Răzbunarea pisicii asasine – seria Pisica asasină de Anne Fine, Editura Paralela 45 – recenzie

12

Răzbunarea pisicii asasine

(The Killer Cat Strikes Back – 2005)

Anne Fine

Editura Paralela 45

Traducere: Alina Luca

Ilustrator: Steve Cox

Nr. pagini: 72

Ediția I-a

An apariție: 2019

Născută pe 07 dec. 1947, Anne Fine este o scriitoare britanică cunoscută pentru cărțile adresate copiilor, deși scrie și literatură pentru adulți. A publicat peste 50 de titluri. Este, de asemenea, membră a Royal Society of Literature.
Premii castigate:
• 1989 Carnegie Medal – Goggle-Eyes
• 1990 Guardian Children’s Fiction Prize – Goggle-Eyes
• 1990 Nestlé Smarties Book Prize, ages 6–8 – Bill’s New Frock
• 1990 Children’s Author of the Year Award, Publishing News
• 1991 Children’s Author of the Year, British Book Awards
• 1992 Carnegie Medal – Flour Babies
• 1993 Whitbread Award, Children’s Book – Flour Babies
• 1993 Children’s Author of the Year Award, Publishing News
• 1994 Children’s Author of the Year, British Book Awards
• 1996 Whitbread Award, Children’s Book – The Tulip Touch
• 1998 Prix Sorcières, best children’s book translated into French – Journal d’un chat assassin (Diary of a Killer Cat)
Sursa foto: www.annefine.co.uk
1. Jurnalul unei pisici asasine – Editura Paralela 45 – The Diary of a Killer Cat – 1994 – recenzie
2. Întoarcerea pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Return of the Killer Cat – 2003
3. Răzbunarea pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Killer Cat Strikes Back – 2005
4. Aniversarea pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Killer Cat’s Birthday Bash – 2008 – recenzie
5. Crăciunul pisicii asasine – Editura Paralela 45 – The Killer Cat’s Christmas – 2009
6. Pisica asasină pleacă de acasă – Editura Paralela 45 – The Killer Cat Runs Away – 2013 – recenzie
7. Pisica asasină se îndrăgostește – Editura Paralela 45 – The Killer Cat in Love – 2015 – recenzie
Tuffy știe ce-i place şi ce nu. De exemplu, nu-i place deloc „opera de artă“ pe care mama lui Ellie a adus-o în casă.
Tabloul trebuie să dispară, aşa că intervenţia lui Tuffy e crucială!

Cu ilustrații foarte inspirate, Răzbunarea pisicii asasine ne oferă o lectură delicios de amuzantă, prezentându-ne mai multe situații din punctul de vedere a lui Tuffy – un motan temperamental și foarte răsfățat. Cartea poate fi savurată atât de cei mici, cât și de cei mari.
Ca și în cazul primei cărți din serie – Jurnalul unei pisici asasine -, Anne Fine se dovedește o foarte bună cunoscătoare a mentalității acestor feline, inteligente, șirete, pline de spirit și personalitate, dornice de atenție și sigure de ceea ce își doresc, fără a se grăbi vreun pic să le facă pe plac stăpânilor.
M-am amuzat teribil citind noile aventuri ale lui Tuffy – motanul încrezut și plin de personalitate.
Totul a început când mama lui Ellie a ocupat locul preferat al lui Tuffy pe canapea, în timp ce studia niște broșuri încercând să-și dea seama ce curs să urmeze. În loc să priceapă din faptul că Tuffy se strâmba de zor și o scuipa că trebuie să elibereze canapeaua, mamei lui Ellie i s-au părut foarte amuzante grimasele lui Tuffy și s-a grăbit să-i facă o poză, decizând pe loc că un curs de pictură în care să-l imortalizeze pe Tuffy era exact ceea ce își dorea. Rezultatul: o pictură agățată pe perete, în care era surprins Tuffy într-o postură care nu-l avantaja deloc. Supărat, Tuffy a decis că se impuneau măsuri radicale. Surprinzând un moment prielnic, Tuffy a făcut franjuri pictura cu pricina, nefiind deloc impresionat ulterior de văicărelile lui Ellie.
”- Tuffy! m-a mustrat ea cât mai sever cu putință. Uite ce-ai făcut cu prima pictură a lui mami! Ai distrus-o!
Ca să vezi, ce tragedie! Dacă vreți să vă spun părerea mea, nu cred că cei de la Galeria de Artă vor fi copleșiți de durere la auzul veștii.”
Isprăvile lui Tuffy erau însă departe de a se fi sfârșit. Mama lui Ellie a decis să-și încerce talentul în alt domeniu, venind acasă cu trei vase de lut, creație proprie, incredibil de urâte. Cu un simț estetic foarte dezvoltat, Tuffy nu putea permite ca astfel de lucruri oribile să fie expuse în casă, astfel că două vase au fost executate repede, spărgându-se în două la impactul cu podeaua, după ce au fost împinse ”din greșeală” de Tuffy. Probabil că și cel de-al treilea vas ar fi avut soarta celorlalte două, dacă Tuffy nu ar fi observat că tatăl lui Ellie fusese încântat de faptele lui și încerca să-l îmbie să-l spargă și pe cel de-al treilea. Între cei doi nu era chiar cea mai caldă relație de prietenie, dar Tuffy ar fi făcut totuși un compromis dacă tatăl lui Ellie nu ar fi făcut o greșeală grosolană de-a dreptul, adresându-i-se lui Tuffy ca unui câine! 
Am râs în hohote citind gândurile lui Tuffy, foarte mândru de rasa lui. Când spune ”Eu sunt pisică!” parcă ar spune ”Eu sunt Sir!” Ca posesoare a două pisicuțe foarte răsfățate, nu pot decât să-i dau dreptate! 😀
”- Așa, a spus el. Fii băiat bun!
Băiat bun? Drept cine mă ia? Drept un prostănac de cățel?
I-am aruncat privirea mea de gheață, clipind alene. Poate, dacă n-ar fi avut o cârpă în loc de creier, ar fi înțeles ce vreau să spun. Privirea mea însemna: Scuză-mă. Care dintre noi e dresat ca un câine? Fac ce vrei tu? Nu. Vin când mă strigi? Nu. Mă duc în treaba mea. Eu sunt pisică.
Tu însă ești perfect dresat. Când îmi este foame, trebuie doar să mă frec de câteva ori de picioarele tale, aproape făcându-te să te împiedici, ca să-mi deschizi o conservă. Dacă vreau să ies, mă priponesc în fața ușii și miaun de parcă mi-ar fi rău, ca să vii într-o clipă și să-mi deschizi ușa.
Atunci, ia spune-mi tu mie, prietene, cine ar trebui să zică ”Băiat cuminte”?
Exact. Nu tu. Ci eu.”
A urmat un adevărat război al nervilor, desfășurat pe mai multe zile, în care Tuffy doar se prefăcea că se apropie periculos de vas, ca să cârmească în ultima clipă, ștergând în treacăt vasul cu blana, fără a-l clinti din loc. Însă, alte obiecte din casă nu au fost la fel de norocoase, inclusiv o bombonieră prețioasă de porțelan, în care tatăl lui Ellie își ținea mărunțișul.
Toată această joacă de-a șoarecele cu pisica a avut însă o consecință cu totul neașteptată și miraculoasă, familia lui Ellie alegându-se cu o mașină nouă! Cum a fost posibil acest lucru? Citiți cartea și descoperiți singuri. O astfel de ”răzbunare” mi-aș dori și eu! 🙂
Recomand călduros această serie tuturor posesorilor de pisici, precum și celor care apreciază umorul!

Cărțile autoarei Anne Fine pot fi comandate pe edituraparalela45.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, librariadelfin.ro

Listă cărți Anne Fine

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

Recenzii și prezentări cărți Editura Paralela 45

Recenzii și prezentări cărți Anne Fine

Recenzii și prezentări cărți cu umor

 

About Author

12 comentarii

  1. Adorabila recenzie si super amuzanta, am ras cu lacrimi! Exact asa sunt pisicile, independente si increzute! Abia astept sa ma delectez si eu cu aventurile lui Tuffy!

  2. Vai, ce recenzie amuzanta si simpatica! Mi-ar placea sa citesc si eu despre aventurile lui Tuffy. Acum citesc si eu tot o carte a carei protagonista este o pisica.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: