Ritualul dragostei de Pamela Morsi, Editura Flamingo GD – recenzie

10

Ritualul dragostei (Wild Oats

Pamela Morsi

Editura FLAMINGO GD

414 pagini

Traducere : Vali Florescu

”O voce de prestigiu în romanul de dragoste” – Sandra Brown
” I-am citit toate romanele și i-am savurat fiecare cuvânt” – Jude Deveraux
1. Ritualul dragostei – Editura Flamingo GD (Wild Oats) – 1993
2. Haimanaua – Editura Flamingo GD (Runabout) – 1994
”O poveste care te fură fără să vrei, plină de umor, de intrigi și personaje pe care ai vrea să le întâlnești în viață. O carte pe care ți-ai dori s-o citești chiar dacă nu-ți dai seama. Un pariu câștigat.” – Rendezvous
Pamela Morsi și-a obținut recunoașterea prin poveștile sale romantice, de un farmec aparte, pline de căldură, duioșie și un umor savuros, a căror acțiune se petrece într-un mic orășel, surprinzându-ne cu originalitatea plină de vervă a personajelor sale, oameni obișnuiți care luptă să își găsească dragostea și drumul în viață.
Ritualul dragostei este o fermecătoare poveste de dragoste, amuzantă și înduioșătoare, în care personajele principale – un cuplu atipic în care eroul este mai tânăr decât eroina, descoperă că pentru a-și găsi adevărata fericire trebuie să aibă curajul să lupte pentru ea, ascultându-și vocea inimii și ignorând părerile și prejudecățile celorlalți. De asemenea, cartea punctează cât de ușor poți nedreptăți pe cineva, judecând după aparențe și neanalizând lucrurile în profunzime.
Acțiunea cărții se petrece în anul 1906 în orășelul Dead Dog, din statul Oklahoma. Acolo, toată lumea se cunoștea cu toată lumea, și fiecare considera că este dreptul și chiar obligația lui să se amestece în viețile celorlalți.
Jedwin Sparrow era un tânăr de douăzeci și patru de ani, care moștenise afacerea de pompe funebre de la tatăl său. Mama lui, Amelia Pratt, frumoasă și ambițioasă din cale afară, se căsătorise la vârsta de șaisprezece ani cu tatăl lui, de trei ori mai în vârstă, extrem de recunoscătoare pentru șansa ce-i fusese oferită de a scăpa de ferma de porci a tatălui său. Din păcate însă, Jedwin, cu toate că își iubise tatăl și dorise mereu să îi facă pe plac, nu suporta să stea în preajma morților, gândindu-se adesea cu tristețe că ar fi preferat oricând afacerea cu porcii antreprenoriatului de pompe funebre. Deși își însușise toate cunoștințele teoretice necesare pentru îmbălsămare, obținând și o diplomă în acest sens, imediat ce tatăl lui murise își luase un angajat, pe Hayword Puser, care făcea toate pregătirile necesare pentru înmormântare, Jedwin ocupându-se doar de partea administrativă a afacerii.
În micuțul și liniștitul orășel nu se întâmplau prea multe lucruri spectaculoase, astfel că atunci când Luther Briggs, unicul fiu al matroanei de vază a orașului, Maimie Briggs, divorțase de soția sa Cora și plecase lasându-i acesteia căsuța în care locuiau, morișca de bârfe se pornise cu mult entuziasm, fiecare speculând asupra motivelor ce au produs acea despărțire, iar concluzia unanimă a fost aceea că, mai mult ca sigur, Cora își înșelase soțul, iar Luther aflând acest lucru o părăsise. Prin urmare, toată comunitatea s-a grăbit să o pună la zid, punându-i o etichetă de femeie ușoară și tratând-o ca atare, izolând-o. Trecuseră opt ani de atunci, răstimp în care Jedwin avusese numeroase fantezii amoroase legate de Cora, până a reușit să își facă suficient curaj pentru a-i face o vizită, în timpul căreia, roșindu-se și bâlbâindu-se, i-a prezentat oferta lui. Astfel, el ar putea să îi ofere un mic ajutor lunar, o sumă în bani pe care ea să o folosească după cum crede ea de cuviință, în schimbul a…, frământându-și mâinile și nereușind să își ducă ideea până la capăt. Realizând ce dorea Jedwin, Cora punctează clar ideea.
”- Domnule Sparrow. Ea i se adresă pe un ton blând, privindu-l drept în ochi. Îmi faceți cumva o propunere indecentă?
– Da, doamnă.”
Cora era de-a dreptul indignată. Nu făcuse nimic să merite acea etichetă ce i se pusese dar, din păcate, nu era prima propunere de acest gen pe care o primise. Te întristezi când realizezi nedreptatea și ipocrizia acelor vremuri.
”Dacă o femeie face o greșeală cât de mică, este distrusă pe viață. Un bărbat, în schimb, se poate tăvăli cât vrea în păcat, scandal, imoralitate, iar cel mai rău lucru este să se bârfească puțin despre el în dosul unui evantai negru. Era o lecție pe care Cora o învățase greu, dar pe care n-o putea uita.”
Deși primul ei impuls este să îl dea afară pe ușă, cu multă indignare, fiind și mai mare decât el, în vârstă de douăzeci și nouă de ani, o idee ispititoare prinde contur. Dacă s-ar preface că intră în joc, ar fi fost ocazia ideală să se răzbune pe Amelia, mama lui Jedwin și verișoară îndepărtată cu Maimie, fosta ei soacră. Aceasta răspândise cele mai multe bârfe răutăcioase cu privire la ea și o tratase cu multă aroganță, dornică să intre în grațiile ilustrei ei rude, persoana cea mai de vază din localitate, care nu o lăsase niciodată să uite originea ei modestă. Ar fi fost o mare lovitură pentru Amelia ca opinia publică să afle că fiul ei se ținea după ea. Iar Jedwin merita și el o pedeapsă, pentru obrăznicia lui.
Astfel, se preface că ia în calcul propunerea lui, dar el trebuia să o curteze ca la carte.
”Bănuiesc că știți la ce mă refer. Surâzând, își aranjă părul de la tâmple și își fixă agrafele. Galanteria include flirt și poezie, momente lungi de tăcere în doi și priviri pline de dor.”
Extaziat, Jedwin se prezintă a doua zi la ea la ceai, convins fiind că după un ceas de conversație plicticoasă, va ajunge în sfârșit la paradisul visat. Însă Cora, o ființă bună la suflet, realizează că nu era în stare să continue mascarada și, la prima încercare de-a lui de a o atinge, îl dă afară pe ușă, zicându-i să nu se mai întoarcă niciodată.
Jedwin nu era însă bărbatul care să se dea bătut așa ușor. Nerealizând adevăratele ei motive, convins că s-a pripit și nu a făcut cum trebuie ritualul de curtare, este hotărât să persevereze. În fond și la urma urmei, flori avea la dispoziție ca nimeni altul, prin natura meseriei, iar poezii cât de greu poate fi să le faci?
Astfel, Cora va descoperi cu surprindere pe pragul casei un buchet de trandafiri și un bilet cu o poezioară.
”Sunteți ca trandafirul
Frumos și-nmiresmat
Iar eu mult mai romantic
Decât v-ați așteptat”
În perioada următoare, Jedwin o va mai gratula cu alte poezii și flori, îi va repara gardul, pompa de apă, se va urca în pomi să-i scuture nucile. Toate aceste încercări stângace de romantism o înveselesc pe Cora, alungându-i gândurile negre ce o stăpâneau. Singura ei sursă de venit erau produsele din gospodăria proprie, dar nimeni nu dorea să facă afaceri cu ea, de teama opiniei publice. Singurul care cumpăra de la ea era băcanul, dar și acela pe ascuns și la o treime din prețul obișnuit, sugerându-i că ar fi dispus să plătească mai mult, dar în schimbul favorurilor ei.
Optimist, vesel, mărinimos, puternic și bun, Jedwin o cucerește încetul cu încetul pe Cora, care constată cu surprindere că îi aștepta vizitele cu nerăbdare, fiind înduioșată de răbdarea lui, de atenția cu care o înconjura, de faptul că nu încerca să o forțeze în nici un fel. Nedorind să îl mai mintă, Cora îi mărturisește că la început a fost de acord să o viziteze doar pentru a o pedepsi pe mama lui. La rândul lui, Jedwin îi dezvăluie planurile lui de viitor, și anume că dorește să facă o afacere cu sere în care să cultive plante și să se căsătorească peste câțiva ani cu Tulsa May, fiica reverendului, o tânără de cincisprezece ani, pe care o simpatiza. În schimb, pe Cora o iubea din toată inima.
”- Doamnă Briggs, zice. Nu pot iubi mai mult de o femeie. Și deja vă iubesc pe dumneavoastră.”
Deși se întristează, Cora nu se supără, întrucât știuse de la bun început că nu putea fi vorba de o căsătorie între ei. Mai mult, îndrăgostindu-se de el, realizează că ceea ce își dorea de fapt era ca el să își găsească o fată fără de prihană cu care să se căsătorească și care să îl facă fericit. Dar, până în acel moment, Cora se decide să își ia și ea felia ei de fericire. Își asumă riscul și îl anunță pe Jedwin că e de acord ca el să îi fie amant. Hotărărea ei îl entuziasmează la culme pe înflăcăratul Jedwin, astfel că prima lor experiență amoroasă va dura mai puțin de … un minut! Dar Jedwin era un bărbat perfecționist și un iubit generos, astfel ca lucrurile se vor îmbunătăți considerabil în viitor, cei doi ajungând să petreacă momente pline de pasiune împreună.
Dar, așa cum se întâmplă în orășelele mici, fericirea lor idilică nu putea să dureze prea mult, întrucât vigilenta comunitate a descoperit că ea avea un amant.
În plan secundar, ne delectăm cu o neașteptată poveste de dragoste, ce se înfiripă între snoaba Amelia și mucalitul Hayword. Cu multă experiență de viață, Hayword este plin de înțelepciune și reușește să vadă dincolo de aparențe, descoperind că, dincolo de masca  scorțoasă în spatele căreia s-a ascuns, Amelia ascunde o inimă bună. Deloc intimidat de încercările ei de a-l pune la punct, deranjată de familiaritatea cu care el i se adresa, Hayword îi precizează nonșalant ca Jedwin e șeful lui și nu ea. M-am amuzat mult în momentul în care el, descoperind că ea avea o măsea coaptă care o durea groaznic dar pe care îi era teamă să și-o scoată, o păcălește spunându-i că îi pune o cataplasmă care să îi ia durerea cu mâna, dar când ea deschide gura, o imobilizează urcându-se practic pe ea, scoțându-i măseaua cu cleștele, iar când ea, furioasă pe el că a păcălit-o încearcă să îl lovească cu genunchiul între picioare, Hayword îi atrage atenția să nu facă ceva ce ar regret amândoi mai târziu.
”- Haideți, doamnă Mellie, nu mă jugăniți, îi spuse. Pentru că s-ar putea s-o regretăm amândoi.”
Vor mai urma câteva momente amuzante, altele de-a dreptul dramatice, iar misterul a ce se întâmplase de fapt în urmă cu opt ani va fi descoperit.
Cora este un personaj aparte. Bună și altruistă, era gata să-și sacrifice propria fericire de dragul lui Jedwin de care se îndrăgostise profund și pasional. Noroc că Jedwin că a avut tăria să-și urmeze sentimentele, înfruntând o întreagă comunitate de dragul Corei și reușind în final să o convingă și pe aceasta de viitorul relației lor, în final amândoi reușind să-și găsească o binemeritată fericire împreună.
”În cealălaltă mână, încă mai avea bucata de hârtie la care scrisese cu atâta foc.
La lumina blândă a lămpii, începu s-o citească:
Bărbatul fericit să fie
Pentru o viață-ntreagă –
Va trebui curând să meargă
Să-și caute soție.
Iar ea, soția iubitoare,
De înțeles să fie
Pân-la sfârșitul vieții-n care
Dorința păstrând vie.
Eu mi-am găsit perechea.
Pe numele ei Cora,
În veci voi adora-o
În văzul tuturora.
Îi dădu drumul la mâini și ea îl îmbrățișă.
Se uită în ochii căprui intenși îi citi până-n străfundurile sufletului.
– Jedwin, îi șopti.
– Da, iubita mea.
– Lasă-te de poezie. Nu asta e menirea ta pe lume.”
Mi-a plăcut că autoarea ne-a oferit un epilog, plin de umor, în care ne-a dus peste timp, în anul 1914, având astfel posibilitatea să aflăm evoluția evenimentelor în timp și să ne convingem de trăinicia relației dintre Cora și Jedwin și de armonia ce domnea între ei, cei doi trăind fericiți și respectați în comunitate, alături de copiii lor.

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantice în care eroina e mai mare decât eroul

About Author

10 comentarii

Lasă un răspuns