Top 10 carti romantice contemporane cu mult umor

70
Umorul și romantismul sunt două ingrediente pe care le apreciez foarte mult într-o carte, întrucât te binedispun, îți încălzesc sufletul și te lasă cu o stare de bine la sfârșit.
Am ales câteva cărți contemporane care m-au impresionat atât prin romantismul lor, cât și prin momentele și replicile pline de umor pe care le-am găsit în paginile lor.
În momentul în care am întocmit acest top nu citisem nici o carte de Susan Elizabeth Philips, o autoare al cărei stil te cucerește cu un umor delicios. Vă recomand cu căldură Amintiri de neuitat, Sărutul unui înger și O clipă de răgaz. Vă asigur că vă vor încânta! Sper să se traducă toate cărțile ei.

1. Poti sa tii un secret? de Sophie Kinsella, Editura Polirom (Can you keep a secret?)

Este o carte foarte romantica, super haioasă, care se găsește de altfel și pe primul loc pe lista “Humorous Romance Books”si pe locul 2 pe lista “Best Ever Contemporary Romance Books” aflate pe goodreads.com.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Emma Corrigan, o tânără de douăzeci și nouă de ani, care lucra ca asistent manager la firma Panther Corporation și care aștepta cu multă nerăbdare evaluarea anuală a angajaților, în speranța de a fi promovată și a-i face și ea în sfârșit mândri pe părinții ei, care o comparau în permanență cu verișoara ei, Kerry, fiindu-i mereu dată ca exemplu de succes în carieră și căsnicie reușită cu un alt manager de succes.
Șansa pare să-i surâdă Emmei în momentul în care este trimisă la Glasgow pentru a finaliza un acord de promovare între noua băutură Panther Prime sports cu aromă de afine și Glen Oil. Deși totul ar fi trebuit să fie doar o simplă formalitate, cei de la Glen Oil o anunță că s-au răzgândit. Tristă, având și fobie de zborul cu avionul, se încurajează cu trei pahare de vodcă, după care o sună din avion pe buna ei prietenă Lissy căreia îi povestește toată tărășenia. Stewardesa o aude și, plină de compasiune pentru ea, se gândește să-i ofere cât de cât o compensație la necazurile ei și o mută la clasa business, întrucât nu se ocupaseră toate locurile, alături de un american încruntat și sexy, îmbrăcat în niște blugi și o bluză veche de flanelă. Emma nu se bucură prea mult de luxul cu care era înconjurată, întrucât avionul intră într-o zonă cu turbulențe iar ea face un atac de panică în toată regula. Stimulată și de paharele de vodcă băute, îi face confidențe după confidențe vecinului de alături, într-o frenezie nebună.
“Nu mai sunt atentă la nimic din jurul meu. Pentru mine, lumea nu mai înseamnă decât străinul de lângă mine, eu și gura mea, care îmi varsă cele mai intime gânduri și secrete. Nici nu mai știu ce spun. Tot ce știu e că mi-e mai bine. Așa o fi la terapie?”
Într-o ordine complet haotică, îi dezvăluie străinului de lângă ea toate secretele ei.
”Cariera mea e un banc prost. Nu sunt femeie de afaceri de top. (…) Și nu am nici o echipă! Sunt doar o amărâtă de asistentă de marketing și tocmai am avut prima întâlnire de afaceri din viața mea. A fost un dezastru total. N-am înțeles nici jumătate din ce spuneau tipii ăia, nu știu ce înseamnă logistică, n-am să fiu promovată în viața mea, am o datorie de patru mii de lire la tata, și nu am fost îndrăgostită niciodată…”
Și turuie, și turuie…
Cum a făcut prima dată sex cu Danny Nussbaum în dormitorul de oaspeți, în timp ce părinții ei se uitau la Ben Hur la parter și cum s-a gândit că dacă ăsta e genul de lucruri după care se înnebunește lumea, înseamna ca a luat-o complet razna…
Despre prietenul ei Connor, care lucrează în cercetare în aceeași companie cu ea, care arată foarte bine, dar câteodată ei i se pare că pare cam păpușel, ca Ken a lui Barbie. Cum a vrut el  să-i găsească punctul G într-un week-end, tot punând-o în diverse poziții, iar la sfârșit ea era obosită moartă și tot ceea ce vroia era o pizza și să se uite la “Prietenii mei”…
Cum a mințit in interviul de angajare, zicând că a luat 10 la matematică, dar de fapt luase 8.  Cum are un cod secret cu Katie de la personal, care vine in birou și o cheamă chipurile să se uite peste niște cifre, dar de fapt asta înseamnă să o tulească la Starbucks…
Cum cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie băută vreodată, otravă curată…
Și altele, și altele… până aterizează avionul în siguranță, iar ea își ia rămas bun de la vecinul de scaun, ușurată că a scăpat cu viață, dar jenată de câte-n lună și în stele îi spusese.
A doua zi, la serviciu, toată lumea intrase în priză, întrucât urma să sosească însuși Jack Harper, fondatorul companiei, ceea ce, pentru lumea de la Panther, era ca și cum ai fi spus că vine Papa in vizita. La apariția acestuia, Emma are un adevărat șoc descoperind că Jack Harper nu era nimeni altul decât vecinul ei din avion, omul care îi știa acum toate secretele!
”Deci, ia să mai recapitulez eu un pic și să văd cât de spectaculos m-am dat eu în stambă. Așa carevasăzică. Sunt în avion, așezată lângă marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de înțelepciune în toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc de domeniul marilor mistere ale vieții înseși.
Și eu ce fac ? Îi pun întrebări pline de miez? Inițiez o conversație scăpărând de inteligență? Învăț ceva, orice, de la el?
Nu. Îi dau înainte, cu ce gen de bikini port.
Bravo, Emma, mișcarea asta o să te ajute în carieră. De mare excepție.”
Momentele care urmează sunt extrem de amuzante, râzi în hohote la anumite pasaje, iar finalul este foarte romantic.

secret

 

2. Aproape căsătoriți de Jane Costello, Editura Litera (The Nearly-Weds)

Aproape căsătoriți este o carte foarte amuzantă, romantică și relaxantă, care a primit de altfel și premiul pentru Cea mai bună comedie romantică 2010, oferit de Romantic Novalists’ Association.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Zoe Moore, o tânără de douăzeci și opt de ani, care încearcă să-și pună viața în ordine după șocul suferit în momentul în care a fost lăsată baltă în ziua nunții de către logodnicul ei Jason, fără nici o explicație, după o relație de șapte ani de zile.
Nemaiputând suporta compasiunea celor din jur și dorind să dea un nou sens vieții sale aflate în derivă, Zoe ia hotărârea să renunțe la slujba de îngrijitoare la o grădiniță din Liverpool și să plece în America pentru a se angaja ca bonă a unor copii. Agenția prin care aplicase pentru job o repartizează la doamna R. Miller, o mamă singură cu doi copii – Ruby de șase ani și Samuel ce tocmai împlinise trei ani. Din păcate, în timpul călătoriei cu trenul de la aeroport spre Boston, destinația ei, vecina ei se dezechilibrează în momentul unei zdruncinături și varsă sticla de rachiu pe care o avea în mână peste Zoe, conținutul acesteia stropind-o peste față și peste haine, părând să-i intre instantaneu prin toți porii.
”Sunt uimită și incapabilă să înțeleg mai mult decât că acum miros de parcă m-aș fi spălat la subsuoară cu rachiu întreaga mea viață de adult.”
Disperată să nu se prezinte în fața noii ei angajatoare duhnind a pușcărie, singura opțiune este să se schimbe în singurele haine pe care reușise să le scoată din bagaj.
Primul șoc este să descopere că, de fapt, doamna R.Miller era de fapt Ryan Miller, un bărbat superb, cu păr blond-închis, ochi albaștri pătrunzători și un corp bine lucrat, pe fața căruia citește imediat îngrijorarea, deloc de mirare ținând cont cu ce era îmbrăcată – cu niște pantaloni de pijama din poliester cu carouri roz neon și un top argintiu care arăta cândva bine pe ea, dar acum ținând cont că se îngrășase pe fond nervos în urma despărțirii de Jason, arăta de parcă era înfășurată într-un sul de aluminiu.
Deși Ryan Miller este ursuz, iar tot timpul până acasă nu face decât să împartă ordine prin telefon subalternilor săi, copiii săi sunt adorabili și politicoși. Samuel o declară imediat pe Zoe ”cea mai bună pletină” a lui, lucru care o încântă peste măsură până când descoperă că și tati, și Ruby și tot cartierul, inclusiv dentistul sunt tot cei mai buni ”pletini”.
Pentru Ruby, tatăl ei e un fel de zeu, tot drumul turuind despre cât de grozav este el.
”În ochii lui Ruby, Ryan Miller, Superman, Dumnezeu și Zâna Măseluță sunt una și aceeași persoană.”
În momentul în care ajung acasă, Ryan o părăsește fără nici un fel de ceremonie, spunându-i că el trebuie să plece la serviciu, nedând vreun semn că ar realiza că ea era groaznic de obosită și nedormită după o călătorie de peste douăzeci și patru de ore.
Intrând în casă, Zoe își aduce aminte de expresia mamei ei când se referea la o locuință ce avea nevoie de o curățenie temeinică – ”locuită”.
”Casa asta e atât de locuită, încât pare că a fost invadată de extratereștri.”
Jucării, cărți, resturi de mâncare și suc, ambalaje de la fast-food aruncate pe jos, mizerie peste tot, mobila stil uzată de era bună de aruncat, tablourile atârnând haotic pe pereți de parcă ”ar fi fost aranjate de un cimpanzeu hiperactiv”, într-un cuvânt casa arăta de parcă trecuse printr-un bombardament.
Mai mult, copiii nu aveau stabilită vreo o oră de culcare, constată Zoe cu surprindere, astfel că deși cu trecerea timpului deveneau tot mai nervoși și mai agitați, refuzau să se culce, insistând să se uite la televizor, astfel că Zoe a reușit cu multă greutate să-i adoarmă la 12.30 noaptea, după care, nesuportând mizeria cumplită ce o înconjura, a făcut o curățenie temeinică pâna la 3.30, iar la puțin timp a sosit și Ryan, amețit bine și morocănos, neobservând nimic din eforturile ei, deși totul sclipea de curățenie.
De la Trudie, bona copiilor de peste drum, Zoe află mai multe amănunte. Ryan își pierduse soția, pe care o iubise nespus, imediat după nașterea lui Samuel și suferise enorm, nerevenindu-și complet nici până în prezent. Avusese nenumărate relații cu diverse femei, fără a se implica serios în vreuna, iar pentru copii, deși îi iubea foarte mult, era prea prins în propria nefericire, fiind un tată puțin spus iresponsabil. Astfel, Ruby și Samuel crescuseră fără o regulă clară de comportament și fără să se implice activ în educația lor și fără să petreacă prea mult timp cu ei.
Încetul cu încetul, Zoe începe să impună regulile în casa lui Ryan, reușind să disciplineze copiii, care o adorau. Față de Ryan, deși nesuferit și dificil, simte o atracție irezistibilă.
Urmează tot felul de peripeții haioase, sunt unele pasaje la care te doare burta de atâta râs, iar finalul este, bineînțeles, cu happy-end.
”Tu m-ai salvat. Tu mi-ai salvat copiii. Tu m-ai învățat să râd din nou. Tu m-ai făcut să mă bucur că mă trezesc în fiecare dimineață. Tu mi-ai redat viața, Zoe.”

BRIDGET JONES: THE EDGE OF REA

 

3. Dorința de Amanda Quick (Jayne Ann Krentz), Editura Miron (Family Man)

”Dorința” este o carte relaxantă și amuzantă, foarte romantică, cu puțin suspans, în stilul bine cunoscut al Amandei Quick. Regăsim și aici o temă îndrăgită a autoarei – relațiile de familie și responsabilitatea și devotamentul față de membrii ei.
Istoria familiei Gilchrist era încurcată. Justine Gilchrist rămăsese văduvă de tânără, cu doi copii mici de crescut. Aflată la început de drum cu o afacere în domeniul restaurantelor, beneficiase de sprijinul prețios al vecinului ei Quinnell, care deținea și el o afacere proprie în același domeniu. Astfel că, peste ani, Justine fusese mai mult decât încântată ca fiul ei cel mare să se însoare cu fiica lui Quinnell, urmând ca după căsătorie, cele două afaceri să fuzioneze. Numai că fiul ei își părăsise mireasa la altar, fugind cu secretara lui, cu care se căsătorise ulterior și avuseseră un fiu, Luke. Fuziunea se anulase de la sine, iar Justine nu-și iertase niciodată fiul, pe care îl dezmoștenise și rupsese orice legătură cu el și familia lui. Trecuseră treizeci și șapte ani de atunci și multe se întâmplaseră între timp. Fiul lui Justine, care îi moștenise talentul de a face bani și pe care îl transmisese mai departe și fiului său Luke, avusese succes în afaceri, deschizând propriul lanț de restaurante. Din păcate, în urmă cu trei ani, părinții lui Luke și soția acestuia muriseră într-un accident de avion, tocmai când se duceau la inaugurarea noului restaurant deschis de Luke. După tragedie, Luke lichidase toată afacerea, cu un profit fabulos, și trăia extrem de retras într-o căsuță la malul mării, având singura preocupare de a face bani. În același timp, afacerea lui Justine se clătina, suferind pierderi importante. Celălalt fiu al ei, Hayden, nu avea nici un fel de simț practic, fiind un artist care făcea lucrări în sticlă. Copiii lui, Darren și Eden, nu reușiseră să o convingă pe Justine că ar fi capabili să preia afacerea familiei. Având deja opzeci și doi de ani, singura ei dorință era acum aceea de a face pace cu Luke, singurul capabil să salveze compania de la dezastrul financiar. Din păcate, Luke nici nu dorea să audă de vreo împăcare, refuzând orice cale de comunicare. Însă secretara lui Justine, Katy, nu se lăsa bătută cu una, cu două. La rândul ei, avea un interes personal în a realiza această împăcare. Din punctul ei de vedere, astfel și-ar fi plătit datoria morală pe care o avea față de Justine și ar fi putut să-și dea demisia și să-și înceapă propria afacere cu produse gata de luat acasă, la care visa de mult. Katy avea douăzeci și opt de ani și era fiica celei pe care o părăsise tatăl lui Luke atunci când fugise cu secretara lui. Ambii ei părinți muriseră într-un accident pe când ea avea nouăsprezece ani, lăsând-o singură, fără un ban înrucât afacerea dăduse faliment și cu un frate de doar opt ani de crescut.  Justine îi întinsese o mână de ajutor, angajând-o secretara ei, iar Katy se revanșase dedicându-se sarcinilor pe care i le trasa cu un devotament total.
Astfel că, în ciuda refuzului total al lui Luke de a răspunde în vreun fel, Katy s-a prezentat la ușa lui, hotărâtă să-l determine să accepte înțelegerea cu bunica lui. Obișnuită cu familia Gilchrist, Katy nu dorea să se lase intimidată. Doar știa că toți erau dramatici și extremiști, fie reci ca gheța, fie fierbinți, bosumflați, obișnuiți ca totul să se facă doar după voia lor și puteau ține supărarea ani de zile. Clanul Gilchrist semăna cu o adunare de vrăjitori și vrăjitoare, înalți și eleganți, iar Luke cu atât mai mult, cu părul negru ca pana corbului, trăsături aristocratice și ochi verzi, fascinanți. Lângă Luke se afla un câine negru, masiv, care ținea o farfurie de tablă în gură.
”Când se apropie, Katy nu putu să nu observe cât de mult se asemăna Luke cu acel câine mare, negru, de lângă el. Ambii aveau mușchii puternici și ochi reci. Katy decise că, între cei doi, pe o străduță întunecată ar prefera să-i facă față câinelui. Animalul părea puțin mai acceptabil decât stăpânul lui.”
Deși Katy încearcă cu mult patos să îl convingă să își asume responsabilitățile față de familie, Luke este de neclintit, refuzând categoric.
Katy pleacă furioasă și plină de amărăciune. Surpriză! Nu trece mult timp și Luke se prezintă la bunica lui, acceptând să salveze compania, dar doar în condițiile impuse de el – și anume să lucreze pe post de consultant plătit, onorariul fiind cel mai bun restaurant al companiei, iar Katy să fie secretara lui.
De fapt, Katy era singurul motiv pentru care acceptase să vină. Focoasa roșcată îl impresionase cu pledoaria ei, cu principiile ei morale și cu bunătatea ei, reușind să stârnească în el senzații de mult uitate. N-ar fi crezut niciodată că ea ar fi putut fi genul lui, dar constata că, de fapt, ceea ce simțise cândva pentru Ariel era doar pasiune mistuitoare, pe când față de Katy simțea ceva mult mai profund și era hotărât să o câștige, luptând cu toate armele pe care le avea. Simțind atracția ei față de el, o seduce destul de repede, creând oportunitatea sub forma unei călătorii de afaceri, în care ea l-a însoțit ca secretară a lui. În momentul în care ea emite, din nou, o judecată despre clanul Gilchrist și comportamentul lor, Luke o previne ca, măcar în seara respectivă, să evite generalizarea.
”- Aș aprecia foarte mult dacă în seara asta, doar pentru o dată, ai evita generalizarea. Eu sunt cel care o să fac dragoste cu tine. Ceilalți din familie nu au nici o legătură cu asta.”
Experiența este deosebit de intensă iar Katy simte, pentru prima dată, că arde în flăcări. Cu toate acestea, Katy nu este încă pregătită să-și asume relația cu Luke, având un adolescent de șaptesprezece ani în grijă, căruia nu dorea să-i dea un exemplu prost. Deși la început Luke este iritat de ideea să se ascundă la treizeci și șase de ani, ar face orice să nu o piardă, așa că acceptă să se furișeze o vreme.
În același timp, de dragul lui Katy, căreia nu-i poate refuza nimic, ajunge să-i ajute pe toți membrii familiei, rezolvându-le fiecărora, pe rând, câte o problemă spinoasă. Se implică, de asemenea, și în educația lui Matt, fratele lui Katy, intervenind în câteva situații tensionate.
Câinele lui Luke, Zeke, este adorabil, pe cât era de mare și de masiv, pe atât era de blând și pofticios, furând de fiecare dată ce rămânea din sosurile lui Katy, pe care le devora cu poftă. Pe de altă parte, când Katy s-a aflat într-o situație critică, Zeke și-a arătat latura feroce, apărând-o până la apariția lui Luke.
Deși de la tragedia care îl lovise în urmă cu trei ani, Luke se mulțumise să trăiască doar în prezent, pe măsură ce trecea timpul făcea din ce în ce mai des planuri de viitor, care o implicau toate pe Katy.  Râzi în hohote la scena când Luke pregătește o cină pentru a o impresiona pe Katy și a-i demonstra că este bărbatul potrivit pentru ea întrucât Katy îi spusese cândva că gătitul este o condiție de bază la bărbatul alături de care ar vrea să-și trăiasca viața. Salata iese prea apoasă, pastele sunt prea fierte, sufleul se lasă, dar eforturile lui vor fi răsplătite pe măsură.
”- Tocmai am cerut-o de soție pe sora ta, zise Luke liniștit.
Katy zâmbi senină.
– Am zis da.
– Dar, Katy, el e un Gilchrist, spuse Matt cu blândețe, uitându-se jenat la Luke.
– Da. Știu. Dar gătește.”
Cartea ne oferă numeroase momente și replici pline de umor, pasaje emoționante și pline de duioșie, există și câteva elemente de suspans, iar finalul este amuzant și foarte romantic.

pizap.com14634235133421

 

4. Subjugarea lui Shane MacKade de Nora Roberts, Editura Litera/Lira (The Fall of Shane MacKade)

Cartea ne încântă cu multe momente pline de umor, altele pline de romantism, iar elementele de supranatural nu lipsesc nici ele.
Shane MacKade, cel mai mic dintre patru frați, ajunsese la vârsta de treizeci și doi de ani și nu avea nici cea mai mică întenție să se însoare. De ce ar fi făcut-o? Iubea femeile, fără rezerve sau prejudecăți, fie că erau înalte, scunde, plinuțe, slabe, bătrâne sau tinere. De când se știa făcuse tot posibilul să arate aprecierea lui nemărginită pentru sexul frumos unui număr cât mai mare de femei, iar sentimentele îi fuseseră împărtășite de fiecare dată.
Spre deosebire de frații lui, iubise dintotdeauna fără echivoc viața la fermă.
”Pământul era al lui. Simțise asta dintotdeauna, cu toată ființă. De parcă la naștere cineva i-o șoptise la ureche. Ferma, pământul. Asta era tot ceea ce conta cu adevărat. Dacă ar fi vrut o fată, ar fi putut face rost de una, sau de un pluton întreg, însă ferma era mult mai importantă.”
În momentul în care cumnata lui Regan, care tocmai ce născuse al doilea copil, îl roagă pe Shane să se ducă la aeroport pentru a o aduce la fermă pe o bună prietenă a ei, Rebecca Knight, Shane nici nu bănuia că întreaga lui viață e pe cale să i se schimbe radical.
Rebecca se dovedise a fi un geniu de mic copil și își petrecuse întreaga viață de până acum adunând titluri universitare prestigioase. De curând, Rebecca își schimbase radical preocupările științifice, îndreptându-se spre studiul fenomenelor paranormale. După cum se va vedea, avusese și un motiv personal să facă acest lucru. Vise ciudate, dar care păreau atât de reale, îi chinuiau nopțile. Avea viziuni cu evenimente din trecut petrecute chiar în micul oraș Antietam, în timpul Războiului civil american. Fire logică și pragmatică, dorea să găsească o explicație științifică acestor fenomene supranaturale care, se părea, li se întâmplaseră mai multor persoane.
În timp ce o aștepta pe Rebeeca, Shane observă o brunetă atrăgătoare.
”Apăru o brunetă drăguță ce înainta cu pași mari, ca o foarfece ce decupa ritmic pământul. Ochii ei mari și aurii îi aminteau de mărgelele de chihlimbar pe care mama lui le păstra în cutia de bijuterii.”
Shane se aștepta să întâlnească o tocilară tipică, astfel încât în momentul în care observă o femeie cu umerii căzuți, cu un păr castaniu prins într-un nod încâlcit la ceafă, cu o servietă neagră, ochelari pătrați și pantofi butucănoși, cu șireturi, se și repede să o preia, speriind-o pe biata femeie. De fapt, Rebecca era chiar brunetă atrăgătoare pe care Shane o remarcase cu puțin timp înainte.
Rebecca îl analizează, la rândul ei.
”Tricou de flanelă descheiat la guler, notă ea. Blugi uzați, bocanci zgâriați, mâini mari, bătătorite. Păr negru, des, revărsându-se de sub o șapcă ponosită, și un chip uscățiv și bronzat care s-ar fi putut afla pe orice panou publicitar.”
Shane nu putea scăpa de senzația incomodă că era studiat, cântărit și disecat ca o broască în laborator.
Reîntâlnirea cu Regan este emoționantă, dar Rebecca nu poate să nu simtă un mic ghimpe de invidie văzând viața împlinită a prietenei ei, cu un soț incredibil de atrăgător și doi copii foarte reușiți, față de viața ei academică pe care o dusese, complet sterilă.
”Își dorea sentimente, emoții, pasiune. Își dorea să-și asume riscuri, să comită greșeli, să facă lucruri necugetate și palpitante.”
Cercetările în studiul fenomenelor supranaturale o conduc pe Rebecca la fermă, iar Shane, intrigat și atras de ea, îi propune un experiment, anume să o sărute pentru o plăcere reciprocă.
Rebecca reușește să rămână complet impasibilă, năucindu-l complet la sfârșit când l-a întrebat complet calmă dacă asta a fost cea mai bună încercare a lui. Încercând să-și regăsească demnitatea, Shane i-a răspuns că se mai întâmplă să mai existe și experimente eșuate.
De fapt, Rebecca făcuse eforturi uriașe să se controleze.
”Reușise să fie rece, distantă, recitând cu disperare discursul lui Henric al V-lea din ziua Sfântului Crispin. Habar nu avea de unde-i venise ideea să facă asta, dar o împiedicase să scâncească asemenea unui cățeluș flămând. E adevărat că își cam pierduse concentrarea când ajunse la partea cu ”Noi, cei câțiva fericiți”, dar Shane se oprise la scurt timp după aceea.”
Shane nu se dădea însă bătut cu una, cu două și era hotărât să repete experimentul, fiind încântat să obțină un rezultat complet diferit următoarea dată.
”Prima lui reacție fu aceea de satisfacție arogantă. Indiferentă față de el? Ba bine că nu. Fierbea. Tremura. Gemea. Femeia pe care o sărutase în dimineața aceea fusese rece, amuzantă și de-a dreptul enervantă. Nu și femeia din fața lui, acum. Ea era…
Delicios de fierbinte. Ar fi putut să guste gura aceea la nesfârșit, atât de fină, de moale, de mătăsoasă.”
”- Ia te uită! Spuse el voios, tachinând-o atât în scop defensiv, cât și ca să-și marcheze victoria. (…) Aș zice că avem un rezultat complet diferit de data asta.”
Din experiment în experiment, cei doi nu pot să reziste atracției reciproce pe care o simțeau și ajung să petreacă momente extrem de fierbinți împreună. Rebecca își dă seama imediat, ea fiind și psihiatru, că ceea ce simțea pentru Shane era dragoste. Din păcate, dacă l-ar fi întâmpinat pe Shane cu o declarație de iubire, Rebecca era convinsă că acesta ar fi fugit ca un iepure speriat.
În continuare vor urma multe momente de umor, voințele celor doi se înfruntă, iar finalul este delicios, foarte romantic, marcat de capitularea necondiționată a lui Shane.
”-Vrei să rămân aici?
– În ce limbă vrei să îți spun? (…) Nu-nțelegi engleza?”
”- Te iubesc, Rebecca! O, Doamne, te iubesc! Și trebuie să mă așez.
Îi tremurau genunchii. Era convins că urma să se târască. Își apăsă degetele pe ochi, încercând să se controleze. Era capabil de orice umilință, numai s-o facă să rămână.”
”- Mărită-te cu mine, Rebecca, murmură el. E mai simplu să spui ”Da” direct, oricum o să te conving.
Căsătorie. Familie. Copii. Shane. De ce ar fi fost nevoie s-o convingă de ceva ce își dorea mai mult decât orice pe lume?”
Cartea îți oferă momente prețioase de relaxare și bună dispoziție, lăsându-te la final cu o senzație de optimism.

Shane

 

5. Irezistibil de Jill Shalvis, Editura Litera/Lira (Simply Irresistible)

”Irezistibil” este o carte delicios de amuzantă (am râs în hohote la anumite pasaje) dar și extrem de romantică, plină de căldură, despre miracolul celei de-a doua șanse, noi începuturi, curajul de a lupta pentru ceea ce îți dorești, relații de familie care se leagă după mulți ani, secrete dezvăluite și solidaritate umană, lăsându-te cu o stare de bine la sfârșit.
Maddie Moore este o tânără de douăzeci și nouă de ani, aflată la un moment de cotitură al vieții. Se despărțise de șase luni de iubitul ei abuziv, căreia îi tolerase ani de zile episoade de brutalitate în care el o lovea din senin, până ce ajunsese să își piardă demnitatea și respectul de sine. După ce își găsise în sfârșit curajul pentru a-l părăsi, soarta îi dăduse o nouă lovitură în momentul în care fusese concediată de la serviciul de la casa de producție din Los Angeles, unde muncise ca o sclavă până atunci, șefii neputându-i tolera izbucnirea de revoltă când îi turnase fostului ei iubit, avocatul de succes al firmei, cafeaua fierbinte în poală.
Pentru a nu se lăsa pradă depresiei și lipsei de perspective, Maddie se se hotărăște să preia moștenirea lăsată de libertina ei mamă Phoebe – un han dărăpănat din orășelul Lucky Harbor, de pe malul Pacificului, pe care aceasta i-l lăsase prin testament ei și celorlalte două surori ale sale, cu rugămintea ca acestea să îl administreze împreună. Din păcate, Maddie nu era prea apropiată de surorile ei, pe care le cunoștea prea puțin, fiecare având un alt tată, în custodia căruia fuseseră lăsate fiecare, mama lor fiind o fire boemă, simpatizată de toți cei care o cunoscuseră, dar incapabilă să-și asume responsabilitatea creșterii propriilor copii.
La intrarea în micul orășel Lucky Harbor, Maddie este vrăjită de peisajul superb și, neatentă, este cât pe ce să dea peste un motociclist. Era musculos și lat în umeri, înalt, arătos, cu părul ondulat și ochi pătrunzători de culoarea caramelului topit, și surprinzător de calm pentru un om care era cât pe ce să fie spulberat de o mașină. Intimidată de el și simțind un fior cu totul neașteptat în preajma lui, ținând cont că luase hotărârea să renunțe pentru totdeauna la bărbați, încearcă să scape de el, prefăcându-se că are un apel pe telefonul aflat pe vibrații, la care răspunde și spune unui interlocutor că va ajunge imediat. După nici un minut, telefonul începe să sune de-adevăratelea.
”- Cred că te-a sunat cineva pe bune, remarcă el, cu o notă inedită în voce. Poate cu mai mult umor, dar mai degrabă cu uimire că fusese cât pe ce să fie călcat de o puicuță din LA, handicapată din punct de vedere social.”
Ajunsă la han, Maddie le găsește pe cele două surori – Chloe, de douăzeci și patru de ani, o roșcată superbă, plină de energie, temerară și fără stare, în ciuda faptului că trebuia să poarte în permanență asupra sa un inhalator pentru astm, și Tara, de treizeci și patru de ani, o brunetă sexy, cu un taior sobru și elegant ce îi punea în evidență corpul lucrat și cu un zâmbet protocolar pe față.
De la început este evident că cele trei au planuri diferite în privința hanului. În timp ce Maddie ar fi dorit să îl renoveze și să îl păstreze, administrându-l împreună așa cum își exprimase mama ei, Tara pare nerăbdătoare să îl vândă cât mai repede, iar Chloe pare nehotărâtă, nedorind pe moment să încline balanța într-o parte sau alta.
Dorind să-și adune gândurile, Maddie se duce să se plimbe și ajunge la un bar unde, dorind să vadă numele acestuia – Coliba iubirii, se dă un pas în spate și dărâmă o motocicletă peste care cade grămadă și ea, dar este ridicată de două mâini mari și se trezește uitându-se în aceeași ochi pătrunzători de culoarea caramelului, în care se citea uimirea.
”- Te superi dacă te întreb ce ai cu motocicleta mea?
– Bine, am greșit, recunoscu ea. Dar îți jur că n-am nimic cu tine sau cu motocicleta ta.
– Atunci trebuie să mi-o dovedești.”
Motociclistul sexy o ia de mână și o duce în bar, unde nimeni nu părea să bea de supărare, toți părând fericiți. Află că îl cheamă Jax Cullen și… cam atât. După o conversație relaxată, Jax o conduce la han. La despărțire se sărută cu el, simțind senzații de mult uitate și pe care credea că nu le va mai experimenta vreodată.
Surorile ei sunt uimite observând-o de la fereastră cum se săruta cu un necunoscut. După ce se tachinează reciproc, cele trei încep să se simtă tot mai bine împreună, găsind afară un pin căzut și decorându-l ca pe un pom de Crăciun, care urma peste trei săptămâni, cu luminițe în formă de ardei iuți și cu tot felul de poze cu barbați găsiți într-o revistă. După ce beau împreună mai multe pahare de vin, ajung la un armistițiu. Convin toate să renoveze hanul și să ia o hotărâre finală după anul nou. Bucuroasă de răgazul primit, Maddie dă telefon la firma locală de renovări, al cărui număr îl găsise în ziar, și lasă un mesaj în care spune că dorește un specialist care să se apuce de treabă cât mai devreme a doua zi.
Dimineața, Maddie se trezește complet mahmură, cu o durere de cap cumplită, auzind niște bătăi în ușa din față. Deschide ușa, îmbrăcată într-un tricou pe care scria Bite me (mușcă-mă) și îl vede pe Jax. Hotărâtă să se țină de planul inițial, de a renunța la bărbați pentru totdeauna, începe să-i explice că tot ce fusese seara trecută a fost o greșeală care nu trebuia să se mai repete.
”De fapt, ar trebui să știi.. Trase adânc aer în piept. Am renunțat la bărbați.
La auzul acestor vorbe, el ridică o sprânceană.”
”- E adevărat. La început, am vrut să renunț la avocați, dar ar fi fost o dovadă de imaturitate – și ar fi însemnat să-i exclud numai pe ei…”
”Îmi pare rău dacă ai făcut tot drumul ăsta sperând că se va repeta ce a fost aseară, dar nu va fi așa.
Nu mai spuse nimic, deoarece nu știa dacă nu cumvă o asculta Cel de Sus, gata s-o trăsnească pe loc.”
Uluită că el nu zicea nimic, doar se uita la ea amuzat, se uită în sfârșit mai atentă la el și la felul cum era îmbrăcat – cu un hanorac cu glugă ce avea brodat pe el numele JC Builders, iar în plus avea și o ruletă și un blocnotes.
Odată începută restaurarea hanului, atracția între Maddie și Jax crește în permanență, cei doi ajungând la un moment dat să facă dragoste cu pasiune. Totuși, după momentul fierbinte petrecut împreună, Maddie dă înapoi, speriată de implicarea într-o relație. Jax își dă seama că trebuie să-i câștige încrederea încetul cu încetul, așa că îi lasă suficient timp și spațiu pentru a se convinge singură de prioritățile sale. Mai mult, cu orice risc, îi mărturisește că era avocat. Scârbit de clienții pentru care lucrase, Jax renunțase la firma de avocatură din Seattle și revenise în Lucky Harbor, unde își investise eficient banii în tot felul de afaceri locale – era coproprietar al barului împreună cu Ford, își făcuse firma de renovări, iar în plus mai era și primarul orașului.
Răbdarea, bunătatea și iubirea necondiționată pe care i-o poartă Jax dau în cele din urmă roade, iar Maddie coboară încetul cu încetul toate barierele pe care și le ridicase pentru a se proteja de cei din jur în fața lui.
”Uitându-se la el, își văzu viitorul și simți cum toată durerea din inimă îi dispărea.
– Aparțin acestui loc, îi șopti lipindu-se de el. Și îți aparțin și ție.”
Citate:
”Un pahar cu vin e întotdeauna soluția cea mai bună, chiar și dacă nu știi sigur ce problemă ai.” 
”Nu te strădui niciodată pentru fleacuri. Și nu uita. Toate sunt fleacuri.” 
”Oricât de bine ar fi să respecți regulile, tot n-are nici un haz.” 
”Experiența e acel ceva pe care îl câștigi… după ce nu mai ai nevoie de ea.”
”Bărbații sunt ca locurile de parcare. Toate cele bune sunt ocupate, iar cele libere sunt inaccesibile.” 
”Învață din greșelile celorlalți. Nu ai timp să le faci pe toate.” 
”Întâi află faptele. Le poți denatura mai târziu.” 
”E mai bine să fii deșteaptă decât fraieră.” 

Simply_zps0ac29508

 

6. Dragoste și mândrie de Lisa Kleypas, Editura Miron (Smooth Talking Stranger)

”Dragoste și mândrie” este o carte plină de căldură, extrem de romantică și cu multe momente de umor.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Ella Varner, o tânără liniștită și echilibrată, ce locuia în Austin și era implicată într-o relație stabilă de peste 4 ani cu Dane.  Ella avea o rubrică permanantă “Sfaturi de la o femeie independenta” ce apărea într-o revistă Vibe, o publicație despre relații, sex și cultură urbană.
Viața Ellei nu fusese prea ușoară, ea trebuind să lupte din greu pentru tot ceea ce obținuse. Copilăria ei fusese nefericită, cu o mamă egocentrică ce pretindea mereu iubirea celor din jur, fără a le-o oferi însă, la rândul ei, iar tatăl le părăsise definitiv când ea avea cinci ani, iar sora ei Tara trei ani. Lungul șir al iubiților mamei nu le-a oferit prea multă stabilitate. Toată această nesiguranță și lipsă de iubire le-a afectat profund pe ambele fete, dar evoluția lor a fost diametral opusă. În timp ce Ella nu avea încredere în nici un bărbat și nu avusese decât un singur iubit – pe Dane, Tara își începuse viața sexuală la cincisprezece ani și avusese un șir nesfârșit de iubiți.
Viața Ellei este bulversată complet în momentul în care primește un telefon de la mama ei, care o anunță că Tara, despre care nici nu știa că fusese gravidă, născuse un băiețel Luca, pe care îl lăsase la mama ei și plecase fără să lase vreo adresă la care să fie găsită. Disperată ca mama ei să nu ducă băiețelul la un orfelinat, lucru de care o credea în stare, se urcă imediat în mașină, plecând către Houston. Luca o cucerește de cum îl vede, simțind imediat o duioșie și o legătură puternică de iubire față de el. Își promite să aibă grijă de el până la întoarcerea Tarei, încercând în același timp să dea de urma tatălui, pe care este hotărâtă să-l determine să-și asume responsabilitatea. De la Liza, verișoara lor, care era o damă de companie pentru bărbații bogați și se învârtea în aceleași cercuri ca și Tara, Ella obține o listă, din nefericire destul de lungă, cu posibilii tați. În fruntea listei era trecut Jack Travis, un milionar ce deținea o firmă de investiții. Pentru a-și atinge scopul, Ella nu se dă în lături de la nici o manevră, inclusiv de a păcăli paza, pentru a ajunge la Jack. Degeaba a insistat Jack că el nu poate fi tatăl copilului Tarei, întrucât el nici nu se culcase cu ea, Ella i-a declarat ferm că ea nu va pleca din Houston până când el nu va face testul de paternitate. Jack a fost profund impresionat de Ella și, dorind să o aibă cât mai mult prin preajmă, a acceptat să facă testul, rezervându-i și o cameră la un hotel de lux, unde să stea împreună cu bebelușul până la aflarea rezultatului. Dorind să afle cât mai multe despre ea, Jack apare seara la hotelul ei. Observă imediat că Ella era ruptă de foame și, deși ea insistă că ea, la recomandarea prietenului ei, ține o dietă vegană, Jack își dă seama că nu aceasta era de fapt preferința ei alimentară și o ispitește comandând un meniu complet pentru două persoane, cu omletă, cârnați, friptură de vită, cartofi copți cu smântână și șuncă.
“- Și cașcaval, m-am auzit rostind ca prin ceață.
Cașcaval adevărat, care să se topească. Am înghițit în sec.
– Și cascaval, a repetat Jack, apoi mi-a aruncat o privire malefică. Dar desert?
Am uitat orice încercare de rezistență. Dacă tot aveam sa încalc toate regulile veganismului si toate principiile sale de dietă, trădându-l în acelasi timp pe Dane, măcar să fac o treabă bună.
– Ceva cu ciocolată, m-am auzit rostind cu răsuflarea tăiată.”
Jack se dovedește a fi un companion foarte plăcut și atent, dovedind foarte multă răbdare, competență și pricepere cu Luca.
Conversația dintre ei este amuzantă și relaxantă. Jack îi povestește despre el și familia lui și se arată interesat de amănuntele din viața ei, făcând-o pe Ella să se simtă în largul ei.
A doua zi, Ella reușește să dea la telefon, cu ajutorul Lizei, de Tara, care avusese o depresie și se internase într-o clinică de specialitate pentru un tratament de 3 luni, timp în care îi cere Ellei să aibă grijă de Luca. De asemenea, îi spune clar și fără echivoc Ellei că Jack nu este tatăl copilului, întrucât ea nici măcar nu s-a culcat cu el, refuzând însă să îi spună cine este tatăl.
Ella este buimăcită și jenată de acuzațiile ei la adresa lui Jack, căruia îi cere scuze pentru neplăcerile pricinuite și, deși el se oferă să o ajute în continuare, îl refuză, considerând ca nu mai este problema lui.
Dane, prietenul Ellei, se arată imediat deranjat de situația creată și de perioada pe care ea va trebui sa o petreacă cu copilul. În timp ce Dane s-a dat complet la o parte, Jack o sună și îi oferă spre închiriere fostul apartament al surorii ei, Haven, întrucat aceasta urma să se muta cu logodnicul ei. Jack nu se limitează doar la acest lucru. Se implică activ în viața ei, ajutând-o din ce în ce mai mult cu Luca și oferindu-i clipe prețioase de odihnă, în timp ce el se ocupa de copil.
”- A plâns? am întrebat cu vocea îngroșată de somn, frecându-mă la ochi.
– Numai când a înțeles că echipa Astro o să piardă. I-am spus că nu-i rușine să plângi din cauza lor. Așa se formează legăturile între bărbații din Houston.”
În perioada următoare, cei doi petrec tot mai multe momente plăcute împreună, tachinându-se prietenește și descoperindu-și o compatibilitate neașteptată, iar Ella simte că se îndrăgostește tot mai mult de Jack. În același timp, nu dorește să se implice într-o relație cu un bărbat care să nu o respecte pe ea și opiniile ei.
“- Te respect, mi-a șoptit. Pe tine și opiniile tale. Te consider egala mea. Îti respect mintea și imi plac cuvintele ălea mari pe care le folosești. Cu toate astea, îmi doresc și să-ți rup hainele și să fac sex cu tine până când țipi și plângi și îl vezi pe Dumnezeu.”
Mi-au plăcut mult ambele personaje. Jack este tipul clasic de mascul alfa, puternic, protector, sigur pe el, dar în același timp este inteligent, tandru, generos, bun și loial. Ella descoperă că frumusețea unei relații provine din a primi și a acorda iubire necondiționată și a avea încredere totală în partener.
”Draga mea Independentă,
M-am hotărât că, dintre toate femeile pe care le-am cunoscut vreodată, tu ești singura pe care o s-o iubesc mai mult decât iubesc vânătoarea, pescuitul, fotbalul și uneltele electrice.”
”Mărită-te cu mine, Ella, fiindcă oriunde te-ai duce și orice ai face, eu o să te iubesc în fiecare zi, pentru tot restul vieții mele.”

pizap.com14633342774401

 

7. Merită să mori pentru ea de Linda Howard, Editura Miron (To Die For)

Umorul, suspansul și romantismul sunt ingredientele de bază ale acestui roman, care reușește să te captiveze de la început până la sfârșit.
Știam de la început că este o carte din categoria romantic suspans, dar nu m-am așteptat să aibă atât de mult umor. Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Blair Mallory, o tânără de treizeci de ani ce deținea un centru de fitness de înaltă clasă, ce obținuse un succes fulminant. Încă de la primele pagini m-a pufnit râsul văzând gândirea întortocheată a lui Blair, pe care am simpatizat-o imediat. Frumoasă, fostă majoretă, de familie bună, răsfățata tatălui, este optimistă și plină de încredere, reușind să depășească situații care pe altcineva mai slab l-ar fi copleșit.
Prima doză de umor ni se servește când eroina ne aduce la cunoștință că, fiind primul copil al familiei, o cheamă Blair ca și pe tatăl ei, dar era recunoscătoare că măcar nu i-au zis și Junior.
Nu cred că aș mai fi fost regina balului în liceu dacă m-ar fi chemat Blair Mallory Jr. Îmi place destul de mult Blair Elizabeth, mulțumesc. Până la urmă, oamenii din showbiz le spun copiilor lor Homer, pentru Dumnezeu. Când copiii aștia o să crească și o să-și omoare părinții, cred că toți ar trebui judecați pentru omor din cauze justificabile.
Apoi aflăm și povestea divorțului de Jason, după patru ani de căsătorie. Cu Jason se căsătorise imediat după facultate. Primii doi ani fuseseră foarte fericiți dar, apoi, ambițiile politice tot mai mari ale lui Jason îl făcuseră pe acesta tot mai distant. Căsătoria se sfârșise brusc când Blair îl surprinsese pe Jason sărutând-o pe sora ei Jenni de șaptesprezece ani la acea vreme.
Eu, când sunt furioasă, nu gândesc mai lent.”
Drept urmare, în loc să facă scandal, Blair s-a repezit și a luat aparatul fotografic și a imortalizat dovada.
”Așa că am depus actele de divorț, iar Jason mi-a dat tot ce i-am cerut, cu o singură condiție: să-i dau fotografia și negativele cu el și cu Jenni. Ei bine, sigur, de ce nu? Doar aveam mai multe copii.”
Trecuseră între timp cinci ani de la divorț, iar Blair conducea acum o afacere înfloritoare, un centru de fitness ”Trup frumos”, în care membrii clubului puteau să aleagă între cursuri de yoga, aerobic, Tae-Bo sau kick-box.
Într-o seară este martoră la o crimă, iar în cursul investigației apare și șeful polițiștilor, locotenentul Wyatt Bloodsworth. Blair și Wyatt aveau o istorie împreună. În urmă cu doi ani cei doi avuseseră trei întâlniri.
Nu-mi amintesc ce am făcut la prima întâlnire, atât de repede a trecut timpul și atât de nerăbdătoare eram Primul sărut a fost exploziv. Nu m-am culcat cu el de la prima întâlnire pentru că a) este de prost gust și b) nu luam anticoncepționale. Îmi pare rău să spun că a) a fost foarte convingător și m-am abținut cu greu, b) fiindcă hormonii mă îndemnau să-i fac un copil.
La a doua întâlnire lucrurile se încinseseră destul de tare între ei, dar nu merseseră până la capăt din același motiv b) ca la prima întâlnire. La a treia întâlnire, Wyatt se arătase complet schimbat, fusese distant și se grăbise să plece, fără o explicație. Blair se hotarâse să-l sune ea după ce se va calma suficient. După doi ani, încă nu îl sunase, deși nu mai avusese vreo relație serioasă cu vreun bărbat de atunci.
Wyatt provenea dintr-o familie ce fusese bogată cândva, dar care între timp scăpătase. Cu mult pragmatism, Wyatt decisese că era de datoria lui să umple conturile familiei, astfel că jucase fotbal american câțiva ani, timp în care acumulase suficienți bani, înainte de a se întoarce la cariera din poliție pentru care se pregătise. Anii lui de sportiv îi modelaseră corpul, care țipa testosteron din toți porii, iar Blair resimte din nou chimia dintre ei.
Deși Wyatt o previne că este în pericol întrucât a fost martoră la o crimă, Blair nu îl ia în serios, enervată că i se îngrădește libertatea de mișcare, asta până este împușcată în mână în timp ce se afla chiar lângă el. Modul în care se comportă ea în acea situație de stres maxim îți stârnește ilaritatea. După ce vin medicii și polițiștii, face ditamai tărăboiul că vrea ceva dulce întrucât a pierdut sânge și este supărată pe el că a plecat de lângă ea.
Wyatt nu se vedea nicăieri. Se alăturase misiunii caută-și-distruge și încă nu se întorsese.”
După mai multe peripeții, misterul se rezolvă, iar Blair reușește să scape vie și nevătămată din ultima confruntare, doar cu o lovitură la picior. Reacția lui Wyatt după ce se liniștește că Blair nu are nimic grav ne demonstrează că are toate șansele să se înțeleagă cu ea pe viitor.
”- M-am lovit la degetul de la picior.
El s-a retras puțin și s-a uitat la mine de parcă nu i-ar fi venit să creadă că eram întreagă și nu aveam nici măcar o zgârietură. După ce se întâmplase în săptămâna de dinainte, probabil că se aștepta să am o duzină de plăgi împușcate și din toate să țâșnească sânge.
– Te-ai lovit la degetul de la picior? a spus. Dumnezeule mare, e nevoie urgentă de ceva dulce.
Vedeți? V-am spus eu că învață repede.”

merita

 

8. Mă sinucid altă dată de Kerstin Gier, Editura ALL (Für jede Lösung ein Problem)

Mă sinucid altă dată este o carte spumoasă, emoționantă și înduioșătoare, plină de umor, în ciuda temei foarte grave pe care o abordează – sinuciderea, întrucât anticipezi cumva încă de la primele pagini că lucrurile se vor rezolva favorabil în cele din urmă.
Cartea este povestită la persoana întâi din perspectiva lui Gerri, o tânără ce se apropie de treizeci de ani și nu a făcut nimic remarcabil până atunci. Relatarea micilor ei drame este făcută într-un stil atât de amuzant încât pufnești în râs aproape la fiecare pagină.
Gerri era a patra fiică a familiei, iar în timp ce surorile ei erau toate blonde, Gerri se născuse brunetă cu ochi căprui. În plus, în timp ce surorile ei făcuseră toate studii superioare și aveau cariere strălucite, Gerri abandonase școala și de la vârsta de douăzeci de ani scria foiletoane cu tentă romantică și erotică pentru o revistă Aurora, iar din banii primiți reușea totuși să se întrețină singură. Părinții îi dezaprobau însă fățiș alegerea, subliniind că în tot acest timp nu avusese nici o contribuție la fondul de pensii, și păreau chiar jenați de ocupația ei, pretinzând față de familie și cunoscuți că Gerri are un birou de dactilografiere.
Nici cu viața amoroasă nu stătea mai bine. Timp de câțiva ani locuise cu iubitul ei Ulrich, de care se despărțise de ceva timp, întrucât nu mai suporta haosul și mizeria din locuința ei, provocate de acesta. Însă, după ce Ulrich a terminat studiile de drept, a început să câștige bani cu nemiluita, s-a căsătorit cu Charly, cea mai bună prietenă a lui Geri, iar acum plătea o femeie să vină să le facă curat în locuință de două ori pe săptămână. De curând, Charly descoperise că era gravidă, era ridicol de fericită și îi punea sare pe rană lui Gerri cu entuziasmul ei.
Dorind cu disperare să își găsească un iubit care să i se potrivească, Gerri s-a înscris la toate liniile de chat, a răspuns la toate anunțurile de la mica publicitate și s-a lăsat cuplată cu fostul coleg de școală al soțului unei prietene. Din păcate, toate aceste încercări au dat greș.
De Ole, cel cu care intenționaseră să o cupleze prietenii ei, chiar îi plăcuse.  Era dentist de meserie, cumsecade ca fire, arătos și îi plăceau aceleași lucruri ca și ea. Din păcate, Mia, fosta lui prietenă, s-a reîntors și l-a agățat din nou, căsătorindu-se cu el.
Lovitura de grație a primit-o Gerri în momentul în care revista Aurora a fost preluată de alt trust, iar ea a fost chemată la sediu, unde Adrian, noul director, un bărbat sexy cu ochi verzi, a anunțat-o că se renunță la vechile foiletoane întrucât se va lansa o nouă serie cu vampiri, care are mare căutare pe piață. Episodul pilot l-a scris chiar el, ea urmând să continue următoarele episoade. Gerri nu era deloc pasionată de vampiri și chiar îndrăgise vechea serie cu doctori și asistente, așa că pleacă foarte necăjită.
Ideea sinuciderii a început ușor, ușor să i se strecoare în cap. A ales să o facă în stil mare, închiriind o cameră la un hotel de lux, cumpărându-și o rochie roșie elegantă, foarte scumpă, și niște pantofi asortați. Iar ca mesaj de despărțire, a trimis la mai multe persoane din familie și câtorva cunoscuți scrisori în care a punctat mai multe lucruri pe care nu avusese curajul să le spună de-a lungul timpului.
Tot planul ei de sinucidere este ruinat în momentul în care se întâlnește la hotel cu Ole, care tocmai o spiona pe soția lui și descoperise că aceasta are un amant. Gerri pretinde că și ea avea o întâlnire cu un bărbat. Beat criță, Ole a venit în camera ei exact în momentul în care ea înghițise două somnifere din cele treizeci și cinci pe care le pregătise, convins că găsise soluția ideală. Întrucât el era înșelat, iar ei îi trăsese prietenul clapa, cel mai bun lucru era ca ei să se combine și să se răzbune astfel pe partenerii lor. Degeaba încerca Gerri să îl dea afară, Ole era hotărât să își ducă planul până la capăt. Până să ajungă la o concluzie, au căzut amândoi într-un somn profund, răpuși el de alcool, ea de somnifere. Dimineața, Ole s-a trezit bine dispus, convins că petrecuseră o noapte fierbinte.Degeaba a încercat Gerri să îl convingă că nu s-a întâmplat nimic între ei, Ole era convins de contrariu.
”- Arăți tare dulce, spuse Ole. Sincer, când te vede omul așa, nici n-ar zice ce pisică sălbatică poți fi…
Singura reacție a fost să-mi dau ochii peste cap.”
Iar ca un adevărat gentleman, a insistat să achitat el costul camerei lui Gerri, rezolvând astfel prima problemă a acesteia, care nu mai avea nici un sfanț.
Dar cum aveau să se rezolve oare restul problemelor ei? Lui Gerri i s-a făcut rău aducându-și aminte de scrisorile pe care le trimisese. Surorii ei Lulu îi spusese să cerceteze dacă nu cumva logodnicul ei activa pe internet sub pseudonimul tarecaciocanul31, un pervers nenorocit. Mătușii ei Evelyn, la care stătea cu chirie, i-a scris că a enervat-o întotdeauna că i-a spus ”copil de pripas”, deși orice cunoștințe elementare de genetică demonstrau că fiul acesteia n-ar fi putut fi copilul unchiului ei. Iar șefului ei Adrian îi făcuse praf în scrisoare episodul pilot cu vampiri, scoțând în evidență clișeele folosite și lipsa de profunzime și îi trimisese un fascicul cum ar fi văzut ea începutul respectivei serii. Însă, ajutată și de vodca pe care o băuse din belșug, îi menționase și că îl consideră foarte sexy, cu un fund deosebit de arătos. Și multe alte scrisori, care mai de care… Iar acum trebuia să facă față consecințelor! Din fericire, toate dezvăluirile ei vor pune în mișcare un întreg angrenaj de evenimente, iar rezultatele vor fi spectaculoase.
Finalul este scris într-o notă plină de amuzament, aducând și rezolvarea celor mai multe probleme.

pizap.com14633023946221

 

9. Școala pentru soți de Wendy Holden, Editura Polirom (The School for Husbands)

Cartea este scrisă cu o ironie fină, atingând cu umor teme ce provoacă tensiuni în viața de zi cu zi – amestecul soacrei în familie, oboseala cauzată de creșterea unui copil mic, instabilitatea la locul de muncă, lipsa unui dialog constructiv într-o căsnicie. Mesajul de la final este însă optimist, arătând că, de multe ori, lucrurile pot fi reparate dacă există determinarea necesară.
Problemele soților Sophie si Mark Brown au început în momentul în care ea a trebuit să se întoarcă la serviciu la șase luni după nașterea fiului lor. Cei doi locuiau la Londra, aveau amândoi 37 de ani și erau căsătoriți de 7 ani. Mark fusese cândva director de vânzări la o editură mare, cu un salariu substanțial. Din păcate, datorită situației economice, fusese pus pe liber și acceptase un post de director de vânzări la o editura mica, pe perioadă determinată. În funcție de rezultatele obținute, postul se putea transforma intr-unul permanent, cu un salariu mai mare.
Și Sophie primește o veste proastă când se întoarce la serviciu – avea o nouă șefă, Lisa, o tipa la patruzeci si ceva de ani, care ura bărbații și ideea de mariaj Asistenta lui Lisa, Penny era la rândul ei o celibatara acră și sarcastică. Replicile lor favorite erau:
 “Ce e un bărbat inteligent, arătos și sensibil? Un zvon!”
 “Care e cea mai rapida cale spre inima unui bărbat? Prin piept, cu un cuțit bine ascuțit.”
Bineînțeles că nu avea niciuna vreo înțelegere pentru diversele probleme de mamă ale lui Sophie și o terorizau pe aceasta să respecte programul. Sophie trăia sub un stres continuu, fiind într-o permanentă goană contracronometru între casă, creșă și serviciu. Nici nu se punea problema să întârzie cumva la creșă sau la serviciu. Iar după ce ajungea acasă o așteptau o groază de treburi casnice de rezolvat – trebuia să îi facă baie lui Arthur, să pregătească masa și să spele vasele.
Afectat de nesiguranța și stresul de la propriul serviciu, Mark nu sesizează tensiunea care se acumula în Sophie.
În ziua când Sophie împlinea treizeci și șapte de ani, Mark este prins până peste cap de diverse încurcături ivite pe neașteptate la serviciu, uitând complet de aniversarea ei. Sophie trebuie să faca singură toate pregătirile, iar cei doi musafiri, Simon si Cecily, nașii copilului, ambii celibatari, se ceartă între ei, fiecare având opinii politice diferite, iar Sophie nu reușește sa găsească subiecte de discuție care să destindă atmosfera astfel că seara e stricată definitiv. Sophie izbucnește in plans și tot în lacrimi o găsește Mark la unsprezece si un sfert, când a ajuns în sfârșit acasă.
Copleșită de probleme, Sophie începe să-l bănuiască pe Mark că o înșeala, iar când găsește  câteva broșuri de prezentare de la serviciul lui Mark și o vede pe Persephone, specialista în PR, o tanara foarte frumoasa, cu un trup atletic, bine lucrat la sală, este aproape convinsă că aceasta era amanta. Corpul ei, afectat de naștere, nu se putea compara cu cel al lui Persephone. De fapt, Persephone chiar îi făcuse avansuri lui Mark, dar acesta o refuzase categoric, fiindu-i complet fidel lui Sophie.
O neînțelegere ivită, pe care Persephone nu pierde ocazia să o speculeze pentru a se răzbuna pe Mark că a respins-o, o aduce pe Sophie la capătul răbdării. Decide să divorțeze, încurajată de mama ei, Shirley, care nu îl putea suferi pe Mark.
Între timp, Simon, nașul copilului și fostul prieten din liceu al lui Sophie, avea nevoie disperată să-și găsească o logodnică, necesară pentru a-i asigura promovarea la serviciu, șefii lui fiind familiști convinși. Aflând de despărțirea lui Sophie, i se pare că a găsit soluția ideală, fără prea mari eforturi.  Shirley, o snoabă foarte sensibilă la partea materială, este mai mult decât încântată să intervină în favoarea lui.  Ideea de a deveni soacra unui multimilionar, cu conac și piscină încălzită, o entuziasma la maxim pe Shirley.
Mark este distrus la gândul să o piardă pe Sophie. Deși strădaniile lui la serviciu dăduseră roade și obținuse postul pentru care muncise atâta, cu un salariu pe măsură, Mark demisionează, convins că numai slujba l-a adus în situația disperată în care se afla.
O informație sosită pe neașteptate îl face din nou să spere. Află despre un proiect denumit “Școala pentru soti”, la care se înscriau soții cu probleme în casnicie, iar după un curs intensiv de două saptamani, li se garanta că își vor putea rezolva problemele și salva căsnicia. Mark se agață cu amândouă mâinile de această șansă, deși costul acestuia îi depășea cu mult posibilitățile lui financiare.
Scoala pentru soti arata ca un internat de moda veche, iar ceilalti participanți la curs erau, în marea lor majoritate, bărbați bogați, obsedați de munca, ale căror soții intentaseră divorț simtindu-se neglijate. În curând are loc și primul curs, la care li se expun diverse teme casnice, de genul cum se poate încărca o mașină de spălat, cum că soția trebuie consultată în privința vacanței alese și a altor preferințe. Bărbatii sunt nemulțumiți. Dacă ei pierd timpul cu fleacuri, când vor ajunge să discute adevăratele probleme? Doctorita e însă fermă privind modul de abordare al cursului.
“Chestiile mici care ne deranjeaza genereaza problemele mari. Asta e teoria ultimei picaturi. De exemplu, tu crezi ca sotia ta divorteaza fiindc-ai avut o aventura de-o noapte cu altcineva. Desigur, asta e unul din factorii care-o fac sa ia aceasta decizie. Dar, in nouazeci si noua la suta din cazuri, motivul real pentru care divorteaza de tine il reprezinta parul adunat in decurs de zece ani in sifonul cazii. Cei zece ani in care ti-ai aruncat hainele pe podeaua de la dormitor. Zece ani in care nu ai pus cutia cu lapte inapoi in frigider, in care ai uitat lucrurile cele mai importante de pe lista de cumparaturi, in care ai consumat toata benzina, dar nu te-ai dus sa o umpli rezervorul la loc, zece ani in care ai refuzat sa spui iarta-ma, zece ani in care ai lasat oglinda de la baia patata cu spuma de ras.”
Următoarele cursuri îi învață pe bărbați să folosească ustensilele casnice, să converseze, să spună “Te iubesc” (râzi în hohote la modul cum trebuie să exerseze acest lucru și cui trebuie să se adreseze).  În următoarele etape, bărbații vor trebui să meargă la un centru de infrumusetare, pentru a se face mai prezentabili, vor învăța să gătească, vor merge la cumpărături, unde vor învață să aibă răbdare, vor lua lecții de dans și vor afla secretul celor trei replici de inveselire a soțiilor, care sunt : “Arăți grozav”, “Ai mai slăbit cumva?” și “Îmi place la nebunie noua ta coafură”. Mark era cel mai silitor elev al școlii, extrem de determinat să facă orice pentru a o recuceri pe Sophie.
Urmează mai multe peripeții, Simon încearcă să o cucerească în timp record pe Sophie, țesând intrigi cu sprijinul lui Shirley și înscenându-i ceva lui Mark astfel încât să fie dat afară de la școală. Totuși, Sophie nu răspundea în nici un fel avansurilor lui Simon, iar când fiul ei se îmbolnăvește are brusc o revelație, dându-și seama că problemele de până atunci fuseseră minore comparativ cu drama prin care trecea. Apariția lui Mark exact când copilul a deschis ochii și a zâmbit i se pare un semn divin.
Finalul aduce și rezolvarea celor mai multe dintre probleme. Sophie si Mark se împacă și sunt mai fericiți ca niciodată, cu atât mai mult cu cât Mark nu a uitat să aplice în continuare cunoștințele dobândite la ”Școala pentru soți”.

home08

 

10. Delicatețe de David Foenkinos, Editura NEMIRA (Delicacy)

”Delicatețe” este o carte înduioșătoare, plină de emoție, care îți încălzește sufletul și te face să crezi în a doua șansă la fericire. Sunt pasaje în carte la care îți dau lacrimile, iar la altele râzi în hohote.
Pentru Nathalie, viața a fost ca un basm frumos timp de șapte ani. La douăzeci de ani și-a întâlnit sufletul pereche, François, alături de care a trăit momente de fericire pură. Erau perfect compatibili. După doi ani de zile de relație s-au căsătorit, iubindu-se timp de încă cinci ani ca în prima zi. Destinul lovește nemilos, iar fericirea se risipește într-o clipă când François moare în urma unui accident. Te impresionează până la lacrimi suferința lui Nathalie și modul cum încearcă să-și găsească o rațiune pentru a trăi în continuare. Munca îi oferă o motivație, Nathalie transformându-se practic într-un robot, impunându-și un ritm inuman de lucru.
”Da, iată ce-și spunea, în timp ce arhiva documentele. Toate hârțoagele acestea ne erau superioare în multe privințe, nu erau încercate de boală, de bătrânețe sau de accidente. Nici un dosar nu va fi accidentat într-o duminică, în timp ce alerga.”
Eficiența ei este remarcată și, la trei ani de la moartea lui François, este numită șefa unui birou având șase persoane în subordine. Respinge cu multă indignare avansurile amoroase ale lui Charles, directorul firmei, un om însurat de altfel, spunându-i ferm că niciodată nu va exista o relație între ei.
După o nouă perioadă infernală de muncă, are loc un incident ce avea să-i schimbe radical viața. Într-un moment de nostalgie, are brusc revelația că era încă o ființă senzuală, feminină.  Markus, unul din subalternii ei, s-a nimerit tocmai atunci să intre în birou pentru a discuta despre un dosar.  Fără să realizeze prea bine ce face, Nathalie s-a îndreptat spre el și l-a sărutat pasional, spunându-i după aceea că vor discuta altcândva despre dosar.
Markus era departe de a fi arătos sau sexy.
”Era înzestrat cu un fizic mai degrabă dezagreabil, dar nu puteai spune că este urât. Avea întotdeauna o manieră de a se îmbrăca puțintel neobișnuită: nu știai dacă purta hainele bunicului său din Emmaus ori le cumpărase de la un magazin de haine vechi.”
Dacă pentru Nathalie sărutul nu a însemnat mare lucru, uitându-l aproape imediat, pentru Markus căpătase proporții apocaliptice, întrucât o idolatriza aproape pe Nathalie, pe care o urcase pe un piedestal în mintea lui, părându-i-se ceva de neatins, iar acum, dintr-odată, era uluit să constate că și ea avea sentimente față de el. Își relua la nesfârșit în minte scena sărutului, arzând de nerăbdare să se întâlnească din nou cu ea. Indiferența ei și răspunsul ambiguu că nici măcar nu știe de ce l-a sărutat l-au trimis direct din extaz în agonie. Te înduioșează suferința lui ca și hotărârea pe care o ia să lupte pentru cauza lui. Astfel că a doua zi se duce hotărât la ea, o sărută cu putere și iese. Când Nathalie, dându-și seama cât de tare l-a rănit, îl roagă să o ierte și să uite ce s-a întâmplat, Markus prinde din zbor ocazia și îi spune că e de acord, dacă ea acceptă să iasă la o cină cu el.
Markus se pregătește pentru cină de parcă întreaga lui viață depindea de asta, pregătindu-și din vreme strategia despre ce anume să discute în afară de serviciu.
”Dar atunci despre ce vor vorbi? Nu îți schimbi pur și simplu, uite așa, mediul din care provii. Vor semăna cu doi măcelari la un congres de vegetarieni. Nu, era absurd.”
 Panica îl sufocă, având chiar impulsul de a anula întâlnirea. Totuși, seara decurge relaxant, Nathalie constatând cu stupoare că se simțea bine alături de Markus, care reușește să o surprindă cu câteva replici pline de umor.
Este amuzant să constați ce ușor se pot trage concluzii greșite de cei din jur. Chelnerul care îi servea se gândea în sinea lui că mai mult ca sigur el era producător, iar ea era actriță.
”În mod necesar exista un motiv profesional să iei cina cu un fenomen masculin atât de ciudat.”
Relația dintre ei evoluează, iar reacția celor din jur când vor afla de legătura dintre ei va oscila de la stupoare la incredulitate până la furie și represalii, în cazul lui Charles. Momentele de umor vor fi prezente din plin, iar finalul este fericit și romantic.
Citate:
”- Pot să te sărut? a întrebat el.
– Nu știu… cred că am un început de guturai.
– Nu-i nimic. Sunt gata să mă îmbolnăvesc odată cu tine. Pot să te sărut?” 
”Majoritatea poveștilor de dragoste se rezumă, de altfel, deseori, la această simplă chestiune a momentului oportun”
”Știa că existau curse între insula suferinței, cea a uitării și, cea mai îndepărtată încă, a speranței.”
”Există oameni formidabili pe care îi întâlnești într-un moment nepotrivit. Și există oameni care sunt formidabili pentru că îi întâlnești la momentul potrivit.” 
”Era fericit să o aștepte, atât de fericit să aștepte ca ea să îl descopere.”

délicatesse-2

 

Vă recomandăm și:

Top 10 cărți historical-romance cu mult umor

Top 10 cărți romantice care m-au emoționat până la lacrimi

Top 10 cărți romantic-suspans contemporane

Top 10 cărți romantic-erotice contemporane

Top 10 cupluri romantice din cărțile historical

Top 10 cupluri romantice din cărțile contemporane

Top 10 cupluri romantice din cărțile fantasy

Top 10 cupluri memorabile din cărțile young adult

Top 10 eroi romantici din cărțile contemporane

Top 10 cupluri romantice contemporane care au beneficiat de miracolul celei de-a doua șanse după ce s-au despărțit

Top 10 cărți romantice contemporane în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

Top 8 cărți clasice care ne-au încântat, scrise de femei

Top 10 cărți care mi-au înflăcărat imaginația în copilărie și adolescență

Top 10 cărți care m-au captivat în adolescență

Top 10 cărți care mi-au îmbogățit copilăria și adolescența

About Author

70 de comentarii

  1. Super top Tyna! Desi trebuie sa recunosc ca nu am citit decat jumatate din cartile mentionate de tine. Din cele necitite, 2 le am…

  2. Balan Daniela Ela on

    wow,un top de top ! 3 carti n-am citit dar m-ai convins sa le citesc ! felicitari <3 m-ai binedispus in dimineata asta :))

  3. Barbalata Mirela on

    Bravo Tyna :). Imi place topul tau si m-ai facut sa zambesc 🙂 . Una singura este citita dar o parte sunt pe lista iar cele care nu sunt….gata, le trec acum. Incet, incet le iau eu 🙂

  4. Un top…de top! Felicitari Leo, foarte frumos alcatuit, se vede clar ca iti place aceasta combinatie, romantism+umor, ca si mie, de altfel! Trei titluri din top inca le am de „recuperat”, iar celelalte sunt clar si printre preferatele mele!

    • Imi pare bine ca iti place selectia mea. Oricand iti imprumut cu placere sa citesti ce iti lipseste 🙂

  5. Felicitări pentru munca depusă!Îmi place topul propus de tine dar din păcate nu am decât 3 cărți din 10,restul le-am trecut pe lista.

  6. Daniela Cusa on

    Super topul. Din pacate, nu am citit decat doua carti din acest top, insa sper sa remediez situatia in curand.

  7. Spre rusinea mea, nu am citit nici macar una din cartile astea. Dar, in aparare pot spune ca intentionez. „Aproape casatoriti” este prima, tocmai mi am achizitionat-o acum ceva timp doar ca mai am doua inaintea ei, pe lista.

  8. Frumos top! Am citit doar 5 si mi-au plăcut. Sper pana la anul sa le citesc si pe celelalte pentru ca îmi fac cu ochiul.

Lasă un răspuns