Seria Chicago Stars de Susan Elizabeth Phillips

6
Seria Chicago Stars – povești romantice încântătoare, aventuri captivante, destine împlinite, miracolul șansei unui nou început, mult umor și, mai presus de toate, magia iubirii care schimbă vieți și împlinește destine!
Fiecare carte din serie are ceva deosebit, reușind să te emoționeze sau să te înduioșeze.
În fiecare volum al seriei, pe lângă povestea principală de dragoste, autoarea ne delectează și cu o poveste de iubire în plan secundar, fiecare din cele două cupluri convingându-ne de compatibilitatea și puterea sentimentelor lor.
1. Trebuia să fii tu – Editura Litera – It Had to Be You – 1994
2. Un loc pentru inima ta – Editura Litera – Heaven, Texas – 1995
3. Un partener ideal – Editura Litera – Nobody’s Baby But Mine – 1997
4. Învață să visezi – Editura Litera – Dream a Little Dream – 1998
5. Ce-și dorește inima – Editura Litera – This Heart of Mine – 2000
6. Găsește-mi perechea! – Editura Litera – Match Me If You Can – 2005
7. Un cuceritor înnăscut – Editura Litera – Natural Born Charmer – 2004
8. First Star I See Tonight – 2016

Cărțile autoarei Susan Elizabeth Phillips pot fi comandate din librăriile on-line libris.ro, elefant.rolibrarie.net, emag.ro

 

1. Trebuia sa fii tu

Cartea a câștigat prestigiosul premiu RITA în anul 1995!
Susan Elizabeth Phillips are un talent aproape magic de a țese povești incredibil de romantice, emoționante și înduioșătoare, dar în același timp pline de umor, care reușesc să te binedispună de fiecare dată și să te lase cu o stare de bine.

Trebuia să fii tu este o carte fermecător de romantică, cu o intrigă deosebit de interesantă, dialoguri spumoase, pline de umor de calitate, personaje fascinante, bine conturate, atât cele principale cât și cele secundare, condimentată atât cu momente fierbinți cât și cu scene comice, care te fac să râzi în hohote.

Este o carte care te învață să privești dincolo de aparențe și care te face să speri că soarta îți poate oferi o șansă miraculoasă, chiar atunci când te aștepți mai puțin, iubirea fiind ingredientul magic care schimbă destine și readuce speranța în viitor.
Personajele principale sunt absolut adorabile.
Aparent, Phoebe Somerville era o devoratoare de bărbați în vârstă de treizeci și trei de ani, fără prea mult creier, îmbrăcată mereu în ținute provocatoare, cu părul blond lăsat liber, forme apetisante și ochi migdalați, fascinanți, ce avusese ani la rând un amant septuagenar, un pictor renumit ce-i făcuse nenumărate nuduri ce deveniseră celebre în marile galerii ale lumii. La înmormântarea tatălui venise îmbrăcată într-o ținută sumară, ce nu lăsa prea mult loc imaginației, însoțită de noul său amant ungur și un pudel plin de funtițe, care reușește să provoace un adevărat haos, spre deliciul ziariștilor prezenți, care s-au grăbit să imortalizeze momentul.

În realitate, Phoebe era o persoană deosebit de inteligentă, sensibilă și altruistă, pe care viața o rănise adânc în trecut. Rămăsese orfană de mamă de mică, doar în grija tatălui, un bărbat complet insensibil, preocupat doar de afacerile lui, clubul de fotbal pe care-l deținea și amantele pe care și le alegea pe post de trofeu.
Când fiica lui fusese violată la vârsta de optsprezece ani, Bert refuzase să o creadă, învinovățind-o tot pe ea că îl provocase pe atentator. Fusese ultima picătură care umpluse paharul. Cu banii pe care-i avea deja în cont pentru a-și începe studiile la facultate fugise în Europa, unde dusese câteva luni o viață haotică, implicându-se în câteva aventuri pasagere cu câțiva bărbați, care nu-i produseseră nicio plăcere, convinsă că asta era tot ceea ce merita.
Totuși, inteligența și ambiția ei reușiseră să răzbată la suprafață și decisese că era cazul să înceteze să mai fie o victimă. Astfel, compunându-și o aparență de vampă sigură pe ea, o armură impenetrabilă în spatele căreia își ascundea adevărata fire, își preluase controlul asupra propriei sale vieți, tachinându-i și ațâțându-i în permanență pe bărbați, reușind în același timp să-i țină la distanță, refuzând orice relație fizică, în ciuda reputației ce și-o construise voit.
Arturo, talentatul pictor ce o descoperise și o făcuse celebră era, de fapt, homosexual, iar pentru Phoebe reprezentase figura paternă după care tânjise mereu în copilărie, iubindu-l sincer ca pe un tată. După moartea acestuia, pe care o jelise din suflet, se înconjurase doar de artiști homosexuali, alături de care se simțea în largul ei. Presupusul ei amant ungur făcea parte din acel grup.
În cei cincisprezece ani de când fugise de acasă, Bert își arătase fățiș dezaprobarea față de viața pe care o ducea Phoebe, repetându-i de fiecare dată, în rarele momente când s-au întâlnit, că ea reprezenta singurul lui eșec din viață și informând-o că a șters-o din testament. Ținuta țipătoare de la înmormântarea lui Bert era o reacție la durerea pe care i-o săpasera adânc în suflet vorbele lui.
Surprinzător, la citirea testamentului, Phoebe află că, de fapt, Bert se răzgândise în ultima clipă, modificând clauzele acestuia și lăsându-i temporar lui Phoebe clubul de fotbal Chicago Stars. Astfel, dacă echipa reușea să câștige competiția, lucru aparent imposibil datorită multor dificultăți pe care le avea, clubul rămânea în proprietatea ei, în caz contrar urma să-i revină vărului ei Reed, mai mare cu doi ani ca ea, un bărbat crud ce o chinuise toată copilăria ei.
În același timp, lui Phoebe îi revenea și custodia surorii ei mai mici, Molly, în vârstă de cincisprezece ani, rezultată din a treia căsătorie a lui Bert, orfană la rândul ei de mamă, dar care o detesta pe față pe Phoebe, respingându-i orice tentativă de apropiere, în ciuda faptului că aceasta o iubea necondiționat și încerca să-i arate acest lucru prin multe gesturi.
Înfuriată pe Bert, care încerca să o manipuleze și după moarte, Phoebe refuză să se amestece în administrarea clubului de fotbal, deși ea era singura cu drept de semnătură.
Dan Calebow, antrenorul echipei Chicago Stars, este un bărbat cu totul remarcabil. În vârstă de treizeci și șapte de ani, puternic, plin de mușchi, cu ochi verzi scânteietori, avusese o tinerețe extrem de aventuroasă.
Fusese un jucător de fotbal foarte talentat, temperamental, agresiv în joc, ce-și atrăsese o suită de admiratoare, cu care avusese multe aventuri amoroase incendiare. La rândul lui, era marcat de o copilărie dificilă, cu o mamă alcoolică, indiferentă și un tată brutal ce-l bătea adesea și pentru care nu contau decât succesele lui sportive. Ambii părinți muriseră într-un accident pe când el avea douăzeci de ani dar, de fapt, el îi pierduse cu mult timp înainte…
În urmă cu cinci ani, Dan hotărâse că era timpul să se așeze la casa lui și să se însoare, dar din păcate căsătoria lui se dovedise a fi un mare eșec. Valerie, soția lui, era o deputată ambițioasă, cu care se certa adesea, în final ajungând la un divorț previzibil. Totuși, bun la suflet și lipsit de ranchiună, Dan nu putuse să o refuze când ea îi propusese să-și continue viața amoroasă, dorințele ei fiind cel puțin bizare în acest domeniu și neavând încredere să apeleze la altcineva pentru acest lucru, fiindu-i frică să nu-și compromită imaginea publică. Astfel, Dan se complăcuse în continuare în jocurile ei de tip sado-maso, în care rolul lui era să o bată la fund și altele asemenea, deși în sinea lui tânjea după o relație liniștită, cu o persoană iubitoare de copii, cu care să-și întemeieze o familie conservatoare, într-o atmosferă caldă și relaxantă. De fapt, și pusese ochii pe persoana potrivită pentru acest rol – Sharon, o educatoare timidă de copii de grădiniță.
În același timp, ambițios și motivat, Dan nu putea lăsa echipa pe care o antrena să se ducă de râpă, doar pentru că frivola fiică a fostului său patron nu-și înțelegea responsabilitățile.
Inteligent și intuitiv, Dan știe exact pe ce buton să apese, conștientizând-o pe Phoebe că, datorită inacțiunilor sale, nu numai jucătorii, care oricum erau plini de bani, aveau de pierdut, ci o grămadă de oameni nevinovați, angajați ai clubului de fotbal.
Curând însă, Dan se va lămuri că Phoebe era un adversar pe măsură. Încăpățânată, inteligentă și plină de viclenie, Phoebe reușește să-l determine să-i accepte anumite decizii, readucându-l la conducerea clubului pe Ron, directorul pe care Dan o forțase să-l demită.
Echipa ad-hoc formată din Phoebe și Ron e absolut mortală, am râs în hohote la câteva momente în care cei doi au reușit să-i păcălească pe cei din jur, susținându-se reciproc în minciunile pe care le turnau!
De altfel, cei doi se purtau unul cu altul ca niște adevărați camarazi, susținându-se și încurajându-se reciproc. Phoebe a reușit să se descurce în jungla fotbabului profesionist datorită informațiilor prețioase oferite de Ron, iar acesta și-a recăpătat încrederea în el datorită sfaturilor lui Phoebe, schimbându-și stilul vestimentar și atitudinea, reușind să câștige respectul celor din jur, în ciuda înălțimii lui mici față de uriașii cu care avea de-a face.
Față de Dan, Phoebe simte pentru prima dată atracția, după ani de zile în care simțurile îi fuseseră complet amorțite, în ciuda faptului că rațiunea îi striga să se țină departe de el.
„Putea găsi un milion de motive pentru care nu trebuia să se simtă atrasă de el, dar nici unul nu oferea o explicaţie plauzibilă pentru ceea ce simţise pe bancă mai devreme, acea senzaţie că trupul îi revenea la viaţă. Era o trăire care o speria şi o bucura concomitent.”
Bulversată de noile senzații, dornică să-și lase fricile deoparte, Phobe decide să-și asume riscul și să meargă seara la Dan acasă sub un pretext de altfel destul de subțire, încurajându-se că, până la urmă, având în vedere falsa ei reputație, poate că și el ar vrea o aventură lipsită de implicații cu ea.
Ceea ce urmează e demn de o comedie a erorilor. Dan, confundând-o cu fosta lui nevastă pe care o aștepta pentru unul din jocurile ei perverse, o ia pe sus și o duce în pădure, șoptindu-i la ureche tot ceea ce avea de gând să-i facă., Phoebe fiind de-a dreptul îngrozită, crezând că se repetă istoria din urmă cu cincisprezece ani. Dan este de-a dreptul șocat și umilit când, rupându-i bluza și pipăind-o, realizează că era de fapt Phoebe și nu Valerie, care apare și ea în cele din urmă, susținând jenată explicațiile lui Dan, la solicitarea acestuia.
Curând după acel incident, atracția explozivă dintre Phoebe și Dan nu mai poate fi negată de niciunul dintre ei, ajungând amândoi într-o cameră de hotel, dornici să-și consume relația. Phobe este în culmea fericirii simțind doar dorință și nicio frică în momentul în care încep să se sărute, cerându-i să nu se oprească, orice i-ar spune. Dan interpretează însă greșit vorbele ei, crezând că are de-a face cu încă o persoană obsedată de jocuri de putere în așternut.
„Nu era altceva decât încă o femeie dependentă de jocurile ce mimau supunerea. Toate refuzurile ei din noaptea precedentă nu erau altceva decât invitaţii. Îl manipulase, iar el se lăsase antrenat în uneltirile ei.”
Sătul de femei manipulatoare, decide totuși să-și descarce frustrările și să continue jocul pe care crede că l-a început ea, moment în care Phoebe, speriată, începe să se zbată din răsputeri, mușcându-l. A fost momentul în care Dan a capitulat, retrăgându-se și informând-o că s-a săturat să mai joace rolul de om al cavernelor, doar ca să-și satisfacă partenera, uluind-o complet pe Phoebe.
”- Poate că și mie mi-ar plăcea să fiu agresat puțin. Poate că mi-aș dori să fiu atât de irezistibil de sexy încât femeile să trebuiască să mă lege de pat! Oare cer prea mult de la viață?”
Phoebe pricepe în sfârșit că el dorise doar să-i fie pe plac, confundând cerința ei cu jocurile duplicitare la care îl supunea fosta soție. Timidă, îndrăznește totuși să îi ceară să se comporte total opus, ca și cum ea ar fi virgină. Deși Dan habar n-avea cât de limitată era experiența ei, este dornic să-i facă pe plac, dovedind o tandrețe și o răbdare remarcabilă, Phoebe reușind în sfârșit să cunoască extazul, recăpătându-și feminitatea și scăpând de temerile ce o dominaseră ani la rând, îndrăgostindu-se în același timp total și necondiționat de Dan…
Dan, la rândul lui, deși a încercat o perioadă să lupte din răsputeri cu sentimentele pe care i le stârnea Phoebe, a capitulat definitiv la un moment dat, realizând că viața lui părea complet pustie fără Phoebe, care-i aducea lumina și bucuria doar prin simpla ei prezență.
Peripețiile prin care trec cei doi sunt nenumărate iar duelurile lor verbale sunt savuroase. Momentele fierbinți se împletesc cu cele comice, Phoebe având un stil absolut original de a-și încuraja echipa.
Nu lipsesc nici situațiile dramatice, pe muchie de cuțit, la un moment dat chiar viața lui Phoebe fiind amenințată, Dan dovedind că era capabil de orice sacrificiu pentru a o salva.
Momentul în care Dan află, uluit, adevărul despre trecutul lui Phoebe este foarte emoționant, înduioșându-te tandrețea și gingășia cu care o tratează, în ciuda masivității lui.
„Începu s-o sărute cu buzele lui calde, vindecătoare. În acel moment ar fi vrut să-i spună că-l iubea, dar sărutul deveni mai pasional, şi mâinile lui începură s-o dezmierde. Nu după mult timp era pierdută în plăcerile simţurilor, în timp ce el învingea urmele trecutului cu mişcările blânde ale trupului său.”
O carte caldă și luminoasă, pe care o citești pe nerăsuflate, în care iubirea își dovedește pe deplin magia ei binefăcătoare!
”La doi ani și jumătate, gemenele erau niște îngerași blonzi care se băgau în necaz aproape la fel ca mama lor. Simțind un nod în gât, Dan se bucură că nu era nimeni în preajmă să-i vadă lacrimile care i se adunau în ochi. Întotdeauna îi plăcuse locul acela, dar îi lipsise ceva până apăruse Phoebe cu  ochelarii ei cu strasuri și cerceii strălucitori.
Inspiră adânc. Avea tot ce visase. O soție pe care o iubea din toată inima. Niște copii superbi. O casă la țară. Și un câine.”

2. Un loc pentru inima ta

Un loc pentru inima ta este un adevărat medicament de bună dispoziție și relaxare – o carte caldă, romantică, emoționantă și deosebit de amuzantă, care reușește să te binedispună încă de la primele pagini, stârnindu-ți hohote de râs pe tot parcursul cărții, pentru ca la sfârșit să te înduioșeze cu un deznodământ fericit, convingându-te pe deplin de puterea magică a dragostei!

Chimia dintre cei doi eroi principali ai cărții este evidentă încă de la început, în ciuda sau, dimpotrivă, tocmai datorită diferențelor uriașe dintre ei.
La prima vedere, cei doi păreau complet incompatibili, precum luna și soarele, iar lumile lor complet paralele, fără nicio șansă de a se intersecta cândva, dar destinul e câteodată pus pe șotii și urzește propriile planuri…
Bobby Tom era  o vedetă celebră, un fotbalist cu realizări impresionante în meciurile din Super Bowl, multimilionar în urma câștigurilor din sport, dar și a unor investiții bine plasate, în același timp un mare cuceritor, cu o înfățișare desprinsă parcă de pe coperta unei reviste, mereu cu o pălărie Stetson pe cap, foarte carismatic, femeile căzându-i ca muștele la picioare.
La vârsta de treizeci și trei de ani, cariera lui de fotbalist se terminase brusc în urma unei accidentări urâte la genunchi. Debusolat, neștiind prea bine în ce direcție să o apuce cu viața lui atât de bine organizată până atunci, Bobby Tom acceptase o ofertă de a juca într-un film de acțiune și aventură. Cinci luni mai târziu, Bobby Tom regreta din suflet decizia luată în pripă, făcând orice pentru  a nu ajunge pe platoul de filmare.
În disperare de cauză, directoarea studiourilor Windmill, cele care realizau filmul, a trimis-o pe Gracie Snow, o asistentă de producție proaspăt angajată, pentru a-l convinge pe năbădăiosul Bobby Tom să ajungă totuși la locul de filmare, ce fusese ales chiar locul lui de baștină – orășelul Telarosa din Texas, fost Heaven.
Gracie Snow era o tânără nemăritată de treizeci de ani, fără forme și îmbrăcată demodat, cu un păr roșcat strâns într-un coc cuminte și ochi gri sclipind de inteligență.

”Era de înălțime medie, nici destul de minionă ca să fie drăgălașă, nici destul de înaltă ca să fie mlădioasă. Deși nu avea pieptul plat ca o scândură, nu era deloc departe de această descriere. Ochii ei nu erau nici căprui cald, nici albastru scânteietor, ci de un gri greu de descris. Gura prea mare, bărbia prea proeminentă. Pentru tenul luminos care i se întrezărea printre pistruii presărați în jurul nasului sau pentru faptul că avea un nas mic și drept nu se mai obosea să se simtă recunoscătoare. Prefera să se simtă recunoscătoare pentru darurile importante pe care Dumnezeu i le făcuse: inteligență, un simț al umorului ciudat și un interes de nestăvilit față de condiția umană. Își spusese că tăria de caracter era oricum mult mai importantă decât frumusețea și doar când era foarte abătută ar fi dat la schimb un dram de integritate, un strop de virtute și un pic de spirit organizatoric pentru un sutien cu o mărime mai mare.”
Gracie își petrecuse aproape întreaga viață de până atunci într-un cămin de bătrâni, părinții ei fiind proprietarii acestuia, iar ea ajutându-i să îl administreze. În urmă cu zece ani tatăl ei murise iar, de curând, mama ei vânduse căminul și se mutase în Florida. Postul de asistentă de producție la studiourile Windmill îl primise printr-un noroc pur, Willow, directoarea studiourilor, fiind impresionată de talentul ei oganizatoric și modul în care administrase căminul de bătrâni, tatăl acesteia fiind internat acolo până când decedase, în urmă cu o lună.
Gracie fusese în al nouălea cer când i se oferise această oportunitate, deși era doar un post pentru începători și cu un salariu mic, fiind decisă să demonstreze că era capabilă să îndeplinească orice sarcină pentru a avansa în noua ei profesie minunată.
Astfel, când primise misiunea de a-l aduce pe Bobby Tom la locul de filmare, Gracie era absolut hotărâtă să facă orice pentru a-l convinge.
Reușește să treacă de bodyguardul acestuia, amuzându-se în sinea ei că acesta o confundase pe ea, o virgină ștearsă și banală, cu o stripteuză ce era așteptată să apară.
În momentul în care îl întâlnește pe Bobby Tom, lui Gracie i se taie răsuflarea, întrucât el reprezenta întruchiparea tuturor viselor ei ascunse, strălucitor ca o stea și la fel de intangibil…
”Maică-măiculiță! Era întruchiparea tuturor bărbaților la care visase vreodată; a tuturor liceenilor care o ignoraseră, a tuturor tinerilor care nu îi reținuseră niciodată numele, a tuturor profesioniștilor care îi complimentaseră gândirea logică, dar nu îi ceruseră niciodată să iasă cu ei. Era acea creatură supraomenească strălucitoare trimisă pe pământ de un Dumnezeu pervers pentru ca femeile plăcute ca ea să nu uite că unele lucruri erau intangibile.
Știa din fotografiile pe care le văzuse că sub Stetsonul lui se ascundea o claie de păr blond, iar borul umbrea doi ochi albaștri ca noaptea. Spre deosebire de pomeții ei, ai lui păreau cizelați de un sculptor renascentist. Avea un nas viguros și drept, un maxilar hotărât și o gură care ar fi trebuit însoțită de o etichetă de avertizare. Era absolut și din toate punctele de vedere masculin, iar în timp ce îl privi simți aceeași senzație arzătoare ca în serile calde de vară când se întindea pe iarbă și se uita la stele. Strălucea la fel de tare și era la fel de intangibil ca ele.”
În scurt timp, Gracie se lămurește că, sub o aparență nonșalantă, Bobby Tom sclipea de inteligență și, deosebit de plictisit, se amuza cu mici jocuri. Deși realizează de la prima vedere că Gracie era escorta trimisă de studiouri, se preface că o crede că e stripteuza pe care o aștepta, pentru a vedea cât de departe era dispusă să meargă.
Curând, Bobby Tom se va lămuri că Gracie dispunea de resurse nebănuite pentru a-l convinge să ajungă la destinația dorită, sub înfățișarea ei banală ascunzând o inteligență deosebită și o voință de oțel. Am râs în hohote de măsurile extreme la care Gracie a apelat pentru a-și îndeplini scopul propus, aruncându-se din mers peste portiera mașinii lui decapotabile sau întinzându-se pe asfalt în fața mașinii când el încerca să fugă de ea.
În timpul lungului drum cu mașina spre destinația lor, fiecare dintre ei a aflat informații inedite despre celălalt. Gracie a descoperit că Bobby Tom era foarte cumsecade cu toți prietenii lui, împărțind cu multă larghețe fonduri generoase tuturor celor care îi solicitau ajutorul. Mai mult, trata toate femeile ca pe niște regine, complimentându-le și făcându-le să se simtă irezistibile, deși nu se atașa prea mult de nici una.
Deși la început fusese agasat de insistența lui Gracie, pe parcursul călătoriei Bobby Tom a început să-i aprecieze tot mai mult tenacitatea și spiritul umorului, iar entuziasmul ei copilăresc și plăcerea cu care se bucura de orice experiență i-au adus aminte de senzații de mult uitate, făcându-l să se întrebe de cât timp oare nu se mai bucurase de plăcerile simple ale vieții?
”Îi revenea în fața ochilor expresia de pe chipul lui Gracie când observase râul Mississippi. Cât timp trecuse de când el simțise genul acela de entuziasm? Toată ziua Gracie îi atrăsese atenția asupra unor lucruri pe care el încetase să le mai bage în seamă de câțiva ani: nori în forme ciudate, un șofer de tir care semăna cu Willie Nelson, un copil care le făcuse cu mâna pe geamul din spate al rulotei familiei lui. Când pierduse contactul cu plăcerile acestea obișnuite?”
Când, după multe peripeții, ajung în sfârșit la destinație, după o întârziere de câteva zile, directoarea studiourilor o concediază pe Gracie, considerând că nu și-a îndeplinit misiunea la parametrii optimi. Bobby Tom a fost de-a dreptul revoltat aflând acest lucru și a insistat să o reangajeze ca asistentă personală a lui. Totuși, realizând că Gracie nu ar fi acceptat un act de caritate din partea lui, a insistat ca ea să nu afle că el era cel care-i plătea salariul.
Gracie e în culmea fericirii aflând de noua ei slujbă. De fapt, ea se îndrăgostise de la prima vedere de Bobby Tom și, deși își dădea seama că nu avea nicio șansă să-i atragă atenția, dorea să mai petreacă o perioadă în preajma lui, întocmai ca o pasăre care năpârlește hipnotizată de o lebădă grațioasă.
„Ştia că nu avea nici o şansă să spere la un final fericit alături de Bobby Tom Denton şi, deşi inima i se însufleţise, mintea trebuia să-i rămână ancorată cu fermitate în realitate. El nu avea să o iubească. Bărbaţii extraordinari erau destinaţi femeilor extraordinare, iar ea era iremediabil de banală.”
Ițele se complică în perioada următoare, Bobby Tom pretinzând că Gracie era logodnica lui, pentru a scăpa de atențiile nedorite ale femeilor din zonă. Surprinzător, momentele petrecute cu ea încep să-i facă tot mai mare plăcere, Bobby Tom simțind un val de neașteptată tandrețe față de ea, începând să joace un adevărat rol de Pygmalion pentru ea, ducând-o la un stilist ca să-i aranjeze părul și apelând la mama lui, o femeie deosebit de stilată și elegantă, pentru a-i schimba garderoba, transformând-o dintr-o rățușcă urâtă într-o adevărată lebădă grațioasă.
„Simţi un val de emoţii – plăcere, veselie şi un fel ciudat de tandreţe. În acel moment, îşi jură în sinea lui că nu va face nimic prin care să îi înşele încrederea.”
Mai mult, cu totul surprinzător, Bobby Tom constată că Gracie reușise să-l scoată din starea de apatie sexuală în care intrase după momentul accidentului care pusese capăt carierei lui fotbalistice, ideea de a o iniția în tainele amorului încântându-l din ce în ce mai tare, entuziasmul ei nedisimulat în acest sens înduioșându-l peste măsură. Momentele lor de pasiune vor fi foarte intense și fierbinți, Bobby Tom dovedindu-se capabil de multă tandrețe.
„Senzaţiile care o traversară erau mai intense decât orice îşi imaginase vreodată, precum vântul şi tunetul. El o purtă din ce în ce mai sus spre nori, spre locul misterios unde nu există decât extaz. Transpiraţia trupurilor lor se amestecă printre şi cu gemetele până se contopiră cu norii. O clipă atârnară acolo, perfect suspendaţi. Se prăbuşiră apoi împreună într-un duş cald de ploaie de argint.”
În plan secundar, asistăm la o inedită poveste de dragoste, foarte emoționantă, dintre Suzy, mama lui Bobby Tom, rămasă văduvă de patru ani, și Way Sawyer, fostul huligan al orașului, ajuns acum însă multimilionar și hotărât să o cucerească pe fata de aur din liceu, de care era îndrăgostit de peste treizeci și cinci de ani.
Mi-au plăcut mult ambele personaje principale. Gracie, deși profund îndrăgostită de Bobby Tom și capabilă de orice sacrificiu pentru a-l face fericit, a avut totuși tăria la un moment dat să i se opună, preferând mai degrabă să plece cu demnitate din viața lui decât să culeagă firimiturile afecțiunii lui. Atitudinea ei l-a trezit la realitate pe Bobby Tom, care a realizat că, o bună perioadă de timp după accidentarea ce i-a pus capăt carierei lui de fotbalist profesionist, s-a comportat ca un băiețel răsfățat căruia i s-a luat jucăria preferată, refuzând să ia serios în calcul multiplele alte oportunități pe care le avea. Mai mult, gândul că Gracie ar putea să-l părăsească pentru totdeauna l-a făcut să realizeze că, de fapt, se îndrăgostise până peste cap de ea, iar viața fără ea părea pustie și lipsită de bucurie. Până la urmă, se pare că nu doar Bobby Tom jucase rolul de Pygmalion, Gracie transformându-l și ea spectaculos pe el…
”- Te iubesc atât de mult, dulceață. Spune-mi, o să mă ierți pentru noaptea trecută? Ai avut dreptate cu tot ce-ai spus despre mine, știu; sunt insensibil, egoist, egocentric și alte câteva chestii. Dar o să mă schimb. Jur. Dacă te măriți cu mine mă schimb. Dar te rog nu mă părăsi pentru că te iubesc foarte mult.”
Finalul, deosebit de emoționant și amuzant, ne-a demonstrat din plin teoria conform căreia ”contrariile se atrag”, Bobby Tom și Gracie dovedindu-ne că erau părțile complementare ale unui întreg indestructibil, fiecare dintre ei fiind un adevărat balsam pentru sufletul celuilalt, adăugându-i ceea ce-i lipsea și făcându-l pe deplin fericit.

 

3. Un partener ideal

Cartea a câștigat prestigiosul premiu RITA în anul 1998!

Un partener ideal este o savuroasă comedie romantică, pline de momente amuzante și fierbinți, care te binedispune și te face să crezi în magia sorții, care oferă șansa incredibilă ca doi oameni ce nu aveau nimic în comun să descopere că erau suflete pereche unul pentru celălalt!

Cartea te face să râzi în hohote încă de la primele pagini.
Jane, o femeie în vârstă de treizeci și patru de ani, de o inteligență strălucită, aflată într-un moment critic al vieții, în care ceasul ei biologic ticăia puternic și neîncetat, presând-o imperativ să facă un copil, profită cu mult curaj de oportunitatea incredibilă ivită de a-și îndeplini visul, oferind copilului ei un tată perfect, pe Cal Bonner, fundașul legendar al formației Chicago Stars, în vârstă de treizeci și șase de ani, un bărbat cu calități fizice impresionante, dar cu un intelect mediu, care să poată contrabalansa sclipirile ei de geniu, chiar dacă pentru acest lucru ea trebuia să joace rolul unei prostituate de lux, oferită cadou acestuia cu ocazia zilei lui de naștere de către trei din coechipierii săi.
Jane are un scurt moment de panică în momentul în care îl vede față în față pe Cal, un bărbat puternic și bine clădit, cu alură de războinic și cuceritor, înalt de un metru nouăzeci, plin de mușchi, un om ce părea nemilos cu oricine hotăra că îi este dușman.
”Ochi gri, atât de palizi încât păreau aproape argintii. Ochi care nu cunoșteau milă. Păr șaten, aspru, a cărui tendință de a se ondula nu fusese temperată de o tunsoare absurdă. Un bărbat care își făcea propriile reguli și care nu dădea socoteală nimănui. Mușchi puternici, care trădau forță. Un animal fizic. Pomeți brutali și maxilar nemilos. Nici un pic de blândețe. Nici măcar o fărâmă de emoție caldă. Bărbatul acesta era un cuceritor, gândit de natură să provoace războaie.”

Însă Jane era decisă să-și atingă scopul cu orice preț! Sunt de-a dreptul ilare pasajele în care ea se încăpățânează să-și joace rolul de prostituată plătită, în ciuda faptului că în viața reală era o persoană foarte decentă și retrasă, încurajându-se în permanență că astfel îi va oferi copilului ei o șansă la o viață normală și fericită, spre deosebire de propria ei viață, în care fusese mereu privită ca o ciudățenie.
”Era făcut numai din mușchi și oțel. Nu exista nici un bătăuș pe lume care să aibă tupeul să se pună cu copilul acestui bărbat.”
De asemenea, Jane remarcă mulțumită că, deși Cal nu părea a fi prea deștept în sens academic, acea totuși o inteligență instinctivă, a străzii, care îl ajutase să se descurce până atunci, protejându-l în situații ce puteau deveni dificile, calitate ce categoric putea fi transmisă copilului lor.
 ”- Am niște prezervative în sertarul de sus din baie, Rodebud. Du-te și ia-le.
Deși cererea lui complica considerabil lucrurile, Jane fu mulțumită de această dovadă a instinctului său de supraviețuire. Poate că nu era el deștept în sensul școlăresc, dar avea inteligența străzii, o calitate de preț ce putea fi transmisă la copil.”
Dar Jane preîntâmpinase această problemă, venind deja pregătită cu un prezervativ găurit. Din păcate însă, rezultatul nu a fost cel scontat… În disperare de cauză, ținând cont că răul fusese deja produs și principiile ei grav călcate în picioare, Jane își adună tot curajul și, la două luni după prima întâlnire de-a dreptul memorabilă, îl abordează din nou pe Cal în hotelul în care acesta era cazat cu ocazia ultimului meci al sezonului. De data aceasta, victorie! Punctul a fost înscris iar Jane a aflat cu multă încântare, la scurt timp după aceea, că era însărcinată.
Cal Bonner se afla la un moment de răscruce al vieții lui. În plan personal era dureros marcat de drama prin care trecea fratele lui, Gabe, care își pierduse soția și copilul în urmă cu un an într-un accident de mașină, iar în plan profesional, având deja treizeci și șase de ani, după un șir întreg de accidentări care-l lăsaseră cu dureri permanente, era doar o chestiune de timp până când va fi nevoit să se retragă din activitate, lucru pe care Kevin Tucker, rezerva lui de douăzeci și cinci de ani, care abia aștepta să-i ia locul, avea mereu grijă să-i aducă aminte acest lucru, tachinându-l răutăcios tot timpul.
Pentru a contrabalansa trecerea timpului și a da impresia că este la fel de tânăr și viguros ca întotdeauna, Cal își alegea iubite tot mai tinere, ajungând să se afișeze doar cu fetișcane sub douăzeci și doi de ani.
În momentul în care cei trei coechipieri ai lui i-au adus în cameră o prostituată plătită, legată cu o fundă roșie la gât, primul lui impuls a fost să o dea afară, numai că, fără voia lui, a simțit o dorință irezistibilă față de acea tânără hotărâtă, complet atipică față de genul lui obișnuit, în vârstă de cel puțin douăzeci și opt de ani, slabă, blondă, cu sâni mici și șolduri mari.

În ciuda convingerilor lui Jane, Cal avea o inteligență deosebit de ascuțită, astfel că și-a dat seama imediat că aceasta nu era o prostituată, presupunând că era o fană înfocată ce dorea să-și satisfacă o fantezie cu el. Fascinat de argumentele ridicole cu care ea își pleda cauza, atras puternic fără voia lui de ea, Cal cedează în cele din urmă și face dragoste cu ea, în ciuda pretenției ei ridicole de a-și păstra hainele pe ea. Două luni mai târziu, Cal nu reușise să și-o scoată din cap, prea intrigat de ceea ce i se întâmplase, astfel încât atunci când primește o nouă vizită a misterioasei lui ”fane” îi este imposibil să-i reziste, pierzându-și capul în asemenea hal încât uită și să folosească un prezervativ, lucru care nu i se mai întâmplase încă din liceu…
Tenace și ambițios, Cal nu putea lăsa lucrurile în voia sorții, fiind hotărât să descopere identitatea și motivația misterioasei persoane care îl vizitase deja de două ori. Mergând pe firul apei, ajunge la persoana care o adusese prima dată pe așa-zisa fană pe post de prostituată plătită. Intimidată de el, aceasta îi dezvăluie că era vorba de dr. Jane Darlington, o fiziciană de renume, care își dorea un copil și îl alesese tocmai pe el pentru că era puternic și… prost!
Cal suferă o lovitură cumplită de orgoliu, simțindu-se folosit ca un cal de prăsilă, calitatea lui cea mai de preț fiind aceea că nu părea prea inteligent!
Din cale afară de furios, decide să se răzbune cu orice preț, punându-și avocatul să caute orice cale prin care să o poată răni la rândul lui pe dr. Jane, iar pe viitoarea mamă a copilului lui a informat-o sec că se vor căsători, pentru ca fiul sau fiica lui să se nască legitim, urmând să divorțeze ulterior și să-și împartă custodia asupra copilului.
Jane este șocată când Cal dă de ea și îi aduce la cunoștință regulile lui, toate planurile ei de viitor find date complet peste cap. Umilită și speriată de viitorul propriului copil, Jane nu are încotro decât să-l urmeze în Salvation, micul orășel din care el provenea și unde urma să-și petreacă vacanța dintre sezoane.
Curând, Cal constată surprins că ostilitatea lui față de ea dispăruse complet, fiind înlocuită de o dorință puternică, apreciindu-i în același timp temperamentul ei focos și modul în care-i făcea față în polemicile lor cu replici tăioase și spirituale. Deși amândoi au un adevărat șoc aflând adevărul despre celălalt, Jane descoperind că Cal absolvise facultatea de biologie cu magna cum laude, iar Cal având revelația că Jane avea de fapt treizeci și patru de ani, nu pot rămâne prea mult timp supărați unul pe altul, atracția fizică acționând ca un liant în relația lor, apropiindu-i.
„– Să vedem ce gust ai. Îşi coborî capul şi buzele lui le atinseră pe ale ei. Erau moi şi calde, întredeschise. Abia o atingeau. Ochii i se închiseră. Se simţea de parcă ar fi fost mângâiată cu o pană şi se întrebă cum putea cineva atât de puternic să aibă o atingere atât de tandră.“
„Întoarse capul spre ea şi avu senzaţia că o mângâia cu ochii. Nu şi-ar fi putut face mai clare intenţiile. O dorea şi intenţiona să o aibă. Dar rămânea întrebarea – ea era pregătită pentru el? Viaţa fusese întotdeauna o chestiune foarte serioasă pentru ea şi nimic nu ar fi putut-o transforma într-o persoană superficială. Putea face faţă durerii care ar fi aşteptat-o în viitor dacă lăsa garda jos în faţa lui?“
Deși ajung să facă dragoste cu pasiune, Jane insista în continuare să nu se arate goală în fața lui, temându-se pe de o parte că el nu o să o găsească atrăgătoare iar, pe de altă parte, că odată dispărută provocarea, interesul lui pentru ea va înceta brusc. Extrem de competitiv, Cal era decis să o învingă prin insistență și argumente, nu prin șiretlicuri.
„Devenise un joc. Accepta să facă dragoste cu el doar noaptea, cu luminile stinse şi se trezea la un moment dat înainte de răsăritul soarelui, ca să se întoarcă în camera ei sau să se strecoare într-a lui, dacă adormiseră în patul ei. Cal ar fi putut să schimbe regulile. Ar fi putut să o forţeze sau să o lase fără suflare în amiaza mare cu săruturile lui, încât ar fi cedat. Dar nu o făcea. Avea o fire extrem de competitivă şi nu voia să câştige prin şiretlicuri, doar prin totala ei capitulare.“
O lovitură puternică avea să zgâlțăie din răsputeri relația lor și așa fragilă. Avocatul lui, pe care Cal omisese din neglijență să-l informeze de noua stare a lucrurilor, mersese mai departe cu cercetările și găsise o soluție pentru a o răni, lăsând-o fără postul de cercetător pe care ea îl adora și pentru care muncise atâta. Deși Cal nu ar fi mers în nici un caz până la capăt, conștientizarea trădării lui a îndurerat-o cumplit pe Jane, care își declarase fără echivoc dragostea față de el, fără ca el să-i întoarcă favoarea…
Să recâștigi pe cineva este mult mai greu decât să câștigi, lucru despre care Cal se va convinge pe propria piele, care va trebui să depună eforturi serioase în acest sens, cu atât mai mult cu cât propria lui familie s-a întors împotriva lui, sprijinind-o pe Jane.
În plan secundar, asistăm la o emoționantă și înduioșătoare poveste de dragoste între părinții lui Cal, care își vor redescoperi pasiunea și idealurile de la începutul relației lor, după decenii în care fiecare dintre ei purtase o mască politicoasă și rece.
După multe momente savuroase, avem parte de un final fericit și optimist, Cal având o revelație bruscă în privința carierei pe care să o urmeze după ce se va lăsa de fotbal, iar Jane convingându-se că toți copiii lor vor putea avea o copilărie fericită, atâta timp cât vor fi înconjurați cu multă dragoste de părinții și bunicii lor, lucru care ei îi lipsise cu desăvârșire. Mai mult, nicio descoperire științifică, indiferent cât de importantă, nu putea înlocui căldura unei familii iubitoare…
”Fermecată și pe deplin împăcată, Jane privi cum tatăl și fiica fac cunoștință. Se trezi amintindu-și acel moment, cu mult timp în urmă, când îi strigase lui Cal: ”E copilul meu! Numai și numai al meu!
În timp ce privea în jur, la cei doi bunici care arătau ca și cum cineva le-ar fi făcut cadou o stea, la o străbunică afurisită și la un tată care se îndrăgostea până peste cap sub ochii ei, își dădu seama cât de mult se înșelase.
În acea clipă știu că o găsise. Suprema și absoluta Teorie a Întregului.”

Am menționat cartea în Top 10 cărți romantic-erotice amuzante

 

4. Învață să visezi

Cartea a câștigat prestigiosul premiu RITA în anul 1999!

Invata sa visezi este o carte superbă, care te convinge din plin de magia dragostei, de puterea acesteia de a vindeca răni ce păreau că nu se vor mai închide niciodată și de a reda speranța și bucuria de a trăi unor suflete mult prea greu încercate de soartă…

Ambele personaje principale primiseră lovituri cumplite de la soartă, care pe un caracter mai slab l-ar fi doborât definitiv, dar ei se adunaseră din bucăți și se siliseră să meargă mai departe. Însă, în timp pentru Rachel fiul ei reprezenta o sursă constantă de bucurie și motivația de a face orice compromis pentru a-i asigura acestuia fericirea, Gabe își pierduse orice speranță și pasiune după moartea tragică a soției și fiului său și doar iubirea față de părinții și frații lui îl împiedicau să-și pună capăt zilelor, fiind prea conștient de impactul devastator pe care l-ar fi avut acest gest dramatic în viața lor…
Rachel, o tânără de douăzeci și șapte de ani, slabă, roșcată, cu ochi verzi scănteietori, fusese cândva o tânără inocentă și idealistă crescută la țară de bunica ei, după ce rămăsese orfană de ambii părinți. Când tele-evanghelistul carismatic Snopes apăruse în micul lor orășel și o ceruse în căsătorie, Rachel fusese copleșită de un sentiment de iubire amestecat cu venerația față de bărbatul puternic, cu optsprezece ani mai mare decât ea, încurajată frenetic de bunica ei, o femeie cu frica lui Dumnezeu în suflet, care văzuse în Snopes un adevărat sfânt. Din fericire, bunica ei murise înainte de a afla adevărul dureros că soțul nepoatei ei era de fapt un șarlatan, lucru pe care Rachel îl descoperise după ce rămăsese gravidă. Deși nu mai avea nicio iluzie în privința caracterului soțului ei, Rachel nu putuse să-l părăsească, conștientă fiind că acesta, cu puterea lui financiară și influența pe care o deținea, ar fi obținut imediat custodia copilului în detrimentul ei. Din păcate, publicul nu știa nimic despre drama ei iar în momentul în care fraudele lui Snopes au ieșit la iveală, acesta a încercat să se scoată basma curată invocând faptul că doar lăcomia ei pentru lux l-a făcut să comită acele fapte reprobabile, idee pe care adepții lui au adoptat-o imediat, dornici să creadă încă în puritatea idolului lor, care fusese abătut de la calea cea dreaptă de o ispită mai puternică decât el. După ce Snopes pierise într-un accident de avion în timp ce se sustrăgea de la arestare, toate bunurile lui fuseseră confiscate, iar văduva lui fusese aruncată pe drumuri împreună cu fiul ei de doar doi ani, nimeni neavând nicio milă față de ea, cu toții blamând-o ca autoarea morală a faptelor soțului ei, neobosindu-se să cerceteze dacă acesta era de fapt adevărul…
De dragul fiului ei, Rachel găsise puterea de a merge mai departe, în ciuda loviturilor neobosite pe care i le pregătise destinul. O adevărată luptătoare, cu o capacitate infinită de iubire pentru copilul ei, Rachel reușise să se ridice după fiecare nouă lovitură primită, nepermițându-și să se lase cuprinsă de disperare nici măcar atunci când părea că este imposibil de găsit o soluție de ieșire din criză.
Gabriel, fratele mijlociu al fraților Bonner, fusese un bărbat extrem de tandru și sensibil, care arăta compasiune față de orice vietate. Își cunoscuse viitoarea soție, Cherry, în copilărie, pe când avea unsprezece ani, iar de la paisprezece ani devenise prietena lui, mai apoi iubită și soție, fiind singura femeie din viața lui. Fiul lui Jamie, un băiețel plin de energie, îi semăna fidel. Urmându-și pasiunea de a avea grijă de orice animal suferind, devenise medic veterinar, meserie pe care o practica cu multă pricepere, reușind chiar să patenteze o invenție personală în domeniul îngrijirii cailor, ce îi adusese peste un milion de dolari. Viața lui perfectă fusese sfărâmată într-o clipită, când un șofer beat îi spulberase pe trecerea de pietoni pe soția și fiul lui. Din bărbatul tandru, vesel și lipsit de griji nu mai rămăsese nimic, Gabe devenind cinic, morocănos, lipsit de orice pasiune, abandonându-și profesia pentru care nu mai simțea nicio chemare. La nici treizeci și cinci de ani, părul lui odinioară negru era înspicat de fire argintii, iar ochii lui cenușii erau reci și goi, bântuiți de demoni interiori…
Soarta are însă propriile ei resurse miraculoase, iar căile lui Rachel și Gabriel se vor intersecta într-un mod cu totul neobișnuit, rezultatul fiind unul de-a dreptul spectaculos!
Concediată de la locul de muncă după ce rezistase tentativei de viol a șefului ei, Rachel a revenit în micul orășel în care locuise cândva împreună cu soțul ei într-un adevărat mausoleum, reședință ce intrase între timp în posesia lui Cal Bonner (pe care l-am cunoscut deja în Un partener ideal), fratele lui Gabriel, încercând să dea de urma celor cinci milioane de dolari ce lipsiseră la inventar după ce întreaga avere a soțului ei fusese confiscată, sumă ce i-ar fi permis să achite toate datoriile soțului ei și să-i ofere o viață decentă fiului ei în vârstă de cinci ani, Edward, punctul central al vieții ei.
”Era mic de înălțime pentru vârsta lui, prea slab și încă palid de la recenta bătălie pe care o dăduse cu pneumonia care îi pusese viața în pericol. Era sufletul ei.”
Extrem de motivată să reușească să-și întrețină fiul până va reuși să dea de urma banilor, Rachel îl obligă practic pe Gabriel să-i ofere o slujbă de lucrător în vederea deschiderii cinematografului în aer liber cu care acesta încerca să-și găsească o ocupație.
În ciuda voinei lui, Gabe este tot mai fascinat de încăpățânata roșcată, cu limbă ascuțită și o voință de fier, îngrijindu-se, fără ca ea să afle, să-i ofere o locuință decentă, să-i plătească grădinița fiului ei și să-i ia apărarea în fața tuturor celor care o ponegreau.

Cei doi sunt atrași irezistibil unul de celălalt, iar pasiunea izbucnește între ei, imposibil de stăvilit.
„În ceaţa pe care o crease în jur dorinţa fantastică, îşi dădu seama că nu se sărutaseră. Ar fi vrut să vadă cum ar fi să se lase prinsă într-un sărut din acela obscen şi sălbatic cu el. Se lăsă în spate suficient încât să se poată uita fix la gura lui încăpăţânată şi pe urmă îşi îndreptă capul spre el şi închise ochii.”
„Iubito. Îi spusese de două ori aşa astăzi. Chiar era ea iubita lui?
Se lipi de umărul lui şi recunoscu adevărul. Se îndrăgostise de el. Ar fi vrut să nege asta, dar nu avea rost. Ceea ce simţea era atât de diferit de dragostea ei pentru Dwayne… Aceea fusese o combinaţie nesănătoasă de admiraţie faţă de un erou şi iubirea unei fetiţe pentru o figură paternă. Aceasta era o iubire matură, una acceptată conştient.”
Autoarea reușește să îmbine magistral momentele intens emoționante, care te impresionează până la lacrimi, cu cele deosebit de amuzante dar, în același timp, înduioșătoare.
Am râs în hohote la momentul în care cei doi au fost surprinși, în vâltoarea pasiunii, de micuțul Edward, dar mi-au dat și lacrimile sesizând emoțiile bietului băiețel, care încerca din răsputeri să-și apere mama, neînțelegând prea bine ce se întâmplă…
”Un ghem de furie se abătu asupra spatelui lui.
– Dă-te jos de pe mami! Dă-te de pe ea!
Ceva tare îl lovi în cap. Pumni mici îl loveau, și unghii îi zgâriau gâtul. Camera răsuna de strigăte înnebunite. (…)
În mod evident nu reușeau să ajungă nicăieri, așa că Gabe vorbi cu fermitate.
– Chip, vreau să te duci la bucătărie să-i aduci mamei tale un pahar cu apă. Îi este foarte sete.
Copilul îi arătă o privire îndărătnică.
– Te rog să faci ce spune el, Edward. Chiar am nevoie să beau niște apă.
Copilul se dădu jos din pat înciudat, strâmbându-se elocvent cu gura strânsă către Gabe ca un avertisment că-l va nimici dacă o va amenința în vreun fel pe maică-sa. (…)
Băiatul apăru într-un timp record, mișcându-se atât de repede că apa se revărsa în toate părțile peste marginile paharului de plastic în formă de Bugs Bunny.”
Lucrurile erau însă departe de a fi limpezite între Rachel și Gabe. Deși Rachel realizase că se îndrăgostise profund de Gabe, nu putea accepta ideea de a fi doar un palid substitut pentru soția lui ideală. Un alt impediment major în relația lor era faptul că Gabe și Edward nu se puteau suferi reciproc, Gabe neputându-și reprima sentimentul de revoltă că fiul lui pierise ori de câte ori îl privea pe Edward, iar acesta, perceptând instinctual sentimentele negative ale adultului, îi răspundea cu o atitudine de respingere.
Din fericire, o conjunctură complicată de evenimente îl va trezi la realitate pe Gabe, care va reuși să-l vadă pe Edward așa cum era el, un copil adorabil și curajos, și nu o reflexie falsă a lui Jamie.
”Iar în momentul acela Gabe îl văzu pentru prima oară ca un copil real, cel care era, nu doar o reflexie a lui Jamie. Văzu un băiețel curajos cu părul castaniu vâlvoi, cu coate osoase și cu o gură mică ce tremura. Un băiațel cuminte căruia îi plăceau cărțile și să construiască lucruri. Un copil pe care nu-l deranja că nu avea jucării scumpe sau cele mai recente jocuri video de pe piață, ci prefera mai degrabă să urmărească cum un pui de rândunică devenea mai puternic, să adune conuri de pin și să trăiască alături de mama lui pe Heartache Mountain, să fie purtat în cârcă de un bărbat și să se prefacă, chiar numai pentru o clipă, că avea un tată.”
Mi-a plăcut mult că Gabe a susținut-o permanent pe Rachel în fața tuturor celor care o acuzau, nejudecând-o nicio clipă și găsindu-i scuze, chiar împotriva logicii, chiar și când credea că ea era vinovată de niște fapte pe care, de fapt, nu le comisese. Deși a durat un timp până să-și conștientizeze adevăratele sentimente pe care le avea pentru ea, în momentul în care a realizat cât de mult o iubea de fapt pe Rachel nimic nu a mai putut să-i stea în cale în scopul de a o face de a rămâne pentru totdeauna în viața lui.
„Buzele lui îi mângâiară părul, şi vocea îi deveni înecată de emoţie.
– Cherry a fost dragostea mea de puşti, Rach. Tu eşti dragostea mea de bărbat. Şi chiar te iubesc din toată inima. Te rog, nu mă părăsi!
Ea nu-i putu răspunde fiindcă gura lui o cuprinsese pe a ei, şi se pierdu într-un sărut atât de intens, că avu senzaţia că orice altceva din jurul ei se făcuse fărâme dizolvate în neant.”
În plan secundar, autoarea ne delectează cu încă o poveste de iubire impresionantă, dintre reverendul Ethan, fratele angelic al lui Gabe și Kristy, secretara acestuia, care îl iubea încă de când erau copii, fără ca acesta să sesizeze acest lucru. Kristy, la sfatul lui Rachel, reușește să-i atragă atenția lui Ethan într-un mod spectaculos, răsturnându-i cu susul în jos lumea ordonată a acestuia de până atunci.
O carte deosebit de romantică, ce reușește să-ți încălzească sufletul și să te facă să crezi în miracole și în suflete pereche ce reușesc să se găsească după multe rătăciri pe căi întortocheate pe care soarta i-a forțat să le străbată.
”El nu-și lăsă capul în căușul gâtului ei, ci îl ținu deasupra ei, uitându-se la ea. Și nici ea nu-și întoarse obrazul în pernă, ci privi fix în sus.
Îndrăzneala de a lăsa pe cineva, chiar așa cum era, persoana cea mai iubită, să aibă acces direct la sufletul deschis al cuiva intensifică orice mișcare.
Ochii verzi îi înghițiră pe cei cenușii. Griul se contopi cu verdele.
– O, Rach…
– Iubitul meu…
Cu ochii deschiși, terminară amândoi, contopindu-și sufletele.”

 

5. Ce își dorește inima

Molly Somerville e fericită în apartamentul în care stă, își adoră pudelul, își iubește sora și cei patru nepoți. Mereu o rebelă, cu reputația de a intra în buclucuri, decide să-și doneze moștenirea de milioane de dolari și să trăiască din ce câștigă în urma vânzării cărților pe care le scrie.
Phoebe Calebow, sora mai mare a lui Molly, este proprietara clubului de fotbal american Chicago Stars, căreia Molly îi împărtășește toate secretele, mai puțin unul: este îndrăgostită de cel mai apreciat jucător al echipei, superbul Kevin Tucker. Acesta are reputația unui cuceritor în jurul căruia roiesc fotomodelele. Șansele lui Molly de a-i cuceri inima par aproape inexistente, mai ales că el nici măcar nu știe cum o cheamă.
Într-o seară însă, Molly decide să continue șirul necazurilor în care se bagă și se strecoară în patul lui Kevin. Evident, rămâne cu inima frântă și, când crede că lucrurile nu pot fi mai rele, o sumedenie de probleme îl aduc iar pe Kevin în viața lui Molly.
Carierele și viețile lor sunt în criză… însă nu pot sta departe unul de celălalt. Vor putea să învețe una dintre cele mai importante lecții din viață? Că, uneori, să te îndrăgostești doare, alteori, te scoate din minți… dar, dacă ești foarte norocos, dragostea te poate răsplăti în cele mai speciale și neașteptate moduri.
Recenzie:
Tyna:
O carte încântătoare, foarte romantică, plină de umor, situații delicios de amuzante și replici spumoase, dar și cu momente deosebit de emoționante!
Și de data aceasta, autoarea ne-a delectat cu două povești de iubire – în plan principal cea dintre Kevin, sportivul vedetă de la Chicago Stars, un personaj dur în aparență dar deosebit de sensibil în interior, și Molly, sora lui Phoebe, patroana clubului Chicago Stars, un personaj deosebit de simpatic, ce își ascunsese adevărata fire vulcanică sub o mască falsă a perfecțiunii, iar în plan secundar cea dintre Lilly, mama naturală a lui Kevin, o fostă actriță deosebit de elegantă în ținută și atitudine, și Liam, un pictor excentric, morocănos și sexy.
Cea mai mare parte a acțiunii se petrece în tabăra de vară pe care Kevin o moștenise de la părinții lui și pe care fusese nevoit să o administreze pe timpul verii – un cadru mirific, un adevărat tărâm de basm desprins parcă din cărțile pentru copii scrise de Molly!
Trăsnăile celor patru copii ai cuplului Phoebe și Dan Calebow (mai îndrăgostiți ca niciodată unul de celălalt) adaugă un plus de savoare cărții. Am adorat-o pe Hannah, atât de dulce și sensibilă, care părea mai degrabă fiica lui Molly decât a lui Phoebe! Mi-a plăcut mult și de gemene, energice, simpatice și puse pe șotii, copie fidelă a mamei lor, și de micuțul Andrew, bucățică ruptă din tatăl lui, cu o voce sonoră și o siguranță de sine remarcabilă
O carte superbă, cu un final deosebit de cald și optimist, care ne demonstrează din plin că destinul are propriile lui căi surprinzătoare de a aduce împreună suflete pereche, oferindu-le șansa unei vieți fericite până la adânci bătrâneți!
… mai întâi unul dintre ei se scufundă și apoi celălalt… doi temerari care își găsiseră fiecare perechea perfectă. După aceea se uitară lung unul în ochii celuilalt, fără să spună nici un cuvânt… ci doar simțindu-se liniștiți și absolut perfect!

Oli:
Pe Kevin îl cunoaștem din Un partener ideal, unde era tânăra speranță a echipei și la rivalitate cu vedeta de atunci a Chicago Stars – Cal Bonner.
Mi-a plăcut foarte mult și această carte a seriei, i-am îndrăgit atât pe Molly, cât și pe Kevin, ce s-au completat perfect reciproc, având amândoi o oarecare nesiguranță și deficiențe emoționale din copilărie, fiecare din propriile motive. Ne reîntâlnim în carte și cu Phoebe și Dan Calebow, a căror poveste ne-a încântat în primul volum al seriei, că și cu cei patru copii adorabili ai acestora, foarte atașați de mătușica Molly.
Molly este scriitoare de cărți pentru copii, autoarea unei serii de succes avându-i ca protagoniști pe iepuroaica Daphne și bursucul Benny, ale căror peripeții sunt delicioase și amuzante! E scris câte un fragment din acestea la începutul capitolelor. Mai că aș vrea să citesc și eu carticelele ”Daphne face o tumbă”, ”Daphne se rătăcește”, ”Daphne plantează un câmp de dovleci”, ”Daphne merge în tabăra de vara” și câte și mai câte face Daphne, urmărită îndeaproape de morocănosul și foarte simpaticul bursuc Benny.
Citate:
„Când eşti crescută aşa cum am fost crescute noi, Moll, sexul de ocazie este o groapă cu şerpi. Noi avem nevoie de o iubire profundă, şi eu sunt aici ca o dovadă vie a faptului că nu găseşti dragostea sărind dintr-un pat în altul.“
„Oare cum era să fii atât de îndrăgostită de cineva? Simţi din nou acel gol în stomac. Numai după ce tinerii iubiţi plecară îşi dădu seama că era vorba despre gelozie. Pentru că ei doi aveau ceva ce ea nu avea să trăiască niciodată.“
„Dacă ar fi fost şi ea una dintre acele femei incredibil de misterioase care puteau controla un bărbat cu o simplă fluturare din gene, sau aruncându-i o singură privire fierbinte… Dar nici să fluture din gene şi nici să arunce priviri fierbinţi nu erau punctele ei forte. Acum înţelegea că nici Kevin nu era genul de bărbat care să poată fi controlat aşa.“

 

6. Găsește-mi perechea

Găsește-mi perechea este o comedie romantică superbă, cu multe încurcături delicioase de situații, replici spumoase, personaje memorabile și două povești încântătoare de iubire!
Anabelle este foarte simpatică, zăpăcită și entuziastă. Cu doi frați mai mari geniali, unul maestru al finanțelor, iar celălalt un chirurg strălucit, Anabelle nu reușise să se ridice niciodată la înălțimea standardelor familiei, devenind de tânără o mică rebelă și manifestându-și din plin spiritul liber. Din păcate, meseriile pe care și le alesese până la vârsta de treizeci și unu de ani eșuaseră rând pe rând, victime ale colapsului economic, iar studiile de actorie pe care le făcuse nu reușiseră să se concretizeze într-o carieră de succes. Mai mult, nici în viața personală nu reușise prea bine, logodnicul ei, cu care părea să se înțeleagă foarte bine, părăsind-o cu puțin timp înainte de nuntă, după o revelație privind identitatea lui sexuală, în urma căreia decisese că dorea de fapt să devină femeie. Cu inima frântă și demnitatea în zdrențe, Anabelle a decis că era momentul unei schimbări radicale în viața ei, hotărându-se să preia afacerea matrimonială a bunicii, singura care o înțelesese vreodată, după moartea acesteia. Perfect pentru Tine – noul nume sub care relansase afacerea bunicii, promitea să fie pașaportul ei spre viața dorită, liberă și lipsită de constrângeri. Soarta păruse să-i surâdă când buna ei prietenă Molly, soția lui Kevin Tucker (pe care i-am cunoscut în Ce își dorește inima), i-a adus primul mare client important, Heath Champion, impresarul lui Kevin. Dacă ar fi reușit să-i găsească acestuia soția potrivită, afacerea ei ar fi prins aripi.
Heath Champion reușise să-și clădească o carieră remarcabilă de impresar sportiv  în urma unei munci asidue, dublată de o disciplină de fier și un autocontrol ce devenise de-a dreptul legendar, fiind supranumit ”pitonul”. Heath avusese o copilărie extrem de nefericită. Mama lui murise într-un accident pe când el avea doar patru ani, iar el crescuse într-un parc de rulote, zbătându-se în sărăcie, alături de un tată bețiv și violent, care aducea mereu o nouă femeie în viața lor, dar care nu rezista prea mult. Micuțul Heath se atașase, rând pe rând, de fiecare nouă mamă surogat, încercând din răsputeri să-i câștige afecțiunea, purtându-se exemplar, însă eșuând invariabil de fiecare dată, fiind din nou părăsit. Toate iluziile lui romantice se spulberaseră definitiv în facultate, când logodnica lui îl părăsise cu puțin timp înainte de nuntă în favoarea altuia mai bine situat pe scara socială. Strângând din dinți, Heath se concentrase exclusiv asupra carierei sale profesionale, nemaipunându-și inima în joc. Cu puțin timp înainte de vârsta de treizeci și cinci de ani, Heath hotărâse, în urma unui plan bine pus la punct de mulți ani, că era momentul să se căsătorească și să aibă urmași, încununând astfel o viață plină de succese, punând vârful piramidei ce ar fi atestat că lăsase definitiv în urmă condiția sa modestă. Pentru a nu da greș, Heath apelase la o pețitoare celebră, Portia Powers, renumită pentru succesele sale din trecut de a găsi perechea potrivită pentru bărbații bogați. Neputând să o refuze pe Molly, soția celui mai celebru client al său, Heath acceptase să încheie un contract și cu Anabelle, o pețitoare debutantă în meserie.
Ceea ce urmează e demn de o comedie a erorilor. Mai multe ițe se încurcă, rezultând multe situații pline de haz. În ciuda dorinței de a se detașa emoțional și a-și păstra profesionalismul, Anabelle se îndrăgostește profund și fără speranță de Heath, folosindu-se din plin de talentele ei actoricești pentru a-și ascunde sentimentele. La rândul lui, Heath se trezește tot mai des că are fantezii cu Anabelle, gândindu-se la ea în cele mai nepotrivite momente. Convins însă că Anabelle era departe de idealul de soție pe care și-l propusese – sofisticată, stilată și echilibrată, Heath se încăpățânează să meargă pe tot felul de piste greșite, cu toate consecințele ce decurg de aici.
După multe răsuciri de situații și intervenții oportune ale câtorva ”zâne” ale destinului, cei doi vor realiza în final că sunt suflete pereche, fiecare dintre ei fiind perechea potrivită pentru celălalt.
”Un bărbat și familia lui. O după-amiază frumoasă în Chicago. Sox în drumul lor spre trofeu.
– De ce zâmbești? întrebă soția lui, și ea cu zâmbetul pe buze.
– Pentru că ești perfectă.
– Nu, nu sunt, râse ea. Dar sunt perfectă pentru tine.”

În plan secundar asistăm la o savuroasă poveste de dragoste dintre Portia, celebra pețitoare, și Bodie, mâna dreaptă a lui Heath și cel mai bun prieten al acestuia.
Cei doi formează un cuplu complet atipic, părând complet incompatibili la prima vedere. Portia era o femeie de afaceri de succes, în vârstă de patruzeci și doi de ani, care emana stil și eleganță prin toți porii. Cu multă tenacitate și o stăpânire de sine remarcabilă, reușise să-și facă un renume pe piața matrimonială, pretinzând multă rigurozitate de la toți angajații ei. Stilul ei de viață mult prea calculat și disciplinat o lăsase însă singură, soțul părăsind-o după doar câțiva ani de căsnicie în favoarea unei tinere de douăzeci și trei de ani.
Bodie fusese cândva o stea în ascensiune, vedeta echipei de fotbal, până când o accidentare nefericită îi pusese capăt brusc carierei. Complăcându-se în autocompătimire, Bodie alunecase pe panta periculoasă a drogurilor, fiind la un pas de la a autodistruge. Cel care îl salvase fusese Heath, care îi oferise șansa miraculoasă a unei slujbe care îi plăcea, iar Bodie nu încetase nicio clipă să-i fie recunoscător.
În vârstă de treizeci și șapte de ani, musculos și tatuat, cu un limbaj liber și colorat, Bodie era opusul Portiei, care nu ar fi acceptat niciodată să iasă de bunăvoie la o întâlnire cu el. Bodie, realizând acest lucru și sesizând adevărata fire a Portiei ce se ascundea sub masca falsă în spatele căreia se ascunsese, a jucat o adevărată șaradă, șantajând-o pe Portia să accepte o întâlnire cu el și provocând-o în permanență să se autoanalizeze și să se accepte așa cum era. Cu o încăpățânare de taur, Bodie a reușit să dărâme, una câte una, toate barierele de autoprotecție pe care ea și le ridicase, scoțând-o la iveală pe femeia blândă, sensibilă și generoasă care era de fapt.
”- Vreau să fiu liberă. Să fiu sălbatică. Vreau să mă duc acolo unde mă poartă pasiunea. Vreau să fac lucrul care mă face cea mai puternică femeie din lume.
– Acum chiar că sunt speriat.
– Vreau să mănânc. Să mănânc cu adevărat. Și să fiu mai bună și mai generoasă. Generozitate adevărată, fără să accept nimic în schimb.”
A fost o adevărată încântare să reîntâlnesc personajele din precedentele cărți ale seriei. Am îndrăgit-o nespus pe micuța Victoria Phoebe Tucker  (Pippi), fiica lui Molly și Kevin, o fetiță adorabilă de trei ani, care avea o adevărată fascinație pentru telefoane, subtilizându-le la la oricine nu era atent. Heath a devenit preferatul ei, după ce l-a ușurat în diverse momente de trei telefoane de ultimă generație și pe care îl striga ”Pințul” (Prințul), după ce acesta participase din greșeală, însoțind-o pe Anabelle, la o petrecere de prințese organizată de Phoebe pentru fiicele ei și alte fetițe. Am râs în hohote citind prin ce a trebuit să treacă Heath, singurul bărbat într-o mare de feminitate de toate vârstele.
O carte perfectă pentru a-ți reda buna dispoziție și a te lăsa cu o stare de bine în suflet!
Citate:
„Dezavantajul unei peţitoare era că se putea prea bine să nu mai aibă vreo întâlnire cu cineva. Când întâlnea bărbaţi singuri şi atrăgători, trebuia să-i transforme în clienţi şi nu putea să permită vieţii personale să complice lucrurile. Dar nu era o problemă în situaţia de faţă. Se uită la Heath. Simplu fapt că se afla lângă un bărbat cu o masculinitate năvalnică o făcea să-şi iasă din minţi. Până şi parfumul lui era sexy – mirosea a haine scumpe, a săpun bun şi a feromoni cu aromă de mosc.”
„Ea ţinea la el. În noaptea aceea, un univers întreg de emoţii pe care nu voia să le recunoască îl privi din ochii aceia de culoarea mierii.”
„Lumina era difuză, muzica plăcută, atmosfera perfectă. Tot ce trebuia să facă era să o ia de mână şi să spună cuvintele magice. „Vrei să fii soţia mea?“
Hotărâse să lase deoparte toată povestea cu „te iubesc“ şi să fie concret. Avea să îi spună că îi iubea inteligenţa; îi iubea înfăţişarea. În mod cert, iubea să joace golf cu ea. Cel mai mult, îi iubea rafinamentul, senzaţia că era desăvârşită.”

 

7. Un cuceritor înnăscut

Dean Robillard, fundașul echipei Chicago Stars, este cel mai norocos om din lume: un superstar sportiv si mândria NFL, iar în paralel o carieră profitabilă ca model pentru lenjeria End Zone. Dar viața lui de plină glorie a început să apună, iar Dean a pornit într-o excursie pentru a reflecta și a înțelege ce s-a întâmplat.
Când ajunge la o porțiune singuratică a autostrăzii din Colorado, el observă ceva care îi va scutura viața lui strălucitoare în moduri pe care nu le poate imagina: o femeie tânără… îmbrăcată într-un costum de castor.
Blue Bailey se afla în misiunea de a-l ucide pe fostul ei iubit, sau cel puțin să-i provoace pagube serioase. În ceea ce privește costumul de castor pe care-l poartă… Este vina ei că viața continuă să-i servească mingi cu efect? Drept dovadă mașina masivă de sport neagră care se apropie de ea pe autostradă, iar zeul grec ieșind din ea…
Cariera lui Blue ca pictor portretist este slujba perfectă pentru cineva care refuză să rămână într-un loc foarte mult timp. Ea are nevoie de o plimbare, iar cel mai faimos jucător de fotbal al Americii are un set impunător de roți. Acum, tot ce are de făcut este să-l țină binedispus, cu garda jos și îmbrăcat în totalitate, înainte ca el să-și dea seama cât de disperată este ea.
Dar Dean nu este bărbatul fără creier pe care-l și-l imaginează ea, iar Blue – în ciuda staturii ei minione – este doar despre cea mai dificilă femeie pe care a întâlnit-o vreodată Dean.
Cei doi, luptându-se cu atracția incomodă a unuia față de celălalt, se vor îndrepta spre casa lui de vară unde destinele lor deja complicate se vor împleti cu cele ale unui star rock carismatic, dar cam tomnatic; o femeie frumoasă de cincizeci și doi de ani, care încearcă să facă pace cu trecutul ei; un copil de unsprezece ani care are nevoie disperată de o familie; și o bătrână acrită care îi urăște pe toți.
Pe măsură ce vara progresează, artista rătăcitoare și starul fermecător joacă un joc cu mize mari, luptându-se cu ei înșiși și unul cu celălalt, pentru a câştiga șansa de a avea totul.
Cartea Natural Born Charmer este o lectură perfectă pentru oricine s-a gândit vreodată să-și lase vechea viață în spate și să nu se mai uite niciodată înapoi.
Susan Elizabeth Phillips ne duce din nou acasă… acolo unde iubirea trăiește cu adevărat.
„El îşi lăsă capul în jos, buzele lor se apropiară şi sunetul păsărilor şi brizei dispăru. Buzele lor se despărţiră de la sine. O atinse cu limba. Fiori mătăsoşi de plăcere începură să se desfăşoare în trupul ei. Sărutul se adânci, şi culori strălucitoare începură să se învârtă în capul ei. I se predase lui, întocmai ca toate celelalte. Fusese luată de val.”
„O copleşi o urmă de tandreţe când rămase pentru un moment cu privirea în jos către el. Lumina dimineţii se revărsa peste spatele lui, sculptând curbura muşchilor şi creasta tendoanelor. Toată viaţa ei fusese nevoită să se mulţumească cu locul doi. Dar nu în acea noapte.”
„Începu să o sărute – în colţul ochilor, pe rotunjimea obrazului, pe buza de sus. Camera arunca o vrajă asupra lor, şi ea era curând în braţele lui. Dean o ridică şi o duse afară, schimbând o lume magică cu o alta – refugiul caravanei ţigăneşti. Sub viţele pictate şi florile fanteziste, făcură dragoste. În linişte. Tandru. Perfect.
Blue era în sfârşit a lui.”

 

8. First Star I See Tonight

Piper Dove este o femeie care a visat dintotdeauna să devină cel mai bun detectiv din orașul Chicago. Primul loc de muncă? Să-l urmărească pe fostul fundaș al echpei Chicago Stars, Cooper Graham. Problema? Graham a văzut-o, și nu a fost prea încântat.
De aceea un detectiv bun trebuie să se gândească la alternative.
Piper ajunge în curând să lucreze pentru Cooper însuși, deși nu ca gardian de corp, el refuzând să accepte că are nevoie de acest lucru. În schimb, a angajat-o să supravegheze angajații la clubul său de noapte exclusivist.
Dar viața lui Coop ar putea fi în pericol și Piper e determinat să-l protejeze, indiferent dacă el vrea sau nu. 
În plus, Piper mai era ocupată cu o bătaie de prințese din Orientul Mijlociu, o servitoare pakistaneză care își dorea libertatea, un adolescent care dorea doar să se acomodeze și o vecină în vârstă, care-i ceruse lui Piper să-i găsească soțul decedat.
Și apoi mai exista Cooper Graham însuși, un legendar erou sportiv care întotdeauna primește ceea ce dorește – chiar dacă acesta este un detectiv care joacă la fel de dur ca și el.
De pe străzile pline de viață ale orașului Chicago până la apele strălucitoare ale golfului Biscayne, doi oameni care nu pot pierde se vor testa atât singuri, cât și unul pe altul pentru a descoperi ce contează cel mai mult.

Cărțile autoarei Susan Elizabeth Phillips pot fi comandate din librăriile on-line libris.ro, elefant.rolibrarie.net, emag.ro

 

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

About Author

6 comentarii

  1. Superba prezentare a seriei Tyna, felicitari! E una din seriile mele preferate de la Carti Romantice, iar autoarea e cu siguranta printre marile mele favorite! Recomand la randul meu cartile ei tuturor cititoarelor romantice!
    Eram foarte curioasa in privinta ultimelor doua volume din seria Chicago Stars, cele care inca nu au aparut la noi, multumesc de prezentare, abia astept sa apara si la noi si sa le citesc!

Spune-ți părerea!