiind pasat dintr-un cămin în altul, devenind din ce în ce mai cinic, neîncrezător şi rebel. Suferinţa şi neputinţă să sunt copleşitoare.

M-a impresionat până la lacrimi iubirea dintre Noah şi fraţii săi, eforturile şi sacrificiul de care era capabil pentru ei, pentru a fi din nou o familie.

„— Cum se face că oamenii sunt mândri de mine tocmai când viaţa mea e mai naşpa?
— Asta e pentru că maturizarea înseamnă să iei decizii dificile şi să faci ceea ce trebuie nu echivalează neapărat cu alegerile care te fac să te simţi bine.”

Mi-a plăcut d-na Collins, psihoterapeuta lui Echo şi a lui Noah de la şcoală, care îi va ajută foarte mult. Mi-a plăcut prietena lui Echo, Lila, care o susţine necondiţionat când toţi ceilalţi îi întorc spatele, marginalizând-o.

Mi-au plăcut şi fraţii adoptivi ai lui Noah – Beth şi Isaiah, care purtau propriile traume sufletești, fiind la rândul lor greu încercați de soartă.  Poveştile lor le aflăm în volumele următoare ale seriei.

Dar cel mai mult mi-a plăcut povestea de dragoste dintre Echo şi Noah – intensă, frumoasă şi plină de tandreţe. Mi-a plăcut cum a evoluat relaţia lor, cumva firesc, şi cum s-au înţeles şi acceptat reciproc, fără rezerve. Mi-a plăcut felul în care încercau să-şi rezolve problemele, chiar îndrăznind să trişeze un pic, dar niciodată unul faţă de celălalt, bazându-se unul pe altul fără rezerve.

„Ca la un semnal, a început o nouă melodie lentă. Noah nu mi-a oferit braţul ca să mă conducă pe ring. În loc de aşa ceva, chiar acolo, între intrarea în sala de sport şi vestiare, m-a cuprins cu ambele braţe pe după talie şi m-a tras spre el. Şi, Dumnezeule, cât de bine îl simţeam… cald, solid… Mi-am strecurat braţele pe după gâtul lui, lăsându-mi degetele înmănuşate să-i atingă uşor pielea.
— Credeam că nu te interesează balurile.
Noah mă ţinea îndeajuns de aproape, cât să-i pot vedea ochii aceia ciocolatii.
— Nu mă interesează. Şi, în după-amiaza asta, n-aveam nici cea mai mică intenţie de a veni încoace, a adăugat, după care a înghiţit în sec. Balul ăsta părea să fie al naibii de important pentru tine. Iar tu… tu eşti importantă pentru mine.
S-a oprit din balans şi şi-a abătut privirea de la mine. Inima îmi bătea atât de zgomotos, încât el sigur o auzea, dacă nu cumva mi-o şi simţea prin coaste.
— Echo, nu pot să-ţi spun ce-o să se-ntâmple, pentru că nu ştiu. Eu nu sunt genul care să se ţină de mână pe coridor, sau să stea la masa oricui altcuiva la prânz. Dar îţi jur… pe fraţii mei… că nu vei fi niciodată o glumă pentru mine şi că vei fi cu mult mai mult decât o fată pe bancheta din spate a maşinii mele.
Apropierea dintre trupul lui şi al meu făcea ca exprimarea prin viu grai a miilor de emoţii dezlănţuite înăuntrul meu să devină imposibilă. Degetele mi-au plutit în sus, de pe gât pe capul lui. L-am prins de păr şi i-am călăuzit capul spre mine. Nu puteam să-i spun, dar puteam să-i arăt.”

 „— Spune-mi că m-ai ales pe mine, Echo.
Şi-a umezit buzele. Ochii aceia verzi ardeau la foc mocnit, chemându-mă spre ea.
— Te-am ales pe tine.
Pentru prima oară după trei ani, arcul permanent încordat din măruntaiele mele s-a destins.
— N-o să regreţi niciodată. Ţi-o promit.
Şi, lăsându-mi mâinile să i se plimbe uşor peste curbura taliei, m-am aplecat spre trupul catifelat. O doream. Toată. Numai că Echo merita ceva mai mult decât un fior rapid şi ceva mai bun decât un tip ca mine. Totul trebuia să decurgă lent şi calculat. Voiam s-o înnebunesc cu fiecare mişcare şi cu fiecare sărut, astfel încât fiecare gând al ei să se întoarcă totdeauna la mine. Iar eu nu aveam să mai ating vreodată pe altcineva fără să mă gândesc la ea. Îi promisesem că ea va fi mai mult şi aveam nevoie să-mi ţin promisiunea asta.”

Finalul este foarte frumos (precum v-am mai spus, la mine happy-endul e o condiţie obligatorie – nu singura, bineînţeles – ca să-mi placă o carte)

„Noah mă voia şi pentru totdeauna.
— Dar nu s-ar putea să le luăm la tocat altădată? Acum mi s-a cam acrit de vorbă şi încă n-am reuşit să mă duc să-l văd pe tata. Crezi c-am putea să mergem acum pe încredere, că eu te vreau, că tu mă vrei şi c-o să ne gândim mai târziu cum facem cu happy-endul?”

Aşa cum mi se întâmplă cu toate cărţile care îmi plac mult, după ce am terminat-o, am rămas o vreme sub impresia ei, neputând să mă apuc imediat de altă carte, despărţindu-mă cu greu de personajele care mi-au transmis o întreagă gamă de sentimente!

„Totul în viaţa ei era în flux continuu şi ea avea nevoie de forţă. De statornicie şi de stabilitate. Curios lucru, pe toate trei şi le găsise la mine. Cine-ar fi crezut că aş fi genul de persoană pe care să te poţi baza?”

Cartea a fost menționată în Top 10 cărți romantice contemporane în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

Cartea Destine la limită de Katie McGarry se poate comanda pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, librex.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

Cărțile apărute la Editura Epica se pot comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Epica